la cizmarul parasit

august 31st, 2010

Pe cizmarul meu l-a parasit nevasta lui.

De ce a facut ea asta, cizmarul nu intelege. Sa-l vedeti cat e de chipes. Un cizmar blond si ars de soare, cu ochii albastri si spirit de invingator. Un cizmar vesel si pus pe sotii, cu muschi si maiouri decoltate si putin par blond care-i iese triumfator deasupra marginii albe de bumbac curat. Un cizmar roman ca un gondolier venetian.

Un cizmar care are niste preturi nebunesti. Pe care le accepti cu placere, caci iti place cum pune pingele si captuseste lucruri de necaptusit de catre altii. Un cizmar care munceste de dimineata si pana seara pentru cuibul sau in care sedea pana de curand ea.

Nu-i lipsea nimic neveste-mii, se plange cizmarul clientilor cu flecurile si mintile duse. Munceam de dimineata pana seara ca sa aiba tot ce trebuie. Stii, cizmarule, poate lipseai prea mult, iti vine sa zici cand il auzi tanguindu-se. Dar te opresti gandindu-te ca, daca era un cizmar mai lenes si neimplicat, ce. Nu e sigur ca nevasta ar fi ramas.

Ajunsa discutia la lucrul ala delicat, cizmarul trebuie sa admita. Da, nevasta i-a plecat cu un altul. Daca a fugit sau s-a indepartat in pas molcom, asta nu mai stiu. Faptul e consumat si cizmarul meu e parasit. Clientii cu ciubote paradite se prezinta in continuare la pravalia lui de lux. Dar banui eu ca el nu mai gaseste misiunea-viziunea muncii lui asidue.

Cum nu intelege cizmarul parasirea, nu intelege nici cireasa. Care credea, si uite cat gresea, ca macar cizmarii nu au probleme in casnicii si idile. Pana sa aud povestea lui, traiam cu impresia ca vantul de nebunie care spulbera relatiile dimprejurul meu ocoleste cizmarii.

Banuiam ca asta e ultimul atu al oamenilor cu mai putine pretentii de la viata. Or avea salarii mai mici, n-au auzit de Red Hot Chilli Pepper, nu tanjesc dupa avocado dar exista si niste avantaje. Invidiam in secret modul sanatos si simplu in care isi gestioneaza relatiile amoroase si casniciile trainice.

Dar daca cizmarul meu a fost parasit, castelul meu de nisip cu turnuri dalbe s-a naruit. Daca cizmarul meu a fost parasit, se poate intampla orice si oricui. Si nu mai e doar cireasa inconjurata ca un giulgiu de esecuri sentimentale cu iz de scenarii de telenovela.

E clar ca nu mai sunt in siguranta nici sculerii matriteri, nici fierarii, nici agricultorii. Toti sunt pasibili de neveste cu fluturi in cap si in stomac. Care isi abandoneaza focul din vatra si lasa un nor de praf in urma-le.

Cireasa are pantofi de dus la cizmar. Dar acum parca nu-i arde sa  se prezinte cu ei la cizmarul parasit. N-ar suporta sa il vada uitandu-se cu neintelegere la o ghetuta.

imprietenirea ciresei cu esecul

mai 12th, 2009

esec

Va zic de la inceput, ca ne cunoastem. Cooperarea asta a mea cu esecul e jalnica, patetica, zero barat.

Adica ma plangeam eu si acum ceva vreme despre asta. Si ziceam atunci ca uite, incerc sa invat. Sa traiesc cu el, personajul asta abject. Fara sa-mi iau singura scalpul. De atata insatisfactie.

M-am amagit. Biata cireasa optimista. Sunt ingrozita de esec si mai dihai. Niciun progres in lupta nu am inregistrat in asta vreme.

Cui ii place esecul. Nimanui, atata lucru stiu si eu. Dar mie imi ies bube pe piele cand mi se intampla vreunul mai mare. Sau chiar, de ce sa nu zic, mai mic. Bube plus clabuci la gura.

Imi ia mintea foc. Si gandurile se opresc in loc. Paralizate ca niste gandaci intorsi cu forta cu picioarele in sus. Care nu mai au unde si de ce sa mearga. Mai bine stau linistiti. Si asteapta. Ce? Oricum, nimic bun.

Chiar cand un esec se uita la mine direct in ochi. Cu ochii lui tulburi de esec. Si zice buna, cireaso. Sunt eu, escul. Ring a bell? Am venit sa te bantui. Eu refuz sa-l poftesc in casa. Si sa incerc sa invat ceva de la el.

Il lovesc la turloaie si in locuri nepermise. Ii zic taci, tampitule, nu te cunosc. Urlu tare in timp ce se prezinta. Cu mainile indesate etans peste urechile pleostite. Si ii trantesc usa in nasul lui de esec.

