cireasa si sindromul refresh

aprilie 12th, 2011

Da, sufar de boala asta moderna.

Sunt mandra ca am reusit sa inving in lupta mea cu mine. Adica am restabilit balanta intre timpul petrecut pe internet si cel in viata reala. Trebuie sa marturisesc ca a fost o vreme in care am crezut ca o sa pierd eu cireasa de carne, si o sa castige cireasa-holograma. Cireasa de mufe si fire.

Insa am biruit in lupta asta nedreapta. Am invatat sa ma sustrag lui, calculatorului. Mi-am dat seama ca viata mea nu are sens daca nu o petrec indestulator de mult timp cu oameni fizici. Imi trebuie personaje pe care sa le pot pipai si mirosi.

Insa ceva betesuguri cibernetice tot trebuie ca am. Daca ma lasi in in fata calculatorului, imi vine sa dau refresh nu din ora in ora. Nu din jumate in jumate de ora. Nu din 10 in 10 minute. Nu din 5 in 5 ci din minut in minut. Imi vine sa dau refresh in continuu. Doar cu greu ma pot abtine.

Si nu am doar un loc in care sa ma tenteze. Am vreo 5 locuri in care pot da refresh pana ma apuca puia gaia. Si asta si fac, cat timp sunt conectata la internet.

Imi dau si eu seama ca lucrurile nu sunt roze. Dar leacul pentru asa o bolesnita zau daca il posed. Cand s-o impartit norocu’, eu am fost de fata si am primit cu caru’. Insa la pachetul asta minunat am primit si sindromul refresh, sa ma spal cu el pe cap.

Mi-am propus tot felul de strategii. Am inchis o parte dintre platformele pe care imi venea sa le verific din minut in minut. Insa apoi eram atat de curioasa ce se mai intampla acolo incat pur si simplu nu mai puteam sa muncesc. A trebuit sa revin asupra embargoului si sa mi le pun din nou la indemana.

Acum sunt in convalescenta. Ce-a fost mai greu a trecut. Dar in continuare apas tastele eliberatoare. Apas refresh ca sa ma stiu in siguranta. Apas refresh ca sa fiu la curent. Apas refresh fiindca nici nu pot altfel.

confidente sentimentale in urechea lui mos internet

septembrie 30th, 2010

Scria intr-o carte citita de cireasa pui ca oamenii necunoscuti sunt o binecuvantare. Multa dreptate avea autorul descoperitor de acest adevar.

Luati in doze mici, colegii de compartiment, cei de care ne lipim in timpul unui zbor scurt si/sau colegii de salon dintr-un spital unde esti internat 3 zile si te simti ca naiba ne asigura posibilitatea de a ne gestiona preaplinurile emotionale intr-un mod simplu si curat.

Stim ca nu o sa-i mai intalnim niciodata, asa ca prindem un curaj nebunesc. Si cu o pofta de povesti rar intalnita in viata noastra cea normala, varsam pe ei tot ne arde. Le spunem visele noastre de marire. Fricile noastre penibile. Dragostele neimplinite. Porcariile pe care le facem aproapelui. Porcariile pe care n-am apucat inca sa i le facem aproapelui dar speram sa reusim pana da iarna.

Cireasa foloseste des toate cele de mai sus. Ia oameni necunoscuti, ii lipeste de trup si suflet si le toarna in ureche toate nefacutele. Apoi se linge pe buze si pleaca satisfacuta mai departe. Mai usoara, mai curata, mai uscata. Oamenii astfel folositi poarta mai departe povara povestirilor ciresei. Sa se spele pe cap cu ce au aflat de la dansa. Oricum au fost alesi din motive de igiena sufleteasca.

Dar pe langa aceste palnii folositoare, cireasa mai beneficiaza de un ajutor substantial. Ea are drept confident internetul intreg. Poate picura in auzul lui lucruri nebanuite. Chatul pocneste de confidente, cireasa se descarca, lumea ei se invarte discreta mai departe. In mod special am un anume confident, cunoscut pe internet.

