cireasa, chinezii si teama de linsaj

aprilie 1st, 2009

buluc

Nu, nu e gluma nesarata de 1 aprilie.

Am fost sa salvez chinezi pentru a treia oara. Stiu ca pe unii i-am plictisit periculos cu subiectul asta. Iaaaar cu chinezii? Ce atata desfasurare de forte pentru nimic? Ne-am cam sastisit noi, romanii. Si le avem pe ale noastre. Da-i ma-sa-n cur.

Dar cum eu nu urmaresc sa-mi fac campanie de imagine cu actiunea asta, ci sa ajut pe bune. Nu ma deranjeaza deloc sa insist. A inceput asa. M-am dus si a doua si a treia oara. Nu sunt deloc sigura ca mai ajung a 4-a oara. Pentru ca am si eu limite, desi pare ca nu.

Am aterizat in tabara sigura pe mine, fara panica, cu lamaie. Doar sunt de-a casei. Am oprit racheta albastra la locul stiut, ca de obicei. Nici nu parea ca sunt chinezi, doar 3-4. Eu putin dezamagita. Cui dam toate astea?

Pate de ficat, banane, salam, paine, tigari, branza, paine, ciocolata, zahar, conserve de carne, portocale, croissante, mere si cate si mai cate. Un portbagaj plin cu de-ale bagatului in gura.

In momentul in care am dat la iveala prima punga. Au venit alergand cu mic cu mare, de fapt mai mult cu mic si pricajit decat mare. Zeci de chinezi. Voi credeti ca eu nu sunt in poza de mai sus. Problema e taman ca sunt pe undeva.

O armata de teracota necunoscuta mie pana acum. Cu mutre abrutizate, de animale disperate. Chinezii n-au mai avut rabdare sa le inmanez eu bucatele. M-au impresurat si au intrat jumate la mine in portbagaj.

M-am trezit stransa intre ei ca o cireasa-sardea. Impinsa de colo-colo. Chinezii au cotrobait si au luat tot ce parea sa le apartina. Au dat iama si prin plasa mea cu chestii persoanale de cireasa.

Faptul ca nu vorbim aceeasi limba nu a ajutat. Desi cred ca atunci cand omul nu mai are nimic si se poarta ca un animal hamesit. Poate sa vorbeasca orice limba, ca tot degeaba e.

Disperarea i-a facut sa nu-mi dea drumul imediat. Ci sa mai cotrobaie prin portbagajul care din plin acum era oh, asa de evident de gol. Dar ei intorceau din nou totul de dos. Doar-doar o mai fi ramas ceva pitulat, in palaria mea de soare.

In timpul asta lamaia statea stupefiata, nestiind ce sa faca si cum sa intervina sa ma scape. Oricum, chiar daca ar fi vrut sa faca ea niscaiva figuri de ninja. Ce pot face doua fructe fata in fata cu armata de teracota ajunsa la limita ei cea mai de jos.

Mi-a fost frica rau. Stiu ca ei s-au bulucit asa pe noi pentru ca nu mai au nimic. Pentru ca sunt infometati si murdari si cu nervii la pamant. Stiu ca ei stiu ca am venit cu intentii bune si ma apreciaza si n-au vrut sa ma sperie.

La sfarsit, dupa ce ne-am desclestat. S-au prins ca tremur si nu sunt in apele obisnuite in care se scalda o cireasa. Mi-au zambit si unul chiar a aplaudat. Ca la prima noastra intrevedere.

Eu nu mai pot merge singura la chinezi. Dar rugamintea mea merge in continuare. Acum, mai mult ca oricand. Chinezii prizonieri in mioritic au nevoie de ajutor cat se poate. De mancare si apa si tigari si paine goala. Si orice puteti duce acolo. Sunt inca vreo 100.

Multumesc pentru mancare si bani lui adrian, programatorul, lui mimi, suricata americana. Si stefaniei, pe care as vrea sa o cunosc mai bine. Si LieiLiei, pe care ma bucur enorm ca am intalnit-o si care m-a intrebat cu ce imi plac mie cornuletele umplute.

chinezii spera si sper si eu

martie 26th, 2009

ChineseHope

Ca luni, cand mergem la ei din nou, o sa le putem duce ceva de mancare. Detalii pe copilul meu frumos si destept, dasiprimeste. E groasa treaba si vremea nu tine cu ei. Nu ca daca ar fi mai frumos afara, le-ar fi mai putin foame.

