SANUCA

gata. de azi, corpul meu nu mai functioneaza cu sange rosu. ci cu frunze verde crud.

mintea coace actiuni in aer liber. liber de frig si culoarea gri si de haine prea groase.

cred ca si temperatura corpului mi s-a modificat in ultimele zile. sunt o cireasa fierbinte pe un tort cu multe etaje. facut din marzipan si trufe si visine grele de sirop.

respir petale mici si iarba si pamant lucrat proaspat. cand deschid ochii dimineata, imi sar din ei raze de soare galben pai. cand ies pe strada, un stol de gargarite vesele vor sa imi care geanta.

tanjesc sa mananc numai lucruri de culoare verde. sa ascult pasarile inviate care tin concerte underground sub fereastra. sa balaban picioarele in apa lacurilor inca reci.

masina mea albastra necheaza ca un calutz naravas. ma cheama s-o strunesc din haturi si pinteni, sa gonesc cu ea departe. daca eu merg pe baza de frunze, ea functioneaza cu soare.

sunt cantareata celebra la dus. chef la un restaurant de prestigiu la mine in bucatarie. calator profesionist la mine in oras.

am chef de miros de lamai taiate in doua, de frunze de menta strivite personal, de busuioc proaspat prin farfuria mea.

vreau sa vb poloneza. sa mananc chinezeste. sa rad nebuneste. sa salvez planeta sufleteste. sa dansez fiziceste. sa ma bucur romaneste.

e primavara. si mi s-au rupt zagazurile inimii mele simtitoare de cireasa.

trebuie sa plec. ma asteapta un curcubeu.

asta sunt eu. a cherry. v-ati prins deja ca jumatatea mea e cea exuberanta, expansiva, vesela, over friendly, over sharing, over everything, la propriu… a incercat chiar sa ma invetze si pe mine cum sa inchid usi definitiv. Mai lucram putin la asta.

Ea si-a dat seama cumva ca s-a prins de coditza cu o bufnitza. Eu stiam. Taceam chitic pana cand o prietena a mea, zisa kapra (v-a povestit cealalta cireasa si despre ea fireste) a avertizat-o despre toanele, personalitatea dubla si comportamentul de padure care ma caracterizeaza.

Banuia ceva, a recunoscut atunci, dar a tot sperat sa scuture peste mine din praful ala al ei de minune din care are, se pare, o rezerva nelimitata. Si a scuturat. Chiar a scuturat. Doar ca bufnitza din mine a scuturat si ea penele infoiate si mult din praful ala s-a risipit.

Cealata cireasa, femeie apriga de altfel, nu s-a lasat. A luat plaja din vama veche, a facut-o palnie si mi-a proptit-o in ureche. Apoi s-a prins cu mainle de gura ei larga si s-a strecurat inauntru cu totul, chiar si prin gatul lung si subtire care se sprijinea in timpanul meu.

N-a fost usor. A urmat o lupta intre penele de bufnitza si praful de minune care se lipea peste tot de ele. Imi intra in nas, in par, in ochi. Pana cand cireasa rotunda s-a rostogolit afara pe cealata ureche sa vada ce a facut. Hm.. a dat nas in cioc cu o bufnitza cu penele zburatacite, pline de scipici, cu o aripa putin indoita ranita in lupta, cu capul sucit la spate sa urmareasca cireasa, dar.. tot o bufnitza.

Atunci, tot cireasa cealata, apriga femeie, a pus mana in shold ca la ea in salajean, complet diferit fatza de la mine in salaj, unde folosim mereu mana stanga. A intors capul intr-o parte cum face ea cand gandeste si a pus la cale o deghizare perfecta. O pereche de cirese. Aceeasi culoare. Aceeasi aroma. Doua coditze. Doua personalitati.

De sub pielea subtire de cireasa mai iese cateodata putin praf stralucitor care le intra in ochi celor din jur. Sau cate un fulg de puf pe care unii isi pun o dorintza si-l pun la piept. Atunci ne prindem ca firile noastre diferite se zbat sub toate asemanarile cu care am incercat sa le acoperim. Si trebuie sa ne tinem tare de coditza sa nu ne desprindem. Acum e plin de fulgi in jur..

m-am uitat la poze cu mine acum vreo 10 ani. fara vreo nostalgie.

adica aveti noroc. eu arat mult mai bine acum. pe bune. am un stil mult mai placut. de fapt am un stil. atunci nu aveam. parul imi sta mai misto. hainele ma reprezinta mult mai tare. sunt blonda si asta ma multumeste. sunt mai slaba.

si stiu sigur ca si viata mea din pozele cu pricina e mult mai saraca decat viata ciresei de acum. o persoana care stie ce vrea si cam cum sa obtina. ca sa se simta bine. o femeie mai vesela. mai sociabila. care face alegeri. si are cei mai buni prieteni pe care si i-ar dori cineva. + o supermama.

ce sa mai. sunt mult mai multumita de cireasa parguita de acum decat de zmeura necoapta de atunci.

dar ochii. ochii de atunci m-au impresionat. ei s-au schimbat mult. si sunt singurii de care nu sunt sigura ca in bine.

ochii aia din poze erau increzatori, ba chiar creduli. erau naivi si deschisi la tot felul de lucruri. erau blanzi si dornici. nu mai au nici o legatura cu ce e acum.

azi am ochi care spun mereu lucruri. dc esti atent in ei ruleaza mereu filme. unele americane, cu final bun. altele europene, de arta. din care nu intelegi nimic. cateodata ochii mei dau si comedii. sau filme cu vag continut explicit.

sunt ochi care au vazut tot felul de intamplari si obiecte si oameni. si e evident ca nu au ramas indiferenti. nu pot sa zic dc ochii de azi sunt de calitate mai proasta. poate dimpotriva. stiu la ce sa se uite. si cum.