Pana sa apucam sa ne vedem si in viata reala, am apucat sa-i impuiez mintea cu tot felul de dejectii sentimentale. Din cine site ce avant nebunesc, l-am ales pe acest necunoscut din noianul de necunoscuti. Conservatiile noastre iluzorii sunt atat de palpabile. Pana sa stiu cum arata, vedeam niste urechi uriase, deschise doar mie. Si lipsa unei guri care sa zica mai departe lumii ce aude.

Eu ii spun chestii de care in mod normal m-as rusina. El imi zice inapoi cuvinte potrivite si ma simt atat de impacata. Dupa ce l-am cunoscut, ce ciudat. Nu m-am rusinat pe vecie si nici n-am tacut, asa cum s-ar fi cuvenit, poate. I-am dat mai departe cu ale mele. Multe amanunte, toate intime. Ce lux confort clasa intai. Confidentele mele deocheate au un receptacul.

Cum am inima grea, cum caut urechea lui primitoare. Nu zice niciodata nu. Vine cu pareri pertinente, croite anume pentru destinul de cireasa. E asa de bine sa ma pot lasa moale pe internet. Si, cand nu am o calatorie cu trenul sau nu impart un mizer trai de spital cu vreo doamna, sa pot totusi spune cu amanunte naturaliste ce simtesc. Mos internet nu se plictiseste niciodata.

cireasa si paranoia

iunie 11th, 2010

Sunt o cireasa in zodia taurului. Sunt si o cireasa in zodia dragonului, si sunt dragon de foc. Daca citesti cu atentie cele doua zodiace, afli asa.

Ca fiinta asta este legata de pamant (o da), ca ii place sa manance (se stie), ca are drag de bani (rusinos) sa faca sex (ei, nici chiar asa) si ca sta cu picioarele adanc infipte in pamant (ihim). Zero cap in nori la tauri. Iar dragonul de foc se pare ca are rolul de a da o latura artistica acestui personaj preponderent teluric.

Si totusi, sunt un taur dezradacinat. Care in loc sa locuiasca la tara, unde sa aiba grija de recolta, sa faca si sa inghita mancare buna, sa toarne copii pe banda si sa numere bani la ciorap, sta pe net. Un taur care in loc sa miroasa flori de prin fan, ca Ferdinand, miroase flori cibernetice, primite pe facebook.

Si aici incepe paranoia. Sunt si zile si luni si ani cand taurul din mine isi aduce aminte de unde provine si unde trebuie sa ajunga. Si atunci fuge la tara si se face una cu pamantul. Si ia mereu cu el si un partener numai bun de impartit mancarea buna, sanatatea laptelui proaspat muls, zbenguiala si aerul curat.

Dar pentru ca taurul asta este legat si de taste, e cuprins uneori de intensa paranoia. Si in loc sa ma duc la baie, cand ma taie, stau locului si ma intreb. Internetul romanesc poate supravietui fara mine minutele astea? Pana dau jos chilotii, pana ii pun la loc, pana ma spal pe maini.

Greu de crezut, imi murmur marunt in barba si mai bag doua twitturi si un like pe facebook. Apoi fug repede la baie, prestez tot ce trebuie in cea mai mare viteza posibila si dau repede refresh. Mai pun un status, mai citesc ceva, mai scriu ceva si pun acolo. Gata, totul e din nou sub control.

Si asta mi se intampla mai dihai in zilele lucratoare dar uneori si in weekend. Ca sa nu va spun ce simte uneori taurul, cand doarme unori un pic mai mult dimineata. Ce cutite simte in spate, infipte toate pana la prasele. Mi-e teama ca am lipsit prea mult si intre timp poate ca limbajul s-a schimbat si n-o sa mai inteleg nimic.

