nu pot sa sufar sa ma duc la doctor.
ma duc numai cand instinctul imi spune ca s-ar putea sa fie foarte rau. si si-atunci numai dupa ce mama de cireasa si cerbul. ma imping de la spate. alergandu-ma cu o haita de caini spre usa cabinetului. ma trag cu arcanul de par afara din casa.
ma roaga, ma ameninta, ma santajeaza sentimental cu tort de ciocolata.
si cand in sfarsit ma conving. ele cred ca au castigat. si ca de acum inainte, nu mai am cum sa calc alaturea de drum. ca odata ce ajung in lacasul de sanatate. totul e rezolvat. dar se inseala amarnic.
intru uitandu-ma dusmanos. ma dezbrac imbufnata. ca ei mereu te pun sa faci asta. orice-ar acuza cireasa ca si durere. trebuie sa scoata sutienul cupa C. si intreb. ce se intampla, doctore?
cum din fericire rareori e ceva grav. cireasa scapa de palpitatii si incertitudini in primele minute. el ma palpeaza. imi sufla-n gura. ii suflu si eu. si apoi scrie ceva in carnetelul ala mare cu patratele.
ma intreaba cati ani am. si niciodata nu stiu sa raspund luata asa, repede. ma intreaba unde stau. si aceeasi stupoare. mereu hilaritate.
si daca sunt salariata. sunt salariata? mata ce zici? merit eu sa fiu salariata? nu mi-ar sade mai bine sa fiu boieroaica? stapana peste 7 sate si 3 vii. un iaz cu pastravi care sa faca giumbuslucuri la ora cinei. ca sa ma distreze.
plus o herghelie de cai. care sa ma traga cu sania iarna peste campuri si-n paduri. cireasa infofolita in blanuri. cum a vazut ea in filmele rusesti. care se termina prost. dar cireasa termina bine.
si un boier aprig, inginer. mare amator de rock alternativ. care administreaza tot balamucul asta. da, domnule doctor. sunt salariata.
si apoi scrie ceva si in carnetul mic, cu retete. din care apoi rupe prima foaie si mi-o intinde mandru. in timp ce el explica cum trebuie luat tratamentul. eu tocmai sunt generoasa cu satenii din satele mele 7. pe care mi i-am facut prieteni, nu supusi.
doctorul da din buze. eu ii invat pe copii alfabetul. copiii mei cresc cu copiii taranilor. facem toti baie in raul repede din spatele conacului meu si-al inginerului boier. mancam turta scoasa din cuptor, cu unt.
culegem zmeura. caii alearga liber cu coama tantosi in vant. iarna focul trozneste in semineul zdravan. citim impreuna la gura sobei. dimineata vine cineva cu lapte proaspat muls.
si doctorul da din cap cumva. si zambeste stanjenit. lucru care imi arata mie ca intrevederea s-a cam terminat. pacat, tocmai incepusem sa ma simt bine. de obicei spune. si va astept la mine pentru control. sa-mi spuneti cum va simtiti.
eu iau smerita iau foaia. multumesc si strang din ochi catre el linistitor. ca si cum o sa fac tot ce zice acolo. si cum ies pe usa. o depozitez intr-un buzunar al gentii.
de unde o sa ajunga sa se odihneasca somn de veci. pe vraful de retete primite in ultimii ani. am acolo zeci, sute, mii, zeci de mii de retete. de la toate specialitatile pamantului. varicologi, dentisti, ortopezi. si cati multi altii.
mi-au scris toti ravase. de obicei cu cate 3 pozitii principale. niste hieroglife. care vor ramane nedecodificate. si nu vor mai vedea lumina zilei. traindu-si monotona viata in sertarul de la noptiera.
pentru ca da, am acest obicei. pentru mine medicina e mereu aplicata la jumate. accept sa ma vad cu medicul. si daca imi spune ca nu mor. eu imi iau de grija. nu cumpar niciodata tratamentul. si bolesnita de obicei. trece de la sine. ca la tara, asa.
acolo unde copiii mei de boieroaica se joaca cu copiii de tarani. sub ochii ingaduitori ai boierului. si sub fosnetul frunzelor de stejari si alte foioase cu piele aspra. pe care umbla gaze rosii cu buline negre.
si culmea e ca se poate trai si asa. sorry mama, nu suport sa inghit medicamente. si ai vazut ce bine arat?
