SANUCA

adica aia care ne dau reject ne plac cel mai tare. de fapt taman cand ne da cineva reject ne place cu adevarat. da, stiu, nu spun nimic nou.

ai fluturi la stomac, iti iese inima prin gat, ai privire tampa. iar el, cel pentru simti toate astea, are cap de magar. ca-n visul unei nopti de vara.

avem toti un model fizic care ne place. dar suntem gata sa il parasim imediat pentru orice pare ca nu ne place.

cum, n-ai inteles magia mea? stai sa-ti explic, mai da-mi o sansa. sunt exceptionala, mai stai putin sa vezi.

a, nu ma vrei? ah, cat te vreau de mult. esti exact ce-mi trebuie, cred ca esti exact sufletul meu pereche.

senzatia de dragoste artificiala pe care o incerci pentru cineva care nu te vrea nu se poate compara cu nimic. e ca o otrava care ti se insinueaza in sange si se urca la cap. e ca in montain rousse.

e inalt, frumos, priceput la treburi casnice, harnic si sportiv si ne place? hmmm, nu stim daca este ceea ce ne trebuie. e mic, stramb, cocosat, zgarcit, si nu ne place? doamne, cum il mai vrem. el e alesul. doar daca l-am putea convinge ca suntem fenomenale. ca uite, pare ca e orb si nu vede.

desi ni se pare ca suntem oameni normali in cautare de alti oameni normali, orice fuck off este cel mai bun turn-on. de fapt suntem in cautare de oameni care sa ne refuze.

dar cred ca cel mai jenant e atunci cand ramai semilucid si nu-ti pierzi mintile de tot. prin urmare iti dai seama ca obiectul pasiunii dupa care pur si simplu mori este hilar.

durerea este cu atat mai mare cu cat, fiind deja otraviti, suntem mai constienti de cat de penibila este alegerea noastra.

fuck off? te vreau acum. unde pleci?!

suntem de Craciun la Chechis, judetul Salaj, intr-o casuta pe un deal, in vizita la bunica lui a cherry.

vin craii sa ne colinde, adica 7 flacai costumati care interpreteaza o sceneta traditionala de Craciun.

totul ok, craii spun ce au de spus si apoi beau vin si mananca chiftele. radem, ne veselim, familie mare, unchi, matusi, verisori. craii rosii la fata de atata colindat se ridica sa plece si atunci intervine neprevazutul.

irod dintre crai, imbracat in rosu, se repede la a cherry si, in vazul tuturor, o trage taraneste de mana afara. zic taraneste pentru ca la oras nu mai exista nici macar un om, crai sau nu, care sa te traga de mana afara atunci cand te vede si te place.

in camera, rumoare generala printre noi, orasenii. chechisenii deloc mirati pentru ca e o practica destul de obisnuita. boy likes girl, boy takes girl out, boy marries girl.

descosand-o pe a cherry aflu ca irod cel cu sange navalnic a pus-o in mare incurcatura. a insistat ca preotul din sceneta crailor sa-i casatoreasca pe loc. cu greu a cherry a scapat presiunilor lui irod si a reusit sa se intoarca langa familie.

irod, de altfel, ce sa va spun, tare chipes. ce pacat ca bariera culturala si de varsta intre el si a cherry au facut imposibila aceasta comuniune.

sigur, chiar daca m-am emotionat cumplit, mi-am dat seama ca nu se poate ca o cireasa sa se mute la sat si sa se marite cu un crai, oricat ar fi el de crai.

dar am ramas totusi asa, cu un gust nedefinit. dulce-amarui. de cireasa amara.

mi s-a parut foarte tare ca mai exista pe lumea asta locuri unde craii pun ochii pe cate-o cireasa si apoi si apoi fac tot ce pot atunci, pe loc, sa ia cireasa aia acasa, pentru totdeauna.

cata nebunie in actul asta craiesc. dar si cat farmec. irodule cel blond si impulsiv, iarta-ne pe noi, ciresele de oras, ca nu putem sa ne altoim cu soiuri salbatice. dar tu tine-o tot asa, in continuare. pentru ca e sanatos si fascinant.

bradul BENETTON a fost impodobit de catre o comisie nationala, de data, asta. totusi supravegheata de catre un observator impartial francez. care a notat tot.

am luat pateuri si kiwi si vin rosu si am chemat pe toti cei apropiati care au putut veni.

