confidente sentimentale in urechea lui mos internet

septembrie 30th, 2010

Scria intr-o carte citita de cireasa pui ca oamenii necunoscuti sunt o binecuvantare. Multa dreptate avea autorul descoperitor de acest adevar.

Luati in doze mici, colegii de compartiment, cei de care ne lipim in timpul unui zbor scurt si/sau colegii de salon dintr-un spital unde esti internat 3 zile si te simti ca naiba ne asigura posibilitatea de a ne gestiona preaplinurile emotionale intr-un mod simplu si curat.

Stim ca nu o sa-i mai intalnim niciodata, asa ca prindem un curaj nebunesc. Si cu o pofta de povesti rar intalnita in viata noastra cea normala, varsam pe ei tot ne arde. Le spunem visele noastre de marire. Fricile noastre penibile. Dragostele neimplinite. Porcariile pe care le facem aproapelui. Porcariile pe care n-am apucat inca sa i le facem aproapelui dar speram sa reusim pana da iarna.

Cireasa foloseste des toate cele de mai sus. Ia oameni necunoscuti, ii lipeste de trup si suflet si le toarna in ureche toate nefacutele. Apoi se linge pe buze si pleaca satisfacuta mai departe. Mai usoara, mai curata, mai uscata. Oamenii astfel folositi poarta mai departe povara povestirilor ciresei. Sa se spele pe cap cu ce au aflat de la dansa. Oricum au fost alesi din motive de igiena sufleteasca.

Dar pe langa aceste palnii folositoare, cireasa mai beneficiaza de un ajutor substantial. Ea are drept confident internetul intreg. Poate picura in auzul lui lucruri nebanuite. Chatul pocneste de confidente, cireasa se descarca, lumea ei se invarte discreta mai departe. In mod special am un anume confident, cunoscut pe internet.

Pana sa apucam sa ne vedem si in viata reala, am apucat sa-i impuiez mintea cu tot felul de dejectii sentimentale. Din cine site ce avant nebunesc, l-am ales pe acest necunoscut din noianul de necunoscuti. Conservatiile noastre iluzorii sunt atat de palpabile. Pana sa stiu cum arata, vedeam niste urechi uriase, deschise doar mie. Si lipsa unei guri care sa zica mai departe lumii ce aude.

Eu ii spun chestii de care in mod normal m-as rusina. El imi zice inapoi cuvinte potrivite si ma simt atat de impacata. Dupa ce l-am cunoscut, ce ciudat. Nu m-am rusinat pe vecie si nici n-am tacut, asa cum s-ar fi cuvenit, poate. I-am dat mai departe cu ale mele. Multe amanunte, toate intime. Ce lux confort clasa intai. Confidentele mele deocheate au un receptacul.

Cum am inima grea, cum caut urechea lui primitoare. Nu zice niciodata nu. Vine cu pareri pertinente, croite anume pentru destinul de cireasa. E asa de bine sa ma pot lasa moale pe internet. Si, cand nu am o calatorie cu trenul sau nu impart un mizer trai de spital cu vreo doamna, sa pot totusi spune cu amanunte naturaliste ce simtesc. Mos internet nu se plictiseste niciodata.

cireasa nedormita si politistul

decembrie 30th, 2008

politist

Am un principiu in viata, izvorat din experienta de cireasa.

Ca adica, atunci cand ceva a mers prost si incepe sa mi se para ca lui Eminescu. Ca totusi trist pe lume, si ruinat. Sa incerc sa gasesc si o parte buna. Sau sa vin cu o completare care sa ma convinga ca nu e chiar totul pierdut.

Asa ca dupa noaptea nedormita in ciu-ciu-ciu-ciu, tren adica. Nedormita din diverse motive psihologico-emotionalo-euforice. Dar si din cauza unor basini tulburatoare trase de un coleg de camera ardelean.

Aleg sa poposesc in dimineata asta. Dintre toate diminetile posibile din viata unei cirese. La politie, sectia accidente usoare de tot. Unde ajung la 7 si gasesc un afis inlemnit de ger.

Pe care zice ca nu se lucreaza cu oameni si cirese pana la 7 juma. Ok, nicio problema. Ce daca sunt sarbatorile si eu sunt singura la politie in ger. Si afara e intuneric si toata noaptea am mirosit basini straine. In locul basinilor dragi, familiare. Care imi sunt refuzate.

Si ce daca mi-e foame si mi-e urat. Si imi curge nasul. Si nu-i nimic ca altii sunt cuibariti acum sub puf de gasca. Si plescaie din limba de lene. Sau tarshaie papuci moi prin casa.

Imi fac curat in toata masina, ca sa imi gasesc un rost. Arunc in tomberonul IGP-ului. Sosetele luisei uitate acolo la 1 mai. Palaria tricolora purtata la meciul cu Romania in vara. Palaria roz cumparata in vacanta groazei, in croatia. Cand eram ciunga.

Ma gandesc mai bine si adaug. Caietul branduit cu firma de avocati la care am lucrat odata, de doua ori. Si nucile alunecate din plasa asta vara. Plus cateva CD-uri alternative. Prea zgariate de atata foc in a le asculta.

Intru apoi in lacasul unde trebuie sa spui si laptele pe care l-ai supt de la muma-ta. Si dau peste el. Politistul pe care trebuie sa il conving. Ca accidentul a avut loc ieri, pe la 3. Si ca bineinteles ca s-a intamplat in parcare.

Politistul vine afara si zice. Ia cireaso, unde e problema. Uite, domnule politist. Si zici ca asa ai gasit-o in parcare, hm. Da domnule. Si zici ca autorul care a facut asta ramane necunoscut. Da domnule, exact cum ziceti. Parca ati fi fost acolo.

Auzi cireaso, da aici ce ai. Nu stiu domnule. Pai si aici e busita, n-ai avut loc pe strada? Da domnule. Bine. Cireaso, dar aici, adica dincolo, cum ai facut? Pentru ca cireaso. Masina ta e atinsa pe peste tot. Ca un ou de Paste.

Nu stiu domnule. Eu sunt mai rapida asa. Ma apuca cateodata o nevoie sa ies repede din parcari. Cine stie pe unde le-oi fi capatat. Parca te mai uiti. E lumea rea domnule. Numai lupi in trafic. Lupi care infuleca cirese. Da cireaso, e rea.

Ia deseneaza tu cireaso aici cum s-a intamplat. Da domnule. Cireaso, acum vad. Tu esti nascuta la cateva ore de mine, stiai? Da domnule. Imi face placere asta. Oricum, ce credeti, ca intamplator m-a busit ala, necunoscutul, pe tura dumneavoastra?

Da cireaso, totul e predestinat. Da domnule. Sunteti nascut si in acelasi an cu mine domnule? Nu cireaso, sunt mai mic. Dar nu-i nimic, nu? Nu domnule.

Cireaso, nu cumva ai fost beata cand ai gasit masina in parcare, busita de un necunoscut nemilos? Nu domnule. Cireaso, te-ai mai dus, zapauca cum esti, sa declari accidentul asta si la alta sectie? Nu domnule.

Apoi domnul politist a scris ca am voie sa-mi repar masina. Si mi-a dat drumul acasa. Unde am mancat. Am baut. Si m-am bagat si eu sub pilota de puf. Unde am plescait recunoscatoare din limba. Ca sunt lasata sa stau la cald.

Multumesc politistului pentru promptitudinea cu care mi-a solutionat cazul. Multumesc frumos. Si ma bucur ca sunt nascuta asa de aproape de el. Si ca suntem tauri amandoi. Da domnule, ma bucur.