cireasa si paranoia

iunie 11th, 2010

Sunt o cireasa in zodia taurului. Sunt si o cireasa in zodia dragonului, si sunt dragon de foc. Daca citesti cu atentie cele doua zodiace, afli asa.

Ca fiinta asta este legata de pamant (o da), ca ii place sa manance (se stie), ca are drag de bani (rusinos) sa faca sex (ei, nici chiar asa) si ca sta cu picioarele adanc infipte in pamant (ihim). Zero cap in nori la tauri. Iar dragonul de foc se pare ca are rolul de a da o latura artistica acestui personaj preponderent teluric.

Si totusi, sunt un taur dezradacinat. Care in loc sa locuiasca la tara, unde sa aiba grija de recolta, sa faca si sa inghita mancare buna, sa toarne copii pe banda si sa numere bani la ciorap, sta pe net. Un taur care in loc sa miroasa flori de prin fan, ca Ferdinand, miroase flori cibernetice, primite pe facebook.

Si aici incepe paranoia. Sunt si zile si luni si ani cand taurul din mine isi aduce aminte de unde provine si unde trebuie sa ajunga. Si atunci fuge la tara si se face una cu pamantul. Si ia mereu cu el si un partener numai bun de impartit mancarea buna, sanatatea laptelui proaspat muls, zbenguiala si aerul curat.

Dar pentru ca taurul asta este legat si de taste, e cuprins uneori de intensa paranoia. Si in loc sa ma duc la baie, cand ma taie, stau locului si ma intreb. Internetul romanesc poate supravietui fara mine minutele astea? Pana dau jos chilotii, pana ii pun la loc, pana ma spal pe maini.

Greu de crezut, imi murmur marunt in barba si mai bag doua twitturi si un like pe facebook. Apoi fug repede la baie, prestez tot ce trebuie in cea mai mare viteza posibila si dau repede refresh. Mai pun un status, mai citesc ceva, mai scriu ceva si pun acolo. Gata, totul e din nou sub control.

Si asta mi se intampla mai dihai in zilele lucratoare dar uneori si in weekend. Ca sa nu va spun ce simte uneori taurul, cand doarme unori un pic mai mult dimineata. Ce cutite simte in spate, infipte toate pana la prasele. Mi-e teama ca am lipsit prea mult si intre timp poate ca limbajul s-a schimbat si n-o sa mai inteleg nimic.

Si chiar ma bate gandul uneori ca o sa deschid calculatorul si in loc de mess si cele 18 site-uri lasate deschise de cu noaptea, o sa gasesc doar un anunt. Scris cu alb pe fond negru, ca o placa mortuara. Si ca orice buton apas, nici ca o sa mai capat altceva.

Stimata Cireasa, din cauza neprezentei dumitale in momente cheie, de prime-time in onlineul romanesc, am decis sa va deconectam de la internet pe viata. Pur si simplu am luat decizia ca nu sunteti destul de fidela si cu asta basta.

Uite, acum ies in oras. Ma vad cu prietenii. Abia astept. E zi libera si e normal. Dar in timpul unei zile lucratoare, cand eu sunt la TIFF sau la dentist sau la banca, poate ca-mi iau riscuri prea mari. Poate ar trebui sa stau in banca mea, doar la job.

Pentru ca nu vreau sa determin coplapsul internetului romanesc. Desi simt ca am puterea sa fac asta, doar nedand niste clickuri la momentul potrivit. Hihi.

cireasa si dependenta

februarie 8th, 2010

Exista niste chestii pe lume, de la care nu ma pot abtine. Inafara de cele pe care le banuiti deja.

Ei, si de-aia incerc sa le ocolesc cat pot. Daca sunt confruntata cu ele, adica mi se vara de catre un om rau sub nas, s-a terminat. Intind mana si le indes adanc in gura. Acolo unde mi se pare mie ca le e locul.

Fructul meu de suflet, coleg si prieten, pe numele lui lamaie, s-a mirat cand a auzit ca sunt genul dependent. Ea stia ca nu pun gura pe tigari si cola, orice-ar fi. Dar habar n-a avut ca asta se intampla cu un motiv precis. Ea banuia ca nu mi se par bune pentru organismul diafan de cireasa. E drept si asta.

Dar adevarul este altul. Si anume ca eu am state vechi in fiecare dintre aceaste doua metehne. Deci motivul pentru care nu le ating e ca, odata calcat stramb, nu ma mai pot opri in veci. Trebuie sa ma spitalizeze cineva. Si nu-mi permit luxul asta. Cine scrie in locul meu? Cine se uita la filme? Cine mananca avocado? Cine.

Asa ca stau in banca mea. N-am incotro. Sfinte Sisoe, si acum imi aduc aminte vremurile alea. Cireasa avea putin sub majorat si era razvratita precum un franjur de la covor care nu vrea sa stea in rand cu fratii lui. Si se pune invers si te enerveaza, taman cand ai musafiri.

Avea ea langa pat, pe noptiera, o scrumiera incapatoare, uneori plina de noptile tarzii. Si o bricheta si musai tigari destule. Cum dadea ziua, cireasa refuza sa deschida ochii pana nu fuma putin. Intindea mana pe orbeste si apuca cele trebuincioase. Apoi fuma in motul patului si abia mai apoi declara deschisa ziua.

Tine minte cu evlavie tigara la cafea, tigara dupa masa, tigara dupa. Ce placere aproape mistica. Fuma cireasa, fix ca turcul. Poate ca de-aici si fascinatia legata de Istambul. Un cordon ombilical format in vremurile de mare fumatoare ale ciresei.

Si cand alaturi de tigara bolborosea si o sticla de cola de 0.25 deschisa acum si scoasa de la rece, viata intra intr-o zona de belsug. Mi se parea ca asta inseamna sa traiesti. Si nu exista nicio alta cale. A fost greu sa incep viata de adult. Care a insemnat sa renunt la tot ce ma subjuga.

Pentru ca cireasa nu putea sa fumeze 10 tigari pe zi. Ci doar 40. Si nu putea sa bea un pahar de cola. Ci de cate ori simtea sete si pofta. Si si-a dat dansa seama ca lucrurile nu mai pot continua asa.

La cola a renuntat cand a decis ca vrea sa devina gazela care este azi. Cu talie si glezna fina. La tigari doar cand a fost inchisa in spital si i s-a interzis pipa. I s-a interzis asa de tare incat au zavarat-o pe cireasa cu lanturi de matase. Si asta a fost.

Asa de placuta e amintirea pipei si a sticlelor maro, incat nici acum cireasa nu isi poate permite riscul. Nu pune cola pe limba orice-ar fi. Pentru ca stie ca o sa dea apoi pe gat pahar dupa pahar. Si nu gusta niciun fum, pentru ca nu vrea sa isi asume baxurile de tigari ce ar urma.

Si prefera sa poarte masca asta de femeie serioasa, care nu are nevoie de cine stie ce produse care sa fie fericita. Dar cand o sa fie baba cu dintii de lana, cireasa si-a propus sa reia dependenta. Ah, cat mai e pana atunci.