Acolo unde se poate, ma fac ca nici nu l-am avut. Si nici gura nu-mi miroase. Cum, domle, eu? Un esec? Nooo. Vezi-ti de treaba. Cireasa nu are esecuri. Stiti cum zic magazinele alea. In care intri sa ceri ceva si ei raspund. Ntz, nu tinem.

As face orice. Numai sa nu fiu obligata sa traiesc cu esecul lipit de piele. Sa nu-l gust in gura dimineata. Sa nu-l aud batand toba lui dementa in urechile mele noaptea.

Acolo unde nu e chip sa-l ignor. Ma asez direct pe caldaram si refuz sa mai vorbesc cu lumea. Care a permis sa mi se intample mie, tocmai mie asa ceva. Ma scuzati, am avut un esec. Dumneavoastra nu ati intreprins nimic. Acum lasati-ma sa mor in liniste.

De-aia am fost maritata 7 ani in loc de 2. Nu se poate sa nu-mi iasa mie o casnicie. Lasa ca rezolv eu, dati-mi putin timp. Lasati-ma singura putin, cativa ani, cu barbatul asta. Sigur il aduc pe calea ce buna.

Sunt cireasa, remember? Trebuie doar sa te muncesti cum trebuie. Sa transpiri. Sa lasi nitel sange. Sa musti tablia de la pat. Sa-ti ascunzi ochii de varcolaca in timp ce faci toate astea. Si apoi armonia casnica vine de la sine. Ntz, n-a tinut. Va jur.

De-aia nu m-am facut pianista. Desi toata lumea zicea. Cireaso, esti speciala, zau. Nu ca acum cred ca ar fi fost mult mai bine sa ma fac. Dar n-am suportat ideea ca poate nu sunt the pianista. Singura din lume.

Si de-aia, chiar si acum. Imi zadarnicesc singura diverse actiuni. De care am mare nevoie. Si pe care mi le doresc cu patima demna de mutat muntii din loc. De frica sau mai bine zis groaza. Ca incerc si dau gres. Si trebuie sa traiesc cu ideea asta.

Doamnelor si domnilor, am foarte multa treaba. In perioada ce urmeaza. Treaba serioasa, de care sunt terifiata sa ma apuc. Si stau pitita in livada. Sub un culcus de frunze moarte.

Dar trebuie sa merg. Pot sa merg. Vreau sa merg mai departe. Asa ca voi, toti, cu mic cu mare. Va rog sa-mi trimiteti ganduri bune si energie. Care sa ma urneasca. Sa mi-o trimiteti sub forma de fluturi si miros de tei.

Cand o sa fiu impresurata de oricare din astea doua. O sa stiu ca ma ajutati. Sa incerc macar, cu speranta ca iese. Sau sa-l suport pe esec la usa mea. In caz ca nu.

Brrr, urat mai esti. Bleah.

cireasa si gura goala pusca

noiembrie 19th, 2008

gura-cu-maci

ochii sunt ferestrele sufletului. nu asa se zice? o fi, nu zic.

cand gura tace, ochii oamenilor, frumos asezati in gavane, incep sa turuie ca nebunii. spun vrute si nevrute si-l dau de gol pe emitatorul de mesaj.

degeaba incearca apoi proprietarul lor sa dreaga busuiocul. ochii isi spun povestea lor. si dau la iveala simtamintele pitite prin suflet. bucurie, ura sau ambele.

singura modalitate sa-i opresti e sa tragi obloanele peste ei. sa ii inchizi si sa ii obligi in felul asta sa taca. ca sa nu te faci si mai tare de ras.

la mine e diferit cumva. adica ochii spun povesti adevarate. dar nu acolo sta riscul. e gura mea, care chiar inchisa fiind, are vointa proprie.

atunci cand incerc sa nu ma dau de gol. mai ales in dragoste si sentimente conexe. trebuie sa astup gura repede cu ceva. cu umbra unui copac sau mai bine. sau mai bine cu mana mea.

fara ca eu, purtatoare de gura, sa pot face ceva, gura se misca. se strange boboc. se desface floare. si cand emotia e mare, se misca atat de primordial. incat sunt jenata ca si cand stau in pielea goala in fata interlocutorului.

cand inima bate budi-bum budi-bum. si fluturii dau buzna sa iasa din stomac. fac repede o cafea. si ma pitesc pe dupa cana uriasa aburinda. las numai ochii la iveala. ca sa mai repar din atata exhibitionism.

daca e iarna e mult mai bine. chiar si in casa pot sa ma pitesc dupa vreun fular pufos, pretextand un guturai rebel.

insa gura isi scoate cel mai repede hainele de pe ea mai ales cand vorbeste. si atunci, ca sa nu ma intrerup brusc, pretextand un lesin. si sa pot totusi duce cuvantul pana la capat. trebuie sa ma intorc cu spatele.

sunt tot goala, dar cu spatele. parca e mai bine.

