nokia. connecting people. toata lumea stie sloganul.
dar nokia refuza, cu indarjire, sa ne conecteze si pe noi. ca individualitati si cirese cliente.
tel meu nokia arata de o vreme foarte rau. incepusera sa-i cada majoritatea butoanelor. chiar si ala principal din mijloc. cu care surfezi prin meniu.
am avut 2 optiuni. sa-i montez un joystick in loc de botonul ala. sau sa cumpar altul nou.
eu, cireasa neconsumista si ecologista din fire, am amanat cat mai mult sa investesc in acest nou gadget. lasa, sa cumpere altii.
salvez planeta consumand mai putine produse. si cumparand mai rar. salvand planeta dar si buzunarele de cireasa cam leftera.
e, si la un mom dat nu s-a mai putut. mama de cireasa a zis ca-mi ia tel de ziua mea. zis si fc.
m-am dus cu mama de cireasa si a cherry la mall. am intrat in mag cu tehnologie. ne-am dus la raftul cu telefoane nokia, brandul meu preferat. regardless monopolul de care zice lumea.
acolo, tel incepand de la 150 lei pana la unele ff smechere. cum am avut si eu cand eram fiinta corporata si cu fitze. dar pe care nu prea l-am fol la capacitate max.
eu si a cherry ne-am uitat la ele. apoi una la alta. apoi la vanzatoarea mult mai varza decat noi la mufe si fire. era femeie.
am intrebat-o totusi, ca doar pe ea o aveam la indemana, care e problema unui anumit tel. prea ieftin ni s-a parut noua, dar asa de dragalas. de culoare zmeurei coapte.
ea a zis ca n-are camera. si cam atat. in rest e superok. ce m-am mai bucurat. ca detest pozele fc cu tel. niciodata nu m-au incantat.
deci am cerut pe loc tel. iar a cherry, de entuziasm, a cerut si ea unul la fel. 2 cirese incantate. cu 2 tel. nokia de culoarea zmeurei. nimeni nu era ca noi.
am povestit la toata lumea cum in ziua de azi se pot cumpara tel ffff ieftin, si chiar nokia. le-am aratat cu ochi luciosi de mandrie. inima ne sarea din piept cu plesnet.
si apoi, rand pe rand, au inceput probl. intai ne-am prins ca nu-l auzim cand suna. orice melodie am pune, la volum maxim, nu-l auzim.
apoi am descoperit ca nu vdm nimic pe ecran. la contrast maxim, abia vezi intr-o camera intunecoasa. afara nici pomeneala.
si ultima, dar nu cea de pe urma probl, nu auzim ce ne spune pers de la capatul firului. motiv pt care in timpul convorbirii am dezvoltat obiceiul sa ni-l frecam de ureche, sa incercam sa-l varam in ea. si ne doare. in plus, e degeaba.
este fix ca in bancul ala. un om care isi pune afis pe usa. nu sunati voi, sonerie stricata. ies eu din cand in cand. asa si noi. luam tel din geanta si il studiam cu atentie sa vdm dc a sunat sau ne-a scris cineva.
dc ne-a scris, nu putem vedea ce. putem doar sa banuim. poate asta e o parte buna. ca alegem ce-am vrea sa ni se scrie. si acum imi dau seama ca faptul ca nu auzim ce ni se spune poate fi si el bun. au scazut certurile zilnice cu 34%.
zau. cum se poate asa ceva? dreptul de a auzi tel cand suna si de a vedea numele si msg de pe ecran cred ca face parte din drepturile inalienabile ale omului care a cumparat un tel.
e de neconceput ca nokia sa ma priveze de aproape toate drepturile pe care le am ca si posesor de tel. nu aud sunetul, nu vad ce scrie, nu aud vocea.
wtf.
recunosc ca am platit putin. neasteptat de putin. dar e nokia. si situatia e la fel de rea ca si cum mi s-ar spune la cumparare. ati cumparat un model mai ieftin. intre orele 14:00-16:30 nu veti putea primi sau faceti apeluri.
sau in zilele cu ploaie va tb sa va suiti pe un bloc inalt ca sa puteti beneficia de o convorbire. sau folositi va rog sms.
c’mon. e dezgustator. si there’s nothing we can do about it.
nokia is, generally connecting people. but nokia is not, I repet, is not connecting us.