Sunt o cireasa in zodia taurului. Sunt si o cireasa in zodia dragonului, si sunt dragon de foc. Daca citesti cu atentie cele doua zodiace, afli asa.
Ca fiinta asta este legata de pamant (o da), ca ii place sa manance (se stie), ca are drag de bani (rusinos) sa faca sex (ei, nici chiar asa) si ca sta cu picioarele adanc infipte in pamant (ihim). Zero cap in nori la tauri. Iar dragonul de foc se pare ca are rolul de a da o latura artistica acestui personaj preponderent teluric.
Si totusi, sunt un taur dezradacinat. Care in loc sa locuiasca la tara, unde sa aiba grija de recolta, sa faca si sa inghita mancare buna, sa toarne copii pe banda si sa numere bani la ciorap, sta pe net. Un taur care in loc sa miroasa flori de prin fan, ca Ferdinand, miroase flori cibernetice, primite pe facebook.
Si aici incepe paranoia. Sunt si zile si luni si ani cand taurul din mine isi aduce aminte de unde provine si unde trebuie sa ajunga. Si atunci fuge la tara si se face una cu pamantul. Si ia mereu cu el si un partener numai bun de impartit mancarea buna, sanatatea laptelui proaspat muls, zbenguiala si aerul curat.
Dar pentru ca taurul asta este legat si de taste, e cuprins uneori de intensa paranoia. Si in loc sa ma duc la baie, cand ma taie, stau locului si ma intreb. Internetul romanesc poate supravietui fara mine minutele astea? Pana dau jos chilotii, pana ii pun la loc, pana ma spal pe maini.
Greu de crezut, imi murmur marunt in barba si mai bag doua twitturi si un like pe facebook. Apoi fug repede la baie, prestez tot ce trebuie in cea mai mare viteza posibila si dau repede refresh. Mai pun un status, mai citesc ceva, mai scriu ceva si pun acolo. Gata, totul e din nou sub control.
Si asta mi se intampla mai dihai in zilele lucratoare dar uneori si in weekend. Ca sa nu va spun ce simte uneori taurul, cand doarme unori un pic mai mult dimineata. Ce cutite simte in spate, infipte toate pana la prasele. Mi-e teama ca am lipsit prea mult si intre timp poate ca limbajul s-a schimbat si n-o sa mai inteleg nimic.
Si chiar ma bate gandul uneori ca o sa deschid calculatorul si in loc de mess si cele 18 site-uri lasate deschise de cu noaptea, o sa gasesc doar un anunt. Scris cu alb pe fond negru, ca o placa mortuara. Si ca orice buton apas, nici ca o sa mai capat altceva.
Stimata Cireasa, din cauza neprezentei dumitale in momente cheie, de prime-time in onlineul romanesc, am decis sa va deconectam de la internet pe viata. Pur si simplu am luat decizia ca nu sunteti destul de fidela si cu asta basta.
Uite, acum ies in oras. Ma vad cu prietenii. Abia astept. E zi libera si e normal. Dar in timpul unei zile lucratoare, cand eu sunt la TIFF sau la dentist sau la banca, poate ca-mi iau riscuri prea mari. Poate ar trebui sa stau in banca mea, doar la job.
Pentru ca nu vreau sa determin coplapsul internetului romanesc. Desi simt ca am puterea sa fac asta, doar nedand niste clickuri la momentul potrivit. Hihi.
