sa i se dea platitorului ce e al neplatitorului

septembrie 20th, 2010

Am afisat cateva zile catre lume statusul plateste-ti aproapele. Unii s-au mirat, altii au ras. A treia categorie intai s-a mirat si p’orma a ras.

Sunt de acord cu propunerea culturala facuta de Discovery channel acum ceva vreme. Unitate prin diversitate, ne indemnau ei sa gandim, apropo de oameni. Si mie mi se pare ca atunci cand suntem diferiti, iese mai bine. Dar ma refer la culturi, la informatii, la arii de activitate si alte aspecte conexe, care pot adauga valoare unei interactiuni om-om sau om-om-om sau om-om-om-om.

Dar cand incercam sa fim prieteni, exista insa o baza comuna de valori de la care vreau sa plecam impreuna. Umar la umar, fara dubii si scenarii alternative. Fara sa plangem pe parcurs, tu sau eu. Fara sa ne vina ganduri ucigase la cafea. Fara sa ne intrebam reciproc: eu cu ce am gresit.

Ca sa fim prieteni, eu am nevoie sa ma insotesc cu oameni punctuali, cu care stiu ca pot face o treaba. De la mine sigur nu o sa patesti un scenariu in care o sa-ti intre os prin os de asteptare afara. Nici afara, in soare, nici asezat si singur. Daca voi intarzia uneori 8 minute, o sa anunt si o sa ma scuz tare de asa neplacere. Prieten al meu, vreau sa faci la fel.

Mai insist sa nu ma trezesc ca esti genul suparacios, care sa ia personal tot feluri de nimicuri impersonale.Te rog sa nu suferi de mania persecutiei, sa te temi ca ti-as putea face nu stiu ce si sa cauti nod in papura prieteniei noastre. Ca, daca faci asa, nu prea mai avem ce vorbi. Eu o sa cred ca esti de pe alta planeta, nu a mea, si o sa te invit sa te intorci acolo, printre ai tai.

Si, mai ales, vreau sa vorbesc despre regina relatiilor bune intre oameni. Ca sa fim prieteni, eu zic sa ne platim fiecare ce consumam. Nu insist ca tu sa-mi faci cadou cine stie ce beri atunci cand iesim in oras. Si eu nu vad de ce trebuie sa platesc cireasa singura taxiul, atunci cand ne vedem, noaptea pe la 3.

Daca eu fac febra mare si, de la prea mult delir, te invit sa te omenesc cu oarece, atunci ai de ce sa te relaxezi. Daca nu, stai in garda si intreaba-ma cati bani trebuie sa-mi dai. Daca am mancat, baut, dormit, calatorit, mers la film, folosit prezervative impreuna, sari ca un arc. Fa gesturile firesti de a incerca sa platesti. O sa-ti te anunt daca nu e cazul dar tu propune-te, neplatitorule, la plata.

Si eu o sa procedez la fel cu tine. Sa nu-ti fie frica ca vei fi pagubit, cu mine alaturi. O sa apar cand am promis, chiar daca nu am chef. O sa vezi ca nu o sa ma supar, cand apar probleme mici intre noi. Si o sa-ti dau mereu banii inapoi. Pretind la fel. Si, toate acestea fiind zise, hai sa facem o lege. In prietenia noastra, sa tinem amandoi cu dintii de mottoul sa i se dea platitorului ce e al neplatitorului.

Adica si tu si eu dar mai ales tu, sa fim atenti sa nu calcam pe becul financiar al celuilalt. Amin.

despre masina mea de spalat

aprilie 23rd, 2009

fund

Masina de spalat traieste mai mult cu calgon. Asta ca sa ne amuzam un pic. Si sa va pregatesc sumar inainte sa va zic asa lucruri jenante.

Cum ar fi ca masina mea de spalat miroase a fund. E drept ca nu miroase tot mereu. Ci cu precadere cand am musafiri pe care vreau sa-i impresionez putin altfel decat prin decolteu. Sau de care mi-e putintica rusine.

Este, imi inchipui, o conspiratie mondiala a boicotatorilor de electrocasnice detinute de cirese. Asa se distreaza ei, niste perversi. N-au reusit sa se faca hackeri. Ca nu sunt destul de priceputi.

Sa ia droguri, le e frica. Au neveste, copii, si nu vor sa-si perecliteze armonia. Asa ca s-au apucat sa puna gadget-uri sinistre in electrocasnice. Pe care le actioneaza de la departare. Cand se prind ca ma pun in dificultate. Ca sa ma oblige sa ma justific.

Stiti, puteti intra la baie. Dar am o problema. Daca simtiti un miros ciudat. Si o sa simtiti sigur. Va vad ager si cu simturi ascutite. Daca simtiti miasma ceea. Sa stiti ca nu provine de la ceva ce am produs eu. Folosindu-ma de corpul meu.

Sau cumva, ma rog. Am produs eu. Dar indirect. Stati sa va explic. Masina mea de spalat are o meteahna. Fara avertisment scris. Se apuca si emana vapori de culoare albastru electric. Cu puternica esenta de fund.

Se intampla mai ales joia pe inserat. Sau duminica dimineata. Ce zi e astazi? Mda, nu stiu ce sa zic. N-ar fi trebuit. E marti. Dar vedeti dumneavoastra. Nimic nu mai e cum era. S-a schimbat lumea frateN-ai cu cine. Niste tarani.

Daca lesinati, va rog sa va concentrati sa scoateti in cadere. Un vaiet suficient de apasat. Incat sa va aud si sa incerc sa deblochez situatia. S-a mai intamplat.

