la cizmarul parasit

august 31st, 2010

Pe cizmarul meu l-a parasit nevasta lui.

De ce a facut ea asta, cizmarul nu intelege. Sa-l vedeti cat e de chipes. Un cizmar blond si ars de soare, cu ochii albastri si spirit de invingator. Un cizmar vesel si pus pe sotii, cu muschi si maiouri decoltate si putin par blond care-i iese triumfator deasupra marginii albe de bumbac curat. Un cizmar roman ca un gondolier venetian.

Un cizmar care are niste preturi nebunesti. Pe care le accepti cu placere, caci iti place cum pune pingele si captuseste lucruri de necaptusit de catre altii. Un cizmar care munceste de dimineata si pana seara pentru cuibul sau in care sedea pana de curand ea.

Nu-i lipsea nimic neveste-mii, se plange cizmarul clientilor cu flecurile si mintile duse. Munceam de dimineata pana seara ca sa aiba tot ce trebuie. Stii, cizmarule, poate lipseai prea mult, iti vine sa zici cand il auzi tanguindu-se. Dar te opresti gandindu-te ca, daca era un cizmar mai lenes si neimplicat, ce. Nu e sigur ca nevasta ar fi ramas.

Ajunsa discutia la lucrul ala delicat, cizmarul trebuie sa admita. Da, nevasta i-a plecat cu un altul. Daca a fugit sau s-a indepartat in pas molcom, asta nu mai stiu. Faptul e consumat si cizmarul meu e parasit. Clientii cu ciubote paradite se prezinta in continuare la pravalia lui de lux. Dar banui eu ca el nu mai gaseste misiunea-viziunea muncii lui asidue.

Cum nu intelege cizmarul parasirea, nu intelege nici cireasa. Care credea, si uite cat gresea, ca macar cizmarii nu au probleme in casnicii si idile. Pana sa aud povestea lui, traiam cu impresia ca vantul de nebunie care spulbera relatiile dimprejurul meu ocoleste cizmarii.

Banuiam ca asta e ultimul atu al oamenilor cu mai putine pretentii de la viata. Or avea salarii mai mici, n-au auzit de Red Hot Chilli Pepper, nu tanjesc dupa avocado dar exista si niste avantaje. Invidiam in secret modul sanatos si simplu in care isi gestioneaza relatiile amoroase si casniciile trainice.

Dar daca cizmarul meu a fost parasit, castelul meu de nisip cu turnuri dalbe s-a naruit. Daca cizmarul meu a fost parasit, se poate intampla orice si oricui. Si nu mai e doar cireasa inconjurata ca un giulgiu de esecuri sentimentale cu iz de scenarii de telenovela.

E clar ca nu mai sunt in siguranta nici sculerii matriteri, nici fierarii, nici agricultorii. Toti sunt pasibili de neveste cu fluturi in cap si in stomac. Care isi abandoneaza focul din vatra si lasa un nor de praf in urma-le.

Cireasa are pantofi de dus la cizmar. Dar acum parca nu-i arde sa  se prezinte cu ei la cizmarul parasit. N-ar suporta sa il vada uitandu-se cu neintelegere la o ghetuta.

fostul meu sot si prietenele lui

august 25th, 2009

divort
Fostul meu sot, inginerul fara inima, iubeste femeia. Ca institutie, asa.

Eu sunt femeie. Deci nici pe mine, cireasa, nu se poate spune ca ma uraste din rarunchi. Ce daca nu prea am trebaluit eu prin casa. Si nu prea l-am lasat sa doarma in pace in zilele de weekend.

Fostul meu sot considera ca sunt inca simpatica. Si foarte femeie. Si asta rezulta in faptul ca suntem in relatii amiabile. Ca doi oameni civilizati, care au impartit vizuina 7 ani. Si s-au certat pe cine sa plateasca factura. Si de ce.

Dar nu despre el-el si traiul meu-meu cu el-el vreau sa zic aici. El merita o carte intreaga. Ba nu, doua si jumatate. Nu doar un post. Vine ea si vremea aia. Sa te tii, abia astept.