Si chiar ma bate gandul uneori ca o sa deschid calculatorul si in loc de mess si cele 18 site-uri lasate deschise de cu noaptea, o sa gasesc doar un anunt. Scris cu alb pe fond negru, ca o placa mortuara. Si ca orice buton apas, nici ca o sa mai capat altceva.

Stimata Cireasa, din cauza neprezentei dumitale in momente cheie, de prime-time in onlineul romanesc, am decis sa va deconectam de la internet pe viata. Pur si simplu am luat decizia ca nu sunteti destul de fidela si cu asta basta.

Uite, acum ies in oras. Ma vad cu prietenii. Abia astept. E zi libera si e normal. Dar in timpul unei zile lucratoare, cand eu sunt la TIFF sau la dentist sau la banca, poate ca-mi iau riscuri prea mari. Poate ar trebui sa stau in banca mea, doar la job.

Pentru ca nu vreau sa determin coplapsul internetului romanesc. Desi simt ca am puterea sa fac asta, doar nedand niste clickuri la momentul potrivit. Hihi.

cine este fon?

august 16th, 2009

thai

O thailandeza cat un gandacel. Care ma face pe mine, cireasa pitica, sa par desirata ca Olive, nevasta lui Popeye.

Are talia miiiica, mica, cat o puta de furnica. Zambeste de parca-ai apasat-o pe un buton care a ramas blocat pe “show your theeth mode”. Are pielea de ciocolata cu lapte si cu miere de flori de padure.

Am primit numarul ei de telefon la a 17-a mana. Femeia cu probleme la pasarica a auzit ca ma duc la Bangkok. Si a zis trebuie sa te vezi cu o prietena a mea. Nisa nu era acasa la ea, umbla brambura. Dar chiar plecata fiind, mi-a zis sa ma intalnesc negresit cu Fon si cu Michael.

Eu am luat numerele din politete, nevrand sa sun. Cat de disperat trebuie sa fii sa suni la niste necunoscuti? Dintre care pe unul il cheama Fon si nu stii daca e barbat sau femeie. Si sa ii rogi sa petreaca timp cu tine? Sooo not cherry style.

Dar in a doua zi de Bangkok, cireasa, o fiinta sociabila, era cu ochii iesiti din cap ca la melc de atata singuratate. Asa ca a apelat abonatii respectivi. Michael era racit rau. Stiti cum sunt barbatii cand sufera de flagelul asta. Ca si morti.

Mi-a ramas Fon. Care m-a intrebat ce vrei sa facem? Sunt deschisa la orice, am raspuns, prompt. Fon a zis ca vorbesc ca un barbat. Si m-a asigurat ca ea e femeie. Deci simpatie instantanee intre noi doua.

Ce se mai distreaza Fon ca eu aleg mancarea de culoare verde. Ca sa fiu sigura ca se asorteaza cu bluza pe care o port astazi. Ca mai toti asiaticii cu ochi mici, Fon nu il zice pe “r”. Il inlocuieste mereu cu “l” in cuvinte. Asa ca nu stiu mereu ce zice. Dar ce inteleg imi place.

Fon are un magazin de genti pus in “The City”. Adica zona de business a Bangkok-ului. Fon nu se poate abtine sa nu cumpere cate o rochie pe oriunde trecem. Si un snop de carti postale cu tara ei, pe care o adora. Uite ce frumos e aici! Uite.

Fon comanda cantitati uriase de mancare. Dar tot ca un gandacel ramane. Fon a lucrat un an in State si acum vrea in Suedia. Se plange ca in Thailanda sunt 60% femei si ca asta ii face viata imposibila. Parca am discutat si cu a cherry despre asta aici, in Romania.

Fon imi spune ca un barbat e greu de gasit. Trebuie sa te bati pentru el cu alte thailandeze. Si cand in sfarsit l-ai castigat, constati ca nu e nimic de capul lui. Si ca totul a fost un balon de sapun Oana (asta e de la mine).

