SANUCA

am stiut de cum am intrat in casa ca ceva e f in neregula. se simtea moartea plutind in aer.

m-am apropiat tematoare de fridiger. si inarmata cu pisalogul de la chestia in care pisezi nuca.

sunt o femeie care locuieste singura. am tot felul de inventii de aparare care pot spulbera dusmanii dintr-o aplicare la tampla. dar cu care se pot bate si cuie. atunci cand nu ai un ciocan bun.

inarmata pt ca atunci cand exista un cadavru, sunt mari sanse sa fie prin preajma si un ucigas cu sange rece. dornic sa vina de hac si unei cirese cu sange cald.

am crapat putin usa frigiderului. daca inainte sa deschid mi se parea ca razbat vaiete anuntatoare de lupta cruda, acum liniste mormantala. m-am gandit ca cineva dinauntru, vazandu-ma, a facut catre ceilalti locatari ai frigiderului un semn cu pumnul strans. semnul ala pe care il face dirijorul cand vrea ca orchestra sa taca brusc.

acum, doar lumina difuza care se loveste de borcane si linge pervers sticlele. dar liniste. un fir de transpiratie mi s-a prelins pe tampla dreapta surescitata. inima budibum budibum. sa-mi iasa din piept prin pielita subtire de cireasa.

mirosul mi-a dat parul pe spate. care asa a ramas pana acum. am inchis repede si m-am rezemat cu spatele de frigider, ca sa nu poata iesi. in caz ca e cineva de iesit. respiram greu.

m-am lasat in jos, neparasind planul frigiderului. ca sa ma gandesc ce e de facut. am baut repede cateva dushti din vinul rosu desfacut. prinsa de un curaj nebunesc, am deschis din nou brusc.

mirosul de culoare mov a inceput sa circule cu chip had prin toata casa. vecinii de jos au batut in podea. veniti voi sa rezolvati daca sunteti asa de viteji.

am luat obiect cu obiect si le-am apropiat de nari. am luat ou cu ou si l-am zguduit sa vad daca nu cumva a facut pui. pui care nu au facut dush aseara. nu. inauntru erau doar galbenusul si albusul. la fel de prieteni ca de obicei.

si totusi…

am preferat sa cred ca nu era vreun morcov care sa asasineze cu sange rece o telina. ci doar probabil ceapa aia banala care a murit fara lumanare la cap. in combinatie cu un cash mai vechi venit cu avionul de la chechis, judetul salaj. m-am mai linistit.

am chemat autoritatile. s-au facut toate cele necesare. cadavrele au fost ridicate de catre biologi in costume etans. pt a micsora riscul impanzirii populatiei cu epidemia care a rapus victimele.

dupa cateva ore de cercetari, specialistii s-au declarat incapabili. sa inteleaga care a fost cauza decesului spontan. ceapa mai avea zile. iar cashul era in floarea varstei.

si totusi…

exista desi sanse ca eu sa dorm in casa cu un asasin. care poate lovi cu sete din nou. daca maine gasesc si sunca cu beregata taiata, e clar. pun sechestru pe apartament o vreme si ma mut.

cineva a murit la mine in frigider. desi toti locatarii pareau sa se inteleaga bine. nu avem mobilul crimei. si nici vreun suspect.

si pana se rezolva situatia, o sa deschid usa de la fridiger numai asistata. in caz ca lesin si ma lovesc la cap. sau pot sa incep sa tin sticlele cu apa rece pe la voi.

tineti-mi pumnii. nu mi-e usor.

suntem in viena lui 2008. e campionat. pe strazi umbla salbatici vopsiti in culori de lupta. practicand dansuri rituale pagane. umar la umar cu doamne cu bijuterii de familie si domni cu joben. si trasuri elegante cu cate 2 cai.

am pus bluza alba. fusta rosie. tichie cu oglinjoare si fir de aur in cap. dupa modelul ce-i lipseste ciresei: tichie otomana. si, dand discret din buric, m-am dus sa urlu ca din gura de sarpe. turkiye, turkiye, turkiye.