Pentru cei care nu stiu povestea noastra, va rog intrati aici.

Pentru postul meu zilnic, cititi va rog un etaj mai jos.

poveste chinezeasca cu participatiune romaneasca

februarie 21st, 2009

DSC09312

Azi constat cu placere ca este nu codrul, ci chinezul cel care este frate cu romanul.

Dupa cum explicam mai acum vreo 2 posturi ca vrem sa facem. Ma vad cu lamaie si eCostin in parculet sa ducem cate ceva chinezilor. Din mai multi cititori sensibilizati care s-au anuntat pe dasiprimeste. La fata locului este doar lupul negru.

Care fara prea multe menajamente cumpara imediat haine pentru cativa chinezi de imbracat de sus pana jos. Si alti cativa chinezi jumatati de sus.

Merci lupule alb de bun ce esti. Merci ca ai venit desi stiu ca nu prea erai in apele tale. O sa fac incantatii pentru bila aia a ta.

DSC09198

DSC09199

Cu 200 de lei, (dintre care jumate sunt trimisi din strainatate) de la Sabina, Lucian si Ionut. Mergem la supermarket sa alegem ceva cat mai potrivit.

Dar apar tot felul de dileme. Oare chinezii mananca branza? Ce conserve sunt cele mai potrivite petnru chinezii care nu au nimic si sufera de frig?

Pana la urma lasam presupunerile. Si alegem in functie de cantitate/pret. Oricum nu avem cum sa le luam mancare chinezeasca, ca doar suntem in Romania. Asa ca…

Rezulta 5 pungi pline ochi cu paine, conserve de carne, tocana si conserve de legume, si croissantes si tigari. Si alte maruntisuri.

DSC09207

Ajungem si se porneste un ropot de aplauze. Chinezii sunt multi si marunti si incredibil de draguti. O armata intreaga de teracota care a inviat. Vin si iau ce le-am adus fara sa se buluceasca, desi situatia lor e clar disperata.

DSC09218

Cred ca cel mai mult s-au bucurat de tigari. Le impart repede intre ei. Si se apuca de fumat instant. Ca un fel de demo pentru noi. Sa vedem noi ca i-am facut fericiti.

DSC09224

Pentru ca afara e soare, pare ca de fapt chinezii au iesit sa se plimbe putin prin Herastrau. Sa-si dezmorteasca oasele lor mici, chinezesti. Zero mizerie, ii vad cum strang fiecare gunoi si il duc la cos.

Mie in continuare mi se pare ca ma uit la copiii celor care au facut pentru cireasa. Si alti copii mioritici. Creioane si ascutitori si penare si gume de sters care miros frumos, a strainatate.

DSC09303

Cat timp stam acolo, mai vin multi romani si aduc diverse chestii. Paturi, mancare gatita, medicamente. E sambata mortilor si sunt bucuroasa sa vad ca romanii sunt generosi cu vii. Chiar daca au ochii mici si lunguieti.

DSC09254

Mai ales sunt doua doamne care poarta blanuri si au venit cu termosuri mari pline cu…tzeai chinezesc. Imi zice unul din chinezi, care imi intinde si un pahar. El mie.

DSC09236

Exista amenajate niste corturi dintr-un celofan, asa. Dar nu sunt suficiente pentru toti chinezii. Chiar daca ei sunt la fel de mici ca mine. Pe soare lucrurile arata mai putin dramatice. Noaptea trebuie sa fie oribil.

DSC09265

Exista si bidoane cu apa si si un maldar de paine. Si o stiva cu alte alimente. Dar nu-mi dau seama cat o sa le ajunga. Aflam de la unul din chinezii lideri, care rup romaneste, pardon “lomaneste”. Ca mai au de stat o luna pana se intampla ceva. Nu stim exact ce.

DSC09319

O sa ne intoarcem chinezilor. Pentru ca ca ne-ati emotionat cumplit. Mie si acum imi mai tremura codita. Si am pielita subtire de cireasa mai roz decat normal. O sa ne intoarcem cu intariri.

Later edit: film pe hotcity, aici.