Ci despre faptul ca si femeia, tot ca institutie, asa, il place pe el nespus. Eu le inteleg pe ele. Pentru ca daca l-as vedea acum de nou, probabil ca si mie mi-ar placea inca o data. Dar eu, eu stiu acum.

Bun. Impartim noi vara gustul pentru aceeasi mica bucata de plaja. Si iarna, uneori, acelasi ring de dans. Asa ca ne intalnim la cate o cafea. La care radem de ne prapadim de eforturile noastre de a lega o casnicie trainica.

Si cand radem noi mai dihai, el zice. Hai sa-ti prezint pe prietena mea. Eu ma apar mereu, cat pot de tare. Hai domnule, iarasi? Lasa-neee, lasa-neee, ca ne plictisesti. El nu si nu. Eu dau din picioare, naravasa.

Degeaba. Trebuie sa iti prezint, este verdictul. Si sunt mereu trasa de maneca tunicii catre o duduie. Care intai zambeste, fara sa stie ce i se pregateste de catre satirul de fost sot. Si apoi incremeneste, biata.

Am cunoscut ratoni cumsecade sau diavoli tazmanieni in plina criza. Apoi pisici perverse si berze desirate dar fara copii in botic. Broscute otravitoare, frumos colorate. Si broscute inofensive, verzi. Ca toate broscutele.

Si un buluc de alte animalute. Cu care nici macar nu ai putea sa alcatuiesti o noua Arca a lui Noe. Pentru ca ele vin doar cate o bucata. Nu in perechea trebuincioasa pentru propovaduirea stirpei. Pentru ca fostul sot, vezi bine, nu are ganduri serioase.

Eu m-am obisnuit sa dau fata cu ele. Nu ma prapadesc de placere, dar nici nu simt cine stie ce. Ele, insa, rand pe rand, imi ofera o mana ingheata ca o cracuta de copac in luna noiembrie. Atunci cand fostul meu sot le anunta: ea e fosta mea nevasta, cu numarul 3.

Ratoni si diavoli, pisici si berze, broscute si broscute, inlemnesc. Pentru ca totusi el e asa de incantat, animalutele se straduie sa faca fata situatiei cu brio. Crezand, vezi bine, ca asta e un pas important de urmat in relatia cu fostul meu sot.

Si ca intalnirea asta probabil ca inseamna ceva. Cum unii barbati mai tineri isi prezinta prietena mamei. Printre unii barbati, mai copti, o fi moda asta. Sa le prezinte fostei neveste cu numarul 3. Cireasa, bunaoara.

Dar uite ca in cazul asta punctual, vederea la fata a scorpiei cirese nu inseamna nimic. Cum insa ele nu stiu asta, incearca sa primeasca bine lovitura in pieptul mai mare sau mai mic. Cum le-a lasat Dumnezeu si Maica Precista.

Ultima dintre ele mi-a placut. Chiar draguta de tot. Si tinerica si pozitiva si tot ce-i trebuie unui om, cred eu, sa fie fericit. Cum am dat mana, cum au inceput sa sara la propriu, nu e metafore, niste artificii pe cerul de la mare. Semn bun, zic eu.

A inghetat si ea, dar mai dezghetat cumva. Si cand am dat sa plec, mi-a zis. Cum, pleci deja? Asa de frumos mi-a zis, incat am promis ca ma intorc. Ce aberatie. Cum sa ma intorc? Traim intr-o lume care a gresit directia.

Cam asa se intampla des, poate saptamanal. Cu fostul meu sot si cu prietenele lui si cu mine, on top. Ca un toping otravit, care strica toata pizza capriciosa. Pe cine o sa mai sperii eu saptamana viitoare? Mwahahaha.

Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. In rest, bucurosi le-om duce toate.

iar a iesit nevasta din cireasa

august 21st, 2009

wife

Ta-na-na-naaa. Credeati ca exagerez. Dada, acum 2 zile cand ziceam ca trecute vieti de domni si domnisori ma bantuie intr-un mod spectaculos. Credeati ca exagerez.

As vrea sa incep cu un mic preludiu explicativ. Aveti timp, da? Luati-va un castron cu floricele. Musai prajite in ceaun, acasa. Asa. Cand avea cireasa 19-20 de anisori. A primit o seama de