am pus colinde tare, lumanari prin toata casa. am dat caloriferele la maximum si ne-am pus pe impodobit bradul. fiecare cum ne-a taiat capul, am pus glob dupa glob, pana la impodobirea finala.

ce a fost foarte tare e ca eu si a cherry am cumparat bradul BENETTON impreuna si dupa ce l-am adus acasa, am observat ca are doua varfuri in loc de unul. asa ca bineinteles, eu si a cherry i-am pus fiecare cate un varf, parca e nebun bradul nostru.

i-am pus si lumanari vii, cu flacara, sub ochii ingrijorati ai observatoruli francez.

e un cliseu, da, dar e superb bradul nostru. ca si cum ar fi fost facut pe comanda cu 2 varfuri asa, pentru doua cirese.

benetton pentru ca a fost cumparat de 2 romance salajence*** (explicatie in subsol), un polonez, un francez si un austriac. de la niste tigani. deci united colors.

aveam la indemana 100 lei, 3 ore, o masina albastra cu 4 locuri jumate, pe “a cherry”, si cei 3 straini. si pentru ca aveam mare nevoie de cel mai mare brad, am pornit cu toate lucrurile astea la cumparaturi.

comisia de cumparat bradul a calatorit cu masina mic burgheza pana la metrou, unde am parcat ca femeile, ca nu era loc. am ajuns la targul de brazi de la obor, unde nici macar another cherry nu mai fusese.

polonezul m-a intrebat care mi-e bugetul si ce ma astept sa capat de el. am explicat, dar nu m-am asteptat la mare lucru. totusi dupa 6 min a gasit cel mai frumos brad pe care l-a negociat la sange, Dumnezeu stie in ce limba, pana la adus la 100 lei.

s-a creat pe loc o fratie incredibila intre trupa mea pestrita si tigani, ne-am ras, ne-am distrat, am facut poze. mai aveam putin si-i chemam la masa cu noi. s-au strans toti ca la urs sa ne vada, si am plecat in urale de “sa mai veniti pe la noi”. mi-au trebuit niste straini sa ma imprieteneasca cu tiganii mei. hm

francezul si austriacul carau uriasul de brad benetton prin metrou. au impus lumea cu el, cracute au intrat la oameni in nas si urechi si ochi. dar lumea, desi cam posaca, a fost ingaduitoare cu ceata lui papuc, purtatoare de brad neverosimil de mare intr-un spatiu neverosimil de mic.

ajunsi la masina mica albastra, n-a fost chip sa intram cu totii in ea. austriacul, tot nemtii cu tehnica si logistica, a hotarat sa-l punem sus pe masina, nelegat, neavand portbagaj.

fiecare a primit o sarcina. eu, sa nu gandesc, ci doar as conduc ok, cat sa nu cada bradul benetton. “a cherry” sa gandeasca actiunea. austriacul si polonezul sa-l tina cu cate o mana scoasa pe geam. francezul sa faca managementul si controlul de calitate al operatiunii.

a fost misto. sunt aproape fericita. ne-am distrat ingrozitor. apoi am mancat paste.

si ma uit la cel mai special brad din lume. bradul benetton.

***eu sunt nascuta in salajean si “a cherry” in judetul salaj

ah, mi s-a intamplat din nou!

cand spal vase, cel mai rau nu e ca spal vase. nu-nu. asta e ceva ce imi asum. mananc, deci spal.

dar nu pot deloc sa imi asum suvita subtire de apa care imi curge de la palma spre subrat, pe sub tricou.

treaba sta asa: mi se intampla de cate ori pun un vas siroind in stativul de scurs vase de deasupra chuivetei. el a fost montat mult prea sus de catre fostul meu sot, probabil ca sa-mi joaca o festa postcasnicie. parca il si vad cum isi rade in barba.

oricat de repede incerc sa pun vasul sus, suvita de apa care ajunge la subrat e mai rapida decat maine.

de fiecare data incerc sa-mi tin cumpatul. si de fiecare data ma enervez la fel de mult. la sfarsitul actiunii, mi se strepezesc dintii de neplacut ce ma simt.

stiti cum aveau contabilii manecutele alea protectoare? m-am gandit sa-mi confectionez si eu un opritor de suvita de apa pentru mana dreapta. o sa vorbesc cu inginer pentru partea tehnica. cred ca-mi trebuie un inginer de instalatii cu experienta.

sau mai bine sa-i scriu lui Mos Craciun? oare o sa i se para neserioasa cererea?