Pofta de duca a ciresei bate filmul.
Este vorba despre un top cu pofte de calatorit pe aici, pe aproape, pe continent. Caci exista si unul, gras cat o dropie, cu pofte ceva mai exotice.
Dar daca este sa plec azi prin preajma, uite cum stau lucrurile. In fiecare dintre locurile astea m-as duce, lasand un nor de praf roz in urma.
O insula greceasca, sa zicem Zakintos sau Paros. As lenevi acolo activ cat e ziulica de lunga, band retina de la gheata. As inghiti familii intregi de pestisori nevinovati. Vreau sa inspir soare. Si noaptea vreau stele frumoase.
Sankt Petersburg. Uite ca nu stiu exact de ce vreau sa ajung acolo. Din auzite, pare exact genul de loc pe care mi l-a recomandat doctorul de familie. Niste muzee, niste bulevarde largi, niste nopti special de albe si-om mai vedea.
Fiordurile norvegiene. Daca exista un loc rece care ma atrage ca un far, asta e. Vreau sa ma imbarc si sa inghit cat mai multe peisaje demente. Apoi sa debarc si sa bat cu piciorul toata verdeata. Si iar sa ma imbarc si tot asa.
Odesa ma asteapta de vreo 2 ani. Imi trimite mailuri in mod constant si imi bate obrazul cand ma prinde la telefon. Cu barcuta de la Constanta vreau sa merg la Odesa. Sau de fapt cu orice, nu fac mutre. Stai sa se mai incalzeasca putin.
Rezervatia nu-mai-stiu-cum-ii-zice din Moldova, tara prietena. Cica au acolo vinuri bune si privelisti frumoase si oameni draguti. Si ca in rezervatie se poate si locui o vreme, cat ai pofta. Si au si placinte cu varza. Na.
Umbria, in Italia, este o regiune fara iesire la mare. De-aia e mai putin vizitata dar asta nu e de natura decat sa ma intarate suplimentar. In Umbria sunt dealuri cu maslini, vita de vie, mancare imposibil de povestit si vin. Vin, Umbria.
Orice loc din Provence, nu am ambitii stupide. Pentru ca vreau sa ma tavalesc in lanurile de lavanda si apoi, cu rasuflarea intretaiata, sa ma odihnesc pe nisip si apa curata si turcoaz.