Mi-a explicat ce crede ea despre teme tare serioase. Pe care cu alte fructe romance le-am intors deja pe multe fete. Dar cu gandacei asiatici n-am avut placerea pana acum.

Am descoperit ca relatiile thai merg la fel de bine sau de rau ca cele Romanian style. Avem exact aceleasi probleme si revelatii. Desi populam capete de lume asa de diferite. Si noi nu prea bagam sub nas orez. Iar ei nu prea pun gura pe paine.

Exemplu: ce crede Fon despre motivele care ii fac pe barbati si femei sa se uneasca asa de bine in aceste vremuri moderne. Asa de bine precum uleiul si apa. Concluzia, fara posibilitate de recurs, este ca devina sunt computerul si sexualitatea prea lejera.

Primul asigura infidelitati virtuale ce il amagesc pe om. Si ii ofera mereu iluzia unei relatii mai bune. Diferita de asta palpabila, cu probleme si responsabilitati, pe care o are acum. Netul, zice Fon, ofera dragoste calduta.

Iar sexualitatea usor de satisfacut, pe mai oriunde, vine netului in ajutor. Ea ii ofera iar omului iluzia ca poate schimba ce are cu ceva mai bun. Si atunci alearga omul nostru modern galopand catre o noua intromisie, cautand alinare.

De ce sa iti mai bati capul sa iti rezolvi problemele prezente, pe care le ai cu persoane facute din carne si oase. Mai bine incerci mereu ceva nou. Sperand in van ca va fi mai bine cu parteneri iluzorii. In care uite, lumea abunda. Are balta peste.

Fon si cu mine am discutat toate astea cu picioarele infipte in iarba parcului de pe malul raului Chao Phraya. Uitandu-ne la un antrenament tai chi si ascultand muzica thai live in surdina. In timp ce asfintitul ne cadea in cap.

Fon e singura thai pe care am cunoscut-o in Bangkok. Care m-a invatat sa dau mancare pestilor grasi care locuiesc pe rau. Sa iau vaporasul spre piata de flori si Marele Palat. Si sa ma relaxez intr-un Bangkok in care pare ca nu poti face asta usor.

Hello Fon, whelevel you ale.

am cititori pe spranceana

decembrie 16th, 2008

proud

mi-a fost frica, recunosc. una sunt tastele, alta e realitatea. mi s-a demonstrat de n ori.

asa ca m-am dus la intalnirea restransa tare (tot din frica) cu cetitorii de cirese. cu inima mica si neagra si stransa pe sambure.

daca codo in loc de melc e vreun brontozaur. daca lialia nu e un miel in crestere, cum se lauda, ci o cotoroanta. daca GP, bun prieten cu prietenul dono. nu e doar un ardelean domol si cu bun simt. ci si un ciclop.

si daca, ia ganditi-va, daca diana se joaca nu numai cu jucarii pe blog. ci si cu flacari pe nari scoase catre participanti.

sau daca melcul e melc. si lialia e miel. si diana doar se joaca frumos. si GP e un ardelean get beget. dar n-avem deloc ce sa ne spunem?

oameni buni. am cei mai draguti si mai amuzanti si mai omogeni cetitori. poate data viitoare veniti si voi sa beti ceai cu ciresele. pentru ca a fost incredibil de misto si de relaxat.

am ras tare, prea tare poate. si destul de des. am povestit despre bursa, vulpi, emil boc, oi, berlusconi, iubiri raposate si prezente. melcului nu-i flutura ochii cand alearga. am facut o proba. suntem on the safe side.

imi vine sa fac triplu tulup de bucurie. ca am noroc de asa cetitori minunati. si povestile lor interesante.

si de atata incantare cred ca o sa-mi sa fac o obisnuinta. din a va cunoaste pe cati dintre voi va veti lasa cunoscuti. la intervale regulate de timp. pana cand ajungem o comunitate de fructe, legume, animale si vise.

am cei mai alesi pe spranceana cetitori. si plesnesc de mandrie.