A, si sa nu lesinati, va rog, lipit de usa de la baie. Taraiti-va inspre WC. Si daca sunteti mai bine facut, asa. Flexati nitelus si picioarele. Ca sa pot deschide sa fac putin curent.

Altfel ramaneti acolo cine stie cat, nu garantez. Eu mai am si treaba, stiti.

Cam asta trebuie sa spun fiecarui om. Pe care il apuca nevoia imperioasa de a urina la cireasa acasa. Sau mai stiu eu ce altceva. Ca n-am mereu chef sa ma uit pe gaura cheii. Sau sa-mi lipesc urechiusa de usa subtirica, sa ascult si sa pun diagnostic.

Au venit experti de peste mari si tari. Au deblocat situatia temporar. Si n-au mai vrut sa revina cand mirosul de fund a revenit. Cireaso, avem si noi familii, copii. Ne-ai ingretosat ceva de groaza. Ia spala-te pe cap cu fundul tau.

Tot uitandu-ma la masina ca gaina la margica. Am descoperit un patrat. Unde se pare ca este depozitata sticluta cu esenta de fund. Dar n-am reusit deloc sa o extrag de acolo. Oricat m-am utzupit.

Prin urmare, adresez pe calea asta o rugaminte. Daca veniti in vizita si vreti la baie si ceva pare ca nu e in regula. Nu ma judecati aspru. Au apasat aia iar pe buton. Niste functionari fara viata personala. Care n-au gasit alta joaca.

Va las. Ca astept o noua victima.

cireasa si teoria conspiratiei

martie 26th, 2009

conspiratie

Situatia profesionala face ca stau pe net destul. O deductie aproape logica ar fi ca sunt imprietenita cu online-ul. Indiferent de motivul de dat click despre care vorbim.

In fapt, daca iei cireasa. O ridici la o palma de pamant si o scuturi putin. Dupa ce sar din ea: un nasture de sidef in forma de steluta, o agrafa roz, o insigna cu oaie si un sambure, ramai traznit.

Descoperi ca se fereste ca de dracul de online banking. Si ca nu este in stare sa achite factura de mobil pe net. Nici de ii lipesti pistolul de tampla-i infierbantata.

Din acest ultim esec reiese si relatia defectuoasa. Pe care cireasa o are cu operatorul de telefonie mobila. Care dupa ce ii emite factura. O urmareste neortodox prin urbe. Folosindu-se de tot felul de tertipuri si meschinarii. Ca sa o chinuie.

Intai mi se da un termen. Eu mereu il uit si il incalc. Apoi mi se da un sms civilizat. Pe care mereu cand il aud. Cred ca e de la un anume iubit mai vechi. Care si-a dat in sfarsit seama ca eu sunt the one. By the way, chiar sunt.

Eu nu platesc nici acum pentru ca la centrul de pe Magheru e mereu coada. Si la banca e si mai coada. Si apoi mai e doar Agip, dar nu prea in drum. Deci aman.

Apoi mai primesc un sms. Care e la o ora la care eu cred. Ca e acelasi iubit mai vechi de mai sus. Care si-a dat seama ca eu sunt the one. In care mi se spune ca gata. Daca mai vreau sa vorbesc/sa mi se vorbeasca. DA, mai vreau. Sa platesc azi. Altfel caput.

Atunci fug repede la banca. Stau la coada mare de tot. Si dupa ce ascult ca la psiholog problemele co-codenilor din fata. Mi se spune ca facturile se platesc numai la colegul neinsufletit de alaturi.

Si femeia tanara nespalata pe cap, imbracata in mov si cam grasa. Imi indica un robot branduit care clipeste SF din ochii lui rosii. Si ma invita sa ii introduc in organele interne. Factura si banii ficsi, ca el nu da rest.

Eu nu vreau sa fac plati pe net. Trebuie sa fii nebun sa crezi ca vreau si pot sa fac plata la un robot. Incerc nadusita sa colaborez cu el. Pentru ca ma simt infranta. Dar nu merge. Ma intreaba lucruri la care chiar nu stiu ce sa zic.

Si clipeste ca un tampit din ochisorii aia rautaciosi si rosii, ca de robot turbat. Plec inainte sa platesc. Pentru ca sunt rosie la fata. Si mie frica ca fac infarct. Speriind-o cumplit pe bodyguarda cu baston la cingatoare si papuci de casa.

Pe drum ma suna un operator. Care ma ia cu frumosul, ca pe nebuni. Cireaso, hai sa discutam un pic. Nu vrei mai bine sa platesti factura decat sa te penalizam? Mai bine vorbesti de banii aia. E pacat.

Sa-i zic cu robotul care clipeste la mine? Sa-i zic ca eu lucrez la un site de cultura urbana. Dar ca nu suport sa folosesc aceleasi butoane pentru ceva administativ?

Cred sincer ca operatorul nu are inima. Deci nu are cum sa inteleaga. E si el tot un robot. Vocea ma ajuta sa-i vad ochii rosii, clipind rautacios la cireasa descumpanita, transpirata, de culoare grena la fata si pe gat. Ii promit sugusata ca platesc.

Tarziu in drum spre casa, opresc la Agip. Multumesc Agip si sper sa nu-mi zici si tu intr-o zi ca trebuie sa vorbesc direct cu pompa sau sa pun gura la ea. Daca vreau sa platesc factura de telefon.

Vedeti evidenta? Patesc asta lunar. Si cred ca e o conspiratie intre banca, fostul iubit, operator, robot, ghiseu, pompa si factura. Vor sa ma innebuneasca.