mai 10th, 2011
Credeti sau nu, Adrian Ciubotaru se tine batos in ceea ce ma priveste.
El nu ma suna cum s-ar cuveni, sa ma intrebe daca mi-a fost greu la job. Sau daca nu cumva poftesc un kilogram de capsuni crocant de proaspete din piata. Pana acum nu mi-a adus florile mele preferate. Desi e greu de crezut ca nu stie deja ca moooor sa-mi cufund toata fata intr-un buchet de liliac sau sa ma alint cu snopuri indecente de lalele rosii.
Daca ma gandesc bine, a si uitat cand e ziua mea. S-o fi luat cu treaba, nu zic. Stiu ca face tot felul de lucruri, nu-i vorba. Dar Adriane, mai lasa si tu cartea aia. Revino cu picioarele pe pamant, pe pamantul din livada mea. Orasul citeste dar sa stii ca si cireasa se sarbatoreste. Mrrrrr. Un la multi ani nu cred ca ti-ar fi luat prea mult.
De gatit, ce sa mai vorbesc. Odata nu incinge si el niste ulei intr-o tigaie sa-mi faca friganele dimineata. Si cartofii prajiti tot eu trebuie sa-i cojesc cu manutele astea doua. Si sa am grija sa nu se rumeneasca prea tare. Ce sa mai. Menajul meu cu Ciubotaru merge destul de cu gogalti.
Nu-mi place sa discut despre asta asa deschis. Dar e cazul sa rup tacerea. Daca este reformare, apai reformare sa fie. Am impresia ca Ciubotaru nici fidel nu prea imi este. Merge vorba ca umbla cu fofarlica si ocaua mica. Cica este vazut prin oras cu altcineva, o fata. Nici nu i-am spus mamei de cireasa.
Am zis sa-l trimit intai in tabara Heineken si apoi om mai vedea noi ce si cum. Adriane, a venit momentul sa te schimbi. Nu dragul meu, nu pentru mine. Cum as putea fi asa de egoista. Tot pentru tine fac tot ce fac. Ca sa-ti fie mai bine pe viitor.
A, si dupa ce vii de acolo, e bine sa stii doua lucruri. Culoarea mea preferata este acum roz, marimea este 38-40. Si cafeaua o beau cu lapte, intr-un pahar mare si aburind.
Tags: adrian ciubotaru, asteptari, barbati, flori, inima, sperante, tabara de reformare heineken
Posted in Uncategorized | 2 Comments »
aprilie 16th, 2009
Eram in chiloti in fata oglinzii. Cu peria de par pe post de microfon.
Executam coregrafia si tot ce mai trebuie din gura. Ca sa iasa un girls just wanna have fun de exceptie. Pentru ca incepuse sa cante la radio. Si n-am putut sa ma abtin.
Nu stiu alte femei sunt sunt. Dar eu din punctul asta de vedere nu prea am crescut.
Cand aud ceva care ma stimuleaza, las totul balta. Si ma apuc sa dansez indracit. Crezandu-ma o legenda pop pe culmea gloriei.
Si atunci s-a intamplat. Mi-am vazut buricul. Si m-am speriat asa de tare. Incat s-a facut noapte brusc. Si a inceput sa ninga cu 1/3 semne de intrebare. Si doua parti semne de mirare.
Stiti ca buricul, atunci cand ai silueta. Este ca o gropita simpatica, cu forma prielnica pentru ochiul si degetul si gura altuia. Cand te ingrasi insa, el devine un fel de gaurica sugrumata de carne impanata.
Care scapa de sub controlul proprietarului. Si unde ti se pare ca se poate intampla cam orice. Pentru ca el se va conduce de acum inainte prin vointa proprie.
M-am aplecat fascinata spre el. Si l-am vazut, un put fara fund. M-am aplecat si mai tare. Si am vazut ca la intrare sedea o aratare de-o schioapa. Cu piele verzuie si ochisori patrunzatori.
Care mi-a oferit pe data un bilet dus-intors. Contra unei alune de padure. Pe care o aveam intamplator in mana. Pentru ca orice superstar trebuie sa se hraneasca echilibrat. Ca sa poata da tot ce are mai bun.
Am pasit cu grija inuntru. In buric canta muzica de lift sau veceu. De felul celei care rasuna prin in hotelurile luxoase. Imediat dupa ce treci de buchetul de flori cat un copac. Care troneaza in mijloc.
Si pe peretii buricului fara noima. Spanzura afise isterice, scrise cu rosu. Voi cei ce intrati aici platiti bilet. Contravenientii prinsi fara bilet in buric risca sa ramana aici. Este interzis sa vorbesti tare in buric.
Apoi fumatul interzis in buric. In buric se intra decent imbracat. Aici mi-am acoperit sperioasa pieptul opulent cu mana. Chit ca n-am reusit mare lucru. Dar sa arat macar bunavointa. Am tot mers pana cand drumul s-a ingustat si lumina a palit.
Si s-a auzit un mieunat sfasietor. Mai mult pe pipaite am gasit in fundul buricului sinuos un pisoi albatru. Care pasamite fumase ca un turc. Si nu-i mai dadusera drumul inapoi. Organizatorii buricului incapator.
M-am strecurat pas-pas afara cu mata-n brate. I-am dat drumul pe geam. Ea a zburat fericita pana jos. Unde s-a apucat sa croseteze florile din ciresul de sub geam.
Era zi din nou. Radio-ul se oprise. Eu eram tot in chiloti. Si buricul tot cutremurator.
Si uite cum mi-am dat seama ca e timpul. Sa dau drumul la cea de-a doua slabire. Slabirea de dinainte de vara. Cine mi se alatura?
Tags: aluna, buric, excursie, flori, fumatul interzis, fumez ca turcii, lift, pisica
Posted in Fără categorie | 20 Comments »
