aventura sibiana

februarie 25th, 2011

Se iau 4 femei dornice de aventura: cireasa aici de fata, a cherry, poneiul si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri.

Se incarca incarcatura asta de pret intr-o masina de catre un barbat ardelean get beget. Se conduce in mare graba tot amestecul la Sibiu, pentru desfatari molcome si bine chizbuite.

Pfiii, ce ne mai place turismul culturalo-prietenesc. Am mers la Sibiu sa stam in casa unui prieten de nadejde. Acolo am fost intampinati in miez de noapte cu salata de  vinete si o zacusca numa bune. Dis de dimineata, pe la 11, am luat un mic dejun demn de guri imparatesti.

Apoi am plecat sa cucerim orasul, pas cu pas, printr-o ploaie romantica. Am pasit cu grija pe Podul minciunilor, incercand sa nu zicem nimic. Ne-am rasucit ca niste viermusi prin pasaje, arcade si intranduri secrete. Am lins in cor la cel mai bun cremshnit din urbe.

Ne-am suit in turnul cel mai turn de biserica, al doilea cel mai vanjos dupa cel din Bistrita. Asa am fost informati. Am privit orasul cu ochi mari si prietenosi din 4 colturi distincte. Am ascultat clopotele si doar dupa un car de vreme am fost de-acord sa ne dam inapoi jos.

Am baut o cafea inspirata la Wien Cafe, un lacas de cult al strudelului cu mere istet pozitionat in curtea bisericii cu turn inalt. Pe inserat am baut cocktail de bere cu suc de rosii si piper la Atrium. Am gatit biban de mare cu legume si piure si am ascultat muzica buna in bucataria incapatoare.

A doua zi ne-am randuit micul dejun gargantualesc, ca de obicei. Apoi ne-am delectat cu muzeul satului. Ningea si noi ne iubeam, va asigur. Am mai cazut prada unei cafele la Wien Cafe, caci nu-i poti rezista.

Am avut acolo agenda plina ochi, din momentul in care am pus piciorul pana cand am decis cu regret in glas si in privire sa parasim orasul care pare ca ne este harazit. Sibiu, dragostea este reciproca.

slana, bostanul si mustul pacii

octombrie 12th, 2010

A fost cireasa in bejanie. A fost la mama zmeilor, la cules de via salajenilor, prieteni buni de livada.

Satul Chechis o astepta ca de obicei. Cu multe placinte pe plita incinsa bine. Cu o cocorada doldora (de fapt si asta tot un fel de placinta dar mai smechera). Varzarul a mers uns cu visinata care a curs rauri, valuri, si cateva guri de palinca. Tot in burtica de cireasa a mers si niste topala adica ciulama. Pentru copii, ea se cheama topalica. Sa mai fi fost niste snitele si ceva zacusca si poate niste slana cu ceapa.

A, ca sa prind puteri, am infulecat si scrijele asa cum se fac la Vama, judetul Suceava. Pe omul si mai ales cireasa adusa ziliera, Chechisul ii omeneste cu ce are mai de soi. Si apoi si-a suflecat cireasa manecile. Si, impreuna cu a cherry, poneiul si dentista, a devalizat via ce le fusese pusa la dispozitie taman in acest scop.

Dupa ce a cules bunatate de vie, cireasa a fost omenita din nou, fara stavila. In plus, a primit merinde si pentru drum. A adus cu dansa un dublete (dovleac) mare cat capul unui rinocer. Niste slana bine asezonata, ceva nuci culese de mana de cireasa si ceva mere asisderea. A tarait cu ea prin tren cireasa si o sticla mare cu must. Cel de culoare rozie, cules de gingasele-i labute si stors de apriga dentista cu cei mai mari sani si ce mai adanci ochi negri.

Si asa incrosnata de bunatati, am inceput sa fac turul orasului meu. Sa las ici un pahar de must, colo o halca de dovleac pentru copt, dincolo ceva slaninita de pus la rana, daca ai asa ceva. Ce lucrare placuta sa dai din ce ai tu celor dragi. Ce satisfactie marunta cu valente gigantice sa aduci cu trenul de peste atatea judete roadele pamantului, pregatite de oameni preiteni buni.