dar in ei vezi ca nu mai e loc de atata mirare. vezi ca au inteles. ca m-am schimbat.

imi pare rau ca nu m-am prins la timp de chestia asta. pt ca as fi facut un fotoreportaj cu ochii mei le fiecare 6 luni sau un an. ca sa vad unde s-a petrecut cea mai mare schimbare. si sa-mi explic ce au vz ei in perioada aia.

dar ma rog, nu e timpul pierdut. pt ca mai am atatea si atatea chestii de vz. niciodata nu m-am simtit mai bine ca acum.

iar ochii mei sunt si eu incantati. de ce lucruri si obiecte si oameni le pun dinainte-le.

si pana la urma de-aia si sunt facuti. sa vada. sa inteleaga ceva. si sa evolueze.

azi intre 8 si 9 seara se sarbatoreste ziua pamantului.

cum se intampla asta? oamenii de pe tot globul sting lumina si nu folosesc electrocasnice. bine, cei carora le pasa de planeta. si care vor sa mai dea o pauza pamantului asta care gafaie sub noi innebunit.

eu o sa o sting. din motive egoiste. mi-a explicat cineva mai demult, un domn profesor cam nebun, ce se intampla cand pamantul oboseste de tot ce ii facem noi. si nu mai suporta sa fie stors la maximum.

adica stiam eu asa ca nu e bine sa consumi in exces lucruri sau curent sau apa sau sa faci prea mult gunoi. dar nu stiam exact unde duce. cand am aflat m-am speriat, pt ca mie imi place tot ce am in jur. si verau sa ramana asa cum e.

nu vreau ca pamantul care face pt mine rosii zemoase si pepeni si struguri hamburg sa devina desert. nu vreau ca vantul care imi trece prin par primavara sa devina furtuna si sa imi strice cheful.

nu vreau calduri innabusitoare care sa ma faca sa transpir mai tare decat e cazul, cand nu e cazul. si ierni fara zapada pe care sa skiez dupa pofta inimii mele poficioase de cireasa.

n-am nevoie de prea multe ploi care sa imi strice pantofii de piele intoarsa si freza. vreau ca mancarea sa ramana cu gustul care ma vrajeste. si aerul prin care ma plimb sa aiba miros frumos. cica sunt toate legate.

asa ca da, eu si cei care o sa-mi stea aproape intr-o seara de sambata o sa stea cu lumina stinsa. si nu sunt putini.

cum putem sa ne distram totusi? fara becuri si TV si foen si prajitor si masina de spalat si cuptor cu microunde si frigider si radio si laptop care nu mai are baterie?

ei bine, ar fi cateva moduri. sa aprindem lumanari si sa bem ceva in jurul lor. sa facem un foc undeva si sa stam primordial in jurul lui. sa ne uitam la stele. sa facem dragoste. sau sex. sa ne gandim. sa cantam si sa radem unii catre altii. sa dormim.

sau pur si simplu sa mergem calare peste altii care nu sunt asa de eco friendly si nu vor sa stinga lumina. chiar si asta e un gest frumos, pt ca la noi o sa fie intuneric.

la multi ani pamantului care imi/ne ofera atatea si atatea bunele. as sta in fiecare zi 3 ore cu lumina stinsa, numai sa stiu ca o sa ramai asa cum esti. ca sa imi/ne procuri placere.

nici nu stiu cum sa incep. mi s-a intamplat ceva tare curios.

n-am fost invidioasa nicio data. nici nu stiam ce e aia. mi-era mila, dar fara strop de simpatie, de cei de care auzeam ca sunt loviti de acest flagel.

mi se pare in continuare ca pizma e una din cele mai rele chestii pe care o poti simti fata de alti oameni. nici macar nu tin oameni invidiosi in jur, atat imi displace.

si uite cum ieri, era deja tarziu si eram obo, am dat pe net (?!), muncind, peste profilul unei femei care m-a lasat masca. n-o cunosc si cu toate asta am ramas pironita. am inghitit informatia despre ea ca lupul sarmalele caprei gogaltz-gogaltz.

mi s-a parut ca vreau viata ei. mutra ei. cariera ei. sufletul ei pereche pe care nu-l cunosc dar stiu ca exista. vocea ei. atitudinea ei. chestiile interesante pe care si le pune pe cap. chiar si pisica ei. da, vreau pisica ei. le vreau pe toate. si le vreau acum.

oamenii invidiosi sunt in general invidiosi pe lucruri fizice, tangibile. si in special pe staruri si celebritati. si bani. si masini si case si vacante exotice si blanuri si bijuterii.

femeia asta e putin cunoscuta. dar nici vb de celebra sau bogata. iar mie mi s-a parut pe loc ca ea traieste viata mea. ca mie ar tb sa mi se intample, cuvant cu cuvant, tot ce i se intampla ei.

cand am citit cele cateva chestii scrise de ea, mi s-a parut ca citeaza de la mine din cap. apoi a cherry a dat la ea pe profil peste o expresie rara care imi spune ff mult mie. folosita de cineva care imi place. incredibil. deci s-ar putea ca femeia asta sa abia vreo legatura cu el?!

inca nu m-am linistit. am un vierme mare in stomac. care ma mananca profund. vreau sa fiu femeia asta. vreau s-o cunosc si sa apas pe un buton ca sa fac rost de tot ce are ea. inclusiv ambalaj si context.

hm. am innebunit. tb dus cu apa rece. alta cireasa nu este si nu poate fi asa. alta cireasa e multumita tare cu viata ei si n-o intereseaza realizarile si achizitiile altora.

somebody heeeeeeeeeelp!