A fost cireasa in bejanie. A fost la mama zmeilor, la cules de via salajenilor, prieteni buni de livada.
Satul Chechis o astepta ca de obicei. Cu multe placinte pe plita incinsa bine. Cu o cocorada doldora (de fapt si asta tot un fel de placinta dar mai smechera). Varzarul a mers uns cu visinata care a curs rauri, valuri, si cateva guri de palinca. Tot in burtica de cireasa a mers si niste topala adica ciulama. Pentru copii, ea se cheama topalica. Sa mai fi fost niste snitele si ceva zacusca si poate niste slana cu ceapa.
A, ca sa prind puteri, am infulecat si scrijele asa cum se fac la Vama, judetul Suceava. Pe omul si mai ales cireasa adusa ziliera, Chechisul ii omeneste cu ce are mai de soi. Si apoi si-a suflecat cireasa manecile. Si, impreuna cu a cherry, poneiul si dentista, a devalizat via ce le fusese pusa la dispozitie taman in acest scop.
Dupa ce a cules bunatate de vie, cireasa a fost omenita din nou, fara stavila. In plus, a primit merinde si pentru drum. A adus cu dansa un dublete (dovleac) mare cat capul unui rinocer. Niste slana bine asezonata, ceva nuci culese de mana de cireasa si ceva mere asisderea. A tarait cu ea prin tren cireasa si o sticla mare cu must. Cel de culoare rozie, cules de gingasele-i labute si stors de apriga dentista cu cei mai mari sani si ce mai adanci ochi negri.
Si asa incrosnata de bunatati, am inceput sa fac turul orasului meu. Sa las ici un pahar de must, colo o halca de dovleac pentru copt, dincolo ceva slaninita de pus la rana, daca ai asa ceva. Ce lucrare placuta sa dai din ce ai tu celor dragi. Ce satisfactie marunta cu valente gigantice sa aduci cu trenul de peste atatea judete roadele pamantului, pregatite de oameni preiteni buni.
Din ce ramane, cireasa va pofti fetele la joaca. Se va coace restul de dovleac. Se va sorbi cu zgomot din sticloanta de must. Se vor taia suvite de slana. Toate acestea in timp ce vom privi probabil un film lacrimogen-cult. Am impartit slana si bostanul si mustul pacii. Acum pot merge cu demnitate, sprintara, mai departe.