in jur, multe pasiune. nasuri coroiate pana la sfidarea regulilor constructiilor in consola. piele inchisa la culoare, par de pacura. miros de pasiune impletita cu feromoni. de imperechere si de izbanda.

cata frunza. cata iarba. stefan cel mare ar fi fost coplesit. ar fi cerut pantalonii maro. totul e rosu cu alb si cu semilune. femeile turce poarta capul acoperit dar sunt infasurate intr-un steag. habotnicia cu extazul sportiv merg labutza in labutza.

o doamna ma pipaie bine la intrare. apoi ma pune sa beau apa demonstrativ in fata ei. uite din ce obtin unii oameni placere…

suntem in fanzone. aici e loc doar pt cei mai pasionati de fotbal dintre noi. cireasa se conformeaza. alaturi de un grup de indieni cu piele maro, urla ca o nebuna. turkiye.

goooooool. gooooooool. cireasa sare in sus. tipa cat o tin capacele ei de cireasa. otomanii isi flutura copiii deasupra capului. copiii care sunt viitori mari producatori de kebap. ii privesc cu respect.

incep fulgere. nu conteaza. dragostea de fotbal intrece frontierele. cum ar fi ca la primii stropi de ploaie sa fim lasi. si sa fugim ca niste caini. cu coada intre picioare. turcii cui ar ramane? jos podolski.

turkiye. hai baietii. un domn in costum de vaca imi ia mintile. trebuie sa facem o poza. va rog, sunteti cea mai fenomenala vaca pe care am vazut-o in viata mea. lasati-ma sa va strang in brate. click.

goooooool. goooooool. ne luam in brate. ne strangem de atata bucurie. ma rog.

se desface cerul. incep sa curga cantitati generoase de apa. drept in capul ciresei. care se pierde putin. dar uitandu-se in jur si vazand ca pasiunea sportiva nu intra la apa, baga si ea.

ne varam in niste pungi mari cu gluga. si cu apa siroind din nas, gat si urechi, bagam in continuare. turkiye. as putea sa particip cu succes la concursul tricourilor ude. as bate orice cireasa la fund. sunt una cu natura. de dragul ienicerilor si spahiilor.

se intrerupe semnalul. huuuuuuo. huuuuuuo. nemernicilor! apare un anunt care zice fugiti acum pt viata noastra. in germana. eu nu inteleg nimic asa ca stau pe loc. dar grupul de indieni o ia la goana. si exact acum, in secunda asta, incepe un uragan vienez.

galeti cu apa mi se desarta in cap. vant puternic, coafura nu rezista. imi sare basca otmonana. fugim toti ca potarnicile. e apa peste tot. ne lovim unii de altii. cireasa se panicheaza. ii e frica sa nu o ia multimea. sa o joace in picioare. sau vantul. sa o faca zmeu.

intram intr-un local vienez old school, unde lumea mananca simandicos. asculta un pian in surdina. alamuri si cristale lucesc oareunde. excitati, urlam ca niste tampiti. niste tampiti uzi de data asta. turkiye.

imprastiam stropi in farfurii doldora cu 3 capere si o frunza de menta si un melc cu sos de caramel. ne lipim jilavi de matasuri si freze duse la coafor. tragem fetele de masa cu fundurile neincapatoare. zornaie tacamurile. auzim cate un ah/oh.

turkiye. ne-ai amagit. cum trec eu peste asta. am crezut in tine. jos basca otomana. cireasa iese cu freza turtita de esec si prea multa apa.

cireasa infuleca kebap de la turci cu urechile pleostite. turkiye. acum da-te jos sa vezi ce-ai facut.

ce stie si ce poate sa faca o cireasa. careia ii dai drumul la joaca in viena.

se trezeste dimineata. se intide. cumpara de aiurea o chifla proaspata uriasa. cu o carne aburinda si crocanta in ea. indesata acolo de catre o femeie blonda si grasa. si se pune pe malul dunarii la infulecat. cu picioarele balabanind in neantul de deasupra apei kaki.

apoi, cu burtica pusa la cale, da peste marca preferata. intra cu ochii mariti pe post de scanner si iese val vartej. nu cu una, ci cu 2 rochii de culoarea zmeurei. una cu buline si fundite. una nu. ciresei ii mai place pe alocuri sa se dea zmeura. la deruta, asa. ca cireasa isi schimba pielita. dar naravul ba.

sus de tot, deasupa vienei, batrana actrita, cireasa pranzeste. intr-un bloc inalt cu panorama. impreuna cu 3 din cei 6 prieteni buni indieni. si un polonez care se crede tot indian. hm. wishful thinking.

cireasa vede o vitrina. si se opreste si se gandeste la celebra sacher torte. un icon al vienei. cireasa nu intelege de ce ai vrea sa mananci un tort uscat. fara cremutza care sa imprieteneasca ciocolata cu blatul.

tort pe care daca il lasi pe TV o luna jumate, il gasesti la fel. in aceeasi pozitie. la fel de semetz. vienezii astia n-au auzit de tort jofra sau mascota? si daca au auzit, ei de ce mananca tot sacher torte…ce sa mai intelegem? hmmm. curios.

cireasa se uita cu coada ochiului la vienezi. sunt barbati bine, ce sa zic. si merg toti pe bicle. si sunt incaltati frumos. si zambesc destul de des. dar nu de asta am venit aici. dar de ce am venit aici? piei, piei ispita!

cireasa isi pune apoi vestminte sport. si ia drumul schonbrunn-ului, unde incepe sa alerge de nebuna printre ierburi si copaci. mirosul de tei, care a venit cu ea din bucuresti, o invaluie ca-ntr-un zabranic.

cireasa alearga, alearga, ascultand cum rag leii din gradina zoo de langa. intersectandu-se cu alti vienezi, ca si ea. dintre care unii sunt barbati bine. frumusei si care zambesc des. pfui!

se lasa seara. care o prinde pe cireasa sus de tot. gafaind si transpirand de atata fuga. un domn canta live la pian din gloriette, cafeneaua aia de sus de la schonbrunn. nu mai e nimeni. au inchis parcul.

cireasa scoate pantofiorii si o ia la goana din nou. desculta peste pajistea mare. unde n-ai voie. dar paznicii sunt beti de mirosul de tei. cazuti intr-o rana. cu chipiele alunecate pe ochi. si nici nu le vine a crede ca o cireasa si-a iesit din minti sub nasul lor. si calca in picioare iarba vieneza.

iarba primordiala, neintinata, mangaie picioarele de cireasa cu furnici permanente pe ele. plouase inainte, asa ca stropi de magie o racoresc de arsita vienei, batrana actrita.

apoi cireasa alearga pe la toate portile, incercand sa iasa din parc. nema. inchise. e noapte deja. cireasa alearga pe sub bolti intunecate de copaci care s-au pus sa se culce. in timp ce respira aburi cu miros de tei.

reuseste sa se strecoare printr-o gaurice dintr-un gard. m-ati crezut? am iesit pe poarta principala. in austria nu exista nicio gaura in niciun gard. nici sa dai cu tunul.

si pleaca demna. prin viena, batrana actrita.

asa a aratat ziua 1.

cand o cireasa care n-are liniste se linisteste, se opreste pamantul. pamantul ei personal, normal. eu stiu ca voi va vedeti in continuare de treaba. ca si cum nimic nu s-a intamplat.

dar daca sunteti putin atenti, e momentul ala cand ingerii grasuni incep sa cante din trompetele lor aurii. cand demiurgul isi permite sa se intinda lenes, cu un cascat.

pt 2 momente se opresc in lume toate razboaiele. si combatantii fumeaza narghilea impreuna. ca lupii cu mieii care se pupa cu limba.

vanzatorii de la mc donald’s refuza sa mai zambeasca fals. si nu mai vor sa vanda nici macar un hamburger simplu cu portie mica de cartofi. romanii opresc manelele de prin masini.

iar astea, toate astea, se intampla cand cireasa da buzna la malul marii. acolo se opreste. ca hipnotizata. si se abandoneaza stropilor sarati.