Din ce ramane, cireasa va pofti fetele la joaca. Se va coace restul de dovleac. Se va sorbi cu zgomot din sticloanta de must. Se vor taia suvite de slana. Toate acestea in timp ce vom privi probabil un film lacrimogen-cult. Am impartit slana si bostanul si mustul pacii. Acum pot merge cu demnitate, sprintara, mai departe.

Scrisoare deschisa de adio (Guest post by a cherry)

ianuarie 27th, 2010

Deci da. Putin m-am intors cu spatele, asa vreun an si opt luni, si gata ma trezesc injunghiata in spate. Cineva mi-a smuls codita si m-a batut cu ea. Abia imi revin. Si cand ma uit in jur e tocmai cealalta cireasa care sta trufasa pe un cuib nou si ma priveste de sus.

Asa imi trebuie. Daca mi-am smuls doua minute 47 de secunde, intr-o seara de ianuarie sa-i fac un loc de joaca. Sa-i inventez un blog in care sa se distreze. Acum, imi intoarce spatele.

Si eu, care m-am chinuit de mi-a iesit tot sucul sa o fac sa se apuce de scris. Am inchis-o chiar intr-un dulapior, ca ea e o faptura mica, si am fortat-o sa-mi strecoare pe sub usa creatiile pana cand am fost multumita de rezultate. Sunt o dura doar. Am intepat-o si cu un creion ascutit de cateva ori ca sa o fac sa se trezeasca si sa se apuce de scris.

Asta mi-e rasplata. Un site care nu ma include, care nici nu a pomenit de mine si nici.. pfoaaaaii, ce nervi am!! Pai cum sa-mi tai mie accesul la o scena? Pai ce conteaza ca nu am urcat pe ea de doi ani? Patina mea e puternica si lumea nu m-a uitat. Am stralucit de cate ori am urcat in lumina rampei. Si oricum, mie, mie trebuie sa mi se multumeasca penntru tot. (pause for applause).

Eram gata sa pozez pentru statuia care simteam ca mi se ridica, stateam semeata in bataia vantului incercand sa prind o briza pe breton cand mi-am luat-o in freza.

A inceput si lumea sa ma compatimeasca. Un coleg mi-a spus ieri ca ar trebui sa implor impacarea. Sa cer sa mi se dea locul inapoi. Sa fiu relipita la codita mama. Sa-i cer ciresei prietene sa schimbe iar numele casutei sa-i zica macar… sanuca si ralucuca.ro ca altfel ma sting pe picioare. Sa-i schimbe si infatisarea putin pe ici pe colo in punctele esentiale, ca sa mi se asorteze si mie putin. Oricum, e de apreciat ca nu a lovit aici latura ei chinezeasca. Va spun, e greu de tinut in frau cand vede niste litere imbarligate pe un trening lucios. Ne-a ferit cel de sus!

As putea chiar sa o amenint cu lansarea unui site numai al meu la care nici macar nu o sa fie invitata. Un site muuuult mai frumos ca al ei si muuult mai de success. Ma oftic.ro este prima mea optiune, dar se stie ca primul  impuls e de obicei subred in bussines. O sa merg pe o varianta mai gandita. Nu ma las.ro sau vreau si eu.ro. Ma mai gandesc ce, doar vreau, pentru inceput.

Acestea fiind spuse pot sa adaug ca imi place ciresul de apa. Mda, recunosc e o idee buna. Si culoarea de fond e relaxanta. Nu chiar asa relaxanta pe cat as fi ales-o eu, dar totusi. Ai facut tot ce ai putut. Sa vedem acum, cand nu mai esti asociata cu numele meu, ce-o sa poti sa faci. Te-ai folosit destul de imaginea mea. Gata! Uita-ma, sa stergem cu buretele tot, sa calcam in picioare steagul ciresesc. Adio!

A Cherry, always and forever…

PS: poate te prind pe noul meu site:).