Am afisat cateva zile catre lume statusul plateste-ti aproapele. Unii s-au mirat, altii au ras. A treia categorie intai s-a mirat si p’orma a ras.
Sunt de acord cu propunerea culturala facuta de Discovery channel acum ceva vreme. Unitate prin diversitate, ne indemnau ei sa gandim, apropo de oameni. Si mie mi se pare ca atunci cand suntem diferiti, iese mai bine. Dar ma refer la culturi, la informatii, la arii de activitate si alte aspecte conexe, care pot adauga valoare unei interactiuni om-om sau om-om-om sau om-om-om-om.
Dar cand incercam sa fim prieteni, exista insa o baza comuna de valori de la care vreau sa plecam impreuna. Umar la umar, fara dubii si scenarii alternative. Fara sa plangem pe parcurs, tu sau eu. Fara sa ne vina ganduri ucigase la cafea. Fara sa ne intrebam reciproc: eu cu ce am gresit.
Ca sa fim prieteni, eu am nevoie sa ma insotesc cu oameni punctuali, cu care stiu ca pot face o treaba. De la mine sigur nu o sa patesti un scenariu in care o sa-ti intre os prin os de asteptare afara. Nici afara, in soare, nici asezat si singur. Daca voi intarzia uneori 8 minute, o sa anunt si o sa ma scuz tare de asa neplacere. Prieten al meu, vreau sa faci la fel.
Mai insist sa nu ma trezesc ca esti genul suparacios, care sa ia personal tot feluri de nimicuri impersonale.Te rog sa nu suferi de mania persecutiei, sa te temi ca ti-as putea face nu stiu ce si sa cauti nod in papura prieteniei noastre. Ca, daca faci asa, nu prea mai avem ce vorbi. Eu o sa cred ca esti de pe alta planeta, nu a mea, si o sa te invit sa te intorci acolo, printre ai tai.
Si, mai ales, vreau sa vorbesc despre regina relatiilor bune intre oameni. Ca sa fim prieteni, eu zic sa ne platim fiecare ce consumam. Nu insist ca tu sa-mi faci cadou cine stie ce beri atunci cand iesim in oras. Si eu nu vad de ce trebuie sa platesc cireasa singura taxiul, atunci cand ne vedem, noaptea pe la 3.
Daca eu fac febra mare si, de la prea mult delir, te invit sa te omenesc cu oarece, atunci ai de ce sa te relaxezi. Daca nu, stai in garda si intreaba-ma cati bani trebuie sa-mi dai. Daca am mancat, baut, dormit, calatorit, mers la film, folosit prezervative impreuna, sari ca un arc. Fa gesturile firesti de a incerca sa platesti. O sa-ti te anunt daca nu e cazul dar tu propune-te, neplatitorule, la plata.
Si eu o sa procedez la fel cu tine. Sa nu-ti fie frica ca vei fi pagubit, cu mine alaturi. O sa apar cand am promis, chiar daca nu am chef. O sa vezi ca nu o sa ma supar, cand apar probleme mici intre noi. Si o sa-ti dau mereu banii inapoi. Pretind la fel. Si, toate acestea fiind zise, hai sa facem o lege. In prietenia noastra, sa tinem amandoi cu dintii de mottoul sa i se dea platitorului ce e al neplatitorului.
Adica si tu si eu dar mai ales tu, sa fim atenti sa nu calcam pe becul financiar al celuilalt. Amin.
Tags: bani, mania persecutiei, prietenie, punctualitate, teoria conspiratiei
bun bun articolul. bun de tot
foarte tare razvratirea asta! dadeam din coada mai devreme cand am citit, ma gandeam ca sunt io ala paranoic de nu intarzie niciodata si face urat cand imi invadeaza cineva spatiul aerian.
da, si pe mine ma inerveaza maimutele astea dimbovitene care te lasa sa astepti pina ti se face acru doar asa ca ei sint aiuriti si nu isi planifica timpul.
iar cu banii, mi se pare fair-play sa nu calcam pe becul finaciar al celuilalt
si sa stii ca eu chiar plec in Anglia in noiembrie
asa imi place ca stiu exact la ce te referi. aka cine:D
app. de vacante: si mie mi s-a intimplat exact la fel. cu my ex am plecat in strainatate si era sa ne intoarcem cu avioane diferite. iar anul asta, la mare, am patit-o si mai rau, cind am platit doua camere degeaba trei zile, pentru ca distinsii prieteni nu au avut chef sa stea in hotel de 3 stele.
dar culmea, a fost concediul in care m-am distrat la maxim (in 2 camere 
).
ca sa nu mai zic ca atunci cind merg la munte nimeni nu vrea sa faca trasee si toti vor la bere sau clatite
sau daca facem trasee si ne prinde ploaia e tragedie, ca mai bine stateam la hotel.
oricum, turismul nu e pentru oricine …parerea mea
@calin: thank you:)
@catalin: cred ca toti suntem paranoici, it’s ok:D
@Codo: si codo, ce faci acolo unde pleci si pt cat timp pleci?
@pietricel: si mie imi place cand tu stii:D
@codo: exaaaaact genul de chestii la care ma refer. Exact
pai fac ce vreau
e un fel de an sabatic, am decis ca vreau sa traiesc in alt mediu o perioada de timp just for fun. in principiu o sa dansez salsa, o sa fac jogging si o sa ma uit la sinii englezoaicelor (de f aproape 
).
nu stiu cit timp plec pentru ca mi-am luat bilet doar dus.
@codo, esti foarte simpatic. dar nu pleci si din livada, nu? ar fi trist fara tine.
multumesc, dar tu esti si mai foarte simpatica.
pai nu am cum sa parasesc livada, am devenit dependent si fac sevraj.
adica din mediul asta chiar nu vreau sa ies.
Si eu cred la fel, cel mai bine e sa isi plateasca fiecare partea sa. Si nici eu nu inteleg de ce se supara oamenii din niste nimicuri. Dar cu intarziatul m-ai lovit. Eu fac parte dintre cei care nu prea reusesc sa isi organizeze bine timpul