alaturi de alte fructe prietene, dintre care un kiwi, un grapefruit, o smochina proaspata, un bob de strugure si o capsuna, incepe pe indelete un ritual de lenevire organizata.

pigmentata cu hamsii cu mujdei. si shuberek cu branza si kefir caucazian produs din lapte oferit de bivolite atent selectionate, bivolita cu bivolita. si cu mangaierile intre urechile mici si paroase ale fetitzei. care a mai imbatranit putin.

haz fara oprire si fara necaz. mici barfeli legate de colegii de plaja. si bai indelungi de apa bine amestecata cu soare si un praf de nisip. cat poti apuca intre degete.

shot-uri B52 baute cu paiul. dans cocotzata pe bancutzele de la expirat. pana cand se termina brusc bancutza. fara avertisment.

conectata fiind cu toti porii la ce o inconjoara, cireasa suge. suge energie din te miri ce, ca sa-i ajunga tot anul. cand da iarna si alte cirese mor, cireasa de fata rezista. ba pare ca-i si prieste.

cand cireasa intra la apa e de bine. e singurul moment in care stie sa leneveasca profesionist. in rest e turbocireasa. la vama e chillocireasa.

cireasa mai are putin si merge sa umple galetusha cu soare din nou. prinde cireasa. cireasa calare pe un bob zabava.

pana de curand radacinile imi erau clare. sunt o cireasa din salajean. leagan de civilizatie si cultura citadina cu sange albastru. parte integranta dintr-o capitala europeana.

dar din ce in ce, simt mijind in mine o noua mladitza. mi se pare ca sunt cireasa ardeleana. mai precis clujeana.

fac ce fac si imi caut de lucru pe la cluj. de cate ori pot si ma cheama kapra ardeleana, iau cireasa colega, iau un mijloc de transport random si fug la cluj. reunirea kaprelor e mereu vesela.

cum ajung, nu vreau sa mai plec neam. spre exasperarea ciresei prietene. care chiar e intr-un fel clujeanca. si nu moare de interes sa ramana acolo.

am descoperit clujul de curand. sunt fascinata. de ritmul oamenilor. de mancarea buna. de apropierea dealurilor si lacurilor. de centrul frumos in care iti vine sa te plimbi. de cofetariile cu prajituri mai cu motz.

am intrebat-o pe mama. esti sigura ca nu sunt clujeanca? ma simt al naibii de clujeanca. mama e cam descumpanita. ca si cireasa de care ziceam. nu intelege ce m-a apucat. dar nu se impacienteaza. crede c-o sa-mi treaca.

va riscati dc va ganditi asa. m-as muta la cluj intr-o clipita. cu catel si purcel. care catel?! care purcel?! nimic nu e mai simplu decat sa-mi iau catrafusele sa plec val-vartej.

am la marti salata mea preferata. dada, cea braziliana. astept cu interes ca somesul sa aiba faleza bine organizata. se lucreaza acum la asta. as stii cu cine sa votez. nu ca aici.

chiar ma gandesc sa ma duc la un organ de stat, nush care, sa cer o dispensa. sa votez primar pt cluj. doar asa, pt ca ma intereseaza bunul mers al orasului ala. m-as da cu bicla. nu exista tort cu surori visine ca cel de la mozart.

au ei, clujenii, un deal inalt unde se vinde cafea buna la ceasca. stai sub umbreluta si esti pe acoperisul orasului.

cand ma intorc, dupa doar 2 zile, am vb mai domoala. zic no dupa cuvinte si cafia si separat cu accent pe primul e. si cinshcinci. no.

la cluj exista billa, deci as avea si chiflele preferate. la mallul lor se face suc de morcovi cu mere, care costa doar 7 lei.

la cluj salasluieste kapra ardeleana, prietena buna cu ciresele. cum sa v-o descriu? ea zice ca traieste intr-o lume in care nu se surpa maluri. ce vreti mai mult de-atat.
si pare ca poti avea un nou inceput sanatos.

cu vama ar fi mai greu de rezolvat. mai ales cand stim ca luam radarele de pe dealul feleacului cum respiram. dar when there’s a will, there’s way.

birjar? la cluj te rog. da cailor jaratec.