poveste chinezeasca cu participatiune romaneasca

februarie 21st, 2009

DSC09312

Azi constat cu placere ca este nu codrul, ci chinezul cel care este frate cu romanul.

Dupa cum explicam mai acum vreo 2 posturi ca vrem sa facem. Ma vad cu lamaie si eCostin in parculet sa ducem cate ceva chinezilor. Din mai multi cititori sensibilizati care s-au anuntat pe dasiprimeste. La fata locului este doar lupul negru.

Care fara prea multe menajamente cumpara imediat haine pentru cativa chinezi de imbracat de sus pana jos. Si alti cativa chinezi jumatati de sus.

Merci lupule alb de bun ce esti. Merci ca ai venit desi stiu ca nu prea erai in apele tale. O sa fac incantatii pentru bila aia a ta.

DSC09198

DSC09199

Cu 200 de lei, (dintre care jumate sunt trimisi din strainatate) de la Sabina, Lucian si Ionut. Mergem la supermarket sa alegem ceva cat mai potrivit.

Dar apar tot felul de dileme. Oare chinezii mananca branza? Ce conserve sunt cele mai potrivite petnru chinezii care nu au nimic si sufera de frig?

Pana la urma lasam presupunerile. Si alegem in functie de cantitate/pret. Oricum nu avem cum sa le luam mancare chinezeasca, ca doar suntem in Romania. Asa ca…

Rezulta 5 pungi pline ochi cu paine, conserve de carne, tocana si conserve de legume, si croissantes si tigari. Si alte maruntisuri.

DSC09207

Ajungem si se porneste un ropot de aplauze. Chinezii sunt multi si marunti si incredibil de draguti. O armata intreaga de teracota care a inviat. Vin si iau ce le-am adus fara sa se buluceasca, desi situatia lor e clar disperata.

DSC09218

Cred ca cel mai mult s-au bucurat de tigari. Le impart repede intre ei. Si se apuca de fumat instant. Ca un fel de demo pentru noi. Sa vedem noi ca i-am facut fericiti.

DSC09224

Pentru ca afara e soare, pare ca de fapt chinezii au iesit sa se plimbe putin prin Herastrau. Sa-si dezmorteasca oasele lor mici, chinezesti. Zero mizerie, ii vad cum strang fiecare gunoi si il duc la cos.

Mie in continuare mi se pare ca ma uit la copiii celor care au facut pentru cireasa. Si alti copii mioritici. Creioane si ascutitori si penare si gume de sters care miros frumos, a strainatate.

DSC09303

Cat timp stam acolo, mai vin multi romani si aduc diverse chestii. Paturi, mancare gatita, medicamente. E sambata mortilor si sunt bucuroasa sa vad ca romanii sunt generosi cu vii. Chiar daca au ochii mici si lunguieti.

DSC09254

Mai ales sunt doua doamne care poarta blanuri si au venit cu termosuri mari pline cu…tzeai chinezesc. Imi zice unul din chinezi, care imi intinde si un pahar. El mie.

DSC09236

Exista amenajate niste corturi dintr-un celofan, asa. Dar nu sunt suficiente pentru toti chinezii. Chiar daca ei sunt la fel de mici ca mine. Pe soare lucrurile arata mai putin dramatice. Noaptea trebuie sa fie oribil.

DSC09265

Exista si bidoane cu apa si si un maldar de paine. Si o stiva cu alte alimente. Dar nu-mi dau seama cat o sa le ajunga. Aflam de la unul din chinezii lideri, care rup romaneste, pardon “lomaneste”. Ca mai au de stat o luna pana se intampla ceva. Nu stim exact ce.

DSC09319

O sa ne intoarcem chinezilor. Pentru ca ca ne-ati emotionat cumplit. Mie si acum imi mai tremura codita. Si am pielita subtire de cireasa mai roz decat normal. O sa ne intoarcem cu intariri.

Later edit: film pe hotcity, aici.

tineti minte ascutitorile chinezesti?

februarie 19th, 2009

home_confort

Daca da si daca va aduceti aminte cat va placeau. Si daca va placeau si penarele si ciocolatelele mici in staniol auriu si daca va place mancarea chinezeasca. Atunci poate aveti chef sa ma ajutati pe mine si pe lamaie.

E vorba sa ajutam pe chinezii aia care sunt tare infrigurati si nemancati si tristi si disperati. In momentul asta, lipiti de cladirea ambasadei tarii lor. Acum, cand vorbim si e nasol afara si noi stam inauntru.

Ma astept la bascalie, nu-i vorba. Ce treaba avem noi cu niste chinezi, sa-i ajute ai lor, de ce ne pasa, lasa ca sunt multi oricum, lasa ca sa manance cainii vagabonzi din jur, ca asa o sa fie toata lumea multumita.

Dar daca puteti face un pic mai mult de atat, intrati la dasiprimeste, sa vedeti despre ce e vorba. Strangem chestii si le ducem lor.

Tnx.

gust de cirese necoapte

noiembrie 18th, 2008

20081101_129

preludiu: acest post este scris pentru gia de la cherrytales. pentru ca ea strange amintiri frumoase din coplarie. si pentru ca am avut de cateva ori discutii interesante. ca de la cireasa la cireasa, asa.

amintirea mea e legata de mirosuri, cateva. si niste sunete. si nu e cursiva, ci facuta din cioburi dragi mie.

primul e mirosul de petrosin, cand matusa mea grasa freca parchetul cu ravna. si fara sa se simta napastuita. de vopsea cand tata bibilea vreo mobila cojita. pe care o ciobisem eu, infigandu-ma tare in ea, cu capatana mica de cireasa.

de carne prajita si cartofi prajiti cu ou. pe care ne napusteam toti ca niste varcolaci, o casa de copii. dupa ce matusa grasa termina cu petrosinul si tata cu vopsitul.

mirosul de pachete din america pe care le primea mama de cireasa pentru mine. si prin care rascoleam cu emotie si evlavie. stiind ca o sa fiu cea mai bine imbracata cireasa necoapta de pe strada avrig.

mirosul mancarurilor orientalo-balcanice de la restaurantul chinezesc nan-jing. unde ma ducea mereu mama de cireasa. ca ma obisnuiasca ca in viata trebuie sa traiesti bine. si asa a fost. mi-a intrat in cap.

cel de turta coapta in cuptor de catre mamaia n. pe care lipeam repede unt, fara sa ma gandesc ca ingrasa. cireasa scandurica ce eram. mirosul de brad impodobit cu mama in seara de Craciun. si de sarmale dormind pe foc mititel, la bloc.

sunetul facut de roata masinii de cusut. la care aceeasi matusa grasa si acelasi tata coseau ca la concurs fuste pentru mine. si pentru alte cirese din livada noastra vesela.

sunetele de fierastrau, ciocan, bormasina, freza, si cate mai sunt de manuit de catre un gospodar intr-o casa. stiam ca in urma lor rezulta obiecte finite, mai frumoase. pentru mine si ceilalti din casa.

sunetele muzicii cu care am crescut, jazz bun si blues si alte mai cate. si acum le mai ascult, ca am casetele. tot alea, de atunci.

cam asta imi vine mie sa spun despre copilarie. de cand eram cireasa mica. si mai mancam bucuroasa si cirese necoapte si nemestecate.

postludiu: gia, hai si tu la intalnirea cu cirese unde o sa mancam prajituri, pe 16 decembrie. sper sa poti.