si cum simtz enorm. si vaz monstruos. gura mea sta goala pusca mai tot timpul. in public. pe timp de iarna.

ps: eu si gura mea suntem plecate la plantat de copacei azi. fara net.

despre autorii sms-urilor de noapte

noiembrie 3rd, 2008

open-letter-to-underwear-in

nu cred ca exista multi printre noi. care sa nu fi primit sms-uri amagitoare in miez de noapte. de la alti oameni. care sunt practic inabordabili oricand ziua.

oameni lei paralei cat e soarele pe cer. care nu au nevoie de tine. dar transformati in lei fara curaj din vrajitorul din oz. cand se lasa seara peste sat. si ar mesteca de la distanta. orice corp prin care curge sange proaspat.

perioada de sms-uri de noapte se deschide putin inainte de 12. cand nu mai e mare lucru de facut.

cand orice idee inflacarata ti-ar putea veni. si orice actiune romantica ai vrea sa intreprinzi. ca un papagal ce esti. in urma sms-ului. pica in derizoriu. si in misiune imposibila. din pricina orei.

si ei stiu asta. si se bazeaza pe asta. autorii sms-urilor de noapte mananca din carnea noastra. a celorlalti, care stam in banca noastra. si avem trairi comparabile ca intensitate. si ziua si noaptea. fara fluctuatii elucubrante.

ei nu sunt nemernici. sunt doar neimpliniti. si un pic speriati. cand se gasesc singuri noaptea in pat. acompaniati doar de o pijama cu smotocei. la care nu se joaca nicio matza. si un pui de perna pufos. de tinut in brate.

dar nu sunt suficient de speriati. sau poate doar prea complicati. ciudati. sofisticati. tenebrosi si neadaptati. incat sa aiba langa ei ceva mai mult de un avatar. ce poate fi oricand scos din priza.

ii si vad. ii vad pentru ca mai fac si eu cateodata. si dupa ce trimit. mai prind putina inima. pot sa dorm. asa ca le vad. gura de aer artificial. pe care au tras-o pe nari. dupa ce au dat sms-ul. nu sunt pe marte. as putea apartine cuiva. daca as vrea.

sms-urile sunt fluturi de noapte. meniti doar sa mentina. un foc caldut. nu o valvataie. doar o carne putin sfarainda. si 3-4 alti fluturi in stomac. dar cam bolnavi psihic. cam palizi la fatza. si nescosi sa alerge la joaca. prin soare.

autorii sms-urilor de noapte. isi concep special mesajele. incat sa nu urmeze nimic. sa nu genereze actiune.

rareori primesti. vin la tine / hai sa ne vedem / pune ceva pe tine ca avem treaba / stiu ca e tarziu dar maine trebuie sa te vad / hai sa mancam junk food impreuna / sau lasa tot si hai sa fugim acum la munte. sau te iubesc.

si de cele mai multe ori sunt. dormi? / dor / dor dor / dor dor dor / ma gandesc la tine / as vrea…daca as putea…si daca s-ar inventa…si daca ar fi… nu s-ar mai povesti…sau doar un emoticon. pozitiv. convenabil. dar neangajant.

sau pur si simplu un mesaj gol. la care poti sa-ti inchipui orice. si care te rascoleste. si te sfredeleste ca un fier incins. inima face saraca poc. asta e cazul cel mai pervers. te lasa sa-ti inchipui orice. dar exact ce ai vrea tu, nu.

ele nu urmaresc nimic concret. vor doar sa mentina o stare de spirit destinatarului. si sa aline putin alienarea de moment a expeditorului.

ora este tarzie dintr-un motiv simplu. atunci exista cele mai multe sanse dormi. si atunci nu prea ai cum sa reactionezi impulsiv. si gata. te trezesti dimineata. soarele e sus. ai ratat.

sau nu dormi. dar ai treaba maine. si nu mai poti. sau n-ai cum. sa sari ca un arc din pat. la 2. si sa…sa ce? ca tocmai spuneam. expeditorul nu te-a invitat sa nimic. a vrut doar sa stii ca s-a gandit la tine. ca te are inca in baza de date. poate chiar in lista scurta.

dar nu suficient de scurta. incat sa te ia de mana la 5 dupa-masa sa mergeti la film. sau sa te scoata la masa la pranz in oras.

dar ce ne mai plac autorii sms-urilor de noapte. cum am vrea tocmai cu ei. sa petrecem sub lumina diminetii. sa ii aratam prietenilor. sa ne facem cumparaturile.

de fapt sa obtinem orice semn. ca ne-ar putea iubi. si cand nu sunt disperati. sau au un moment de panica. trecatoare ca o ploaie de vara.

cam atat despre autorii sms-urilor de noapte. si despre mesajele lor schioape. cocosate. si cu bube-n cap.

sms-uri asa primim toti. dar e de sperat ca macar noi. trimitem destul de rar. sau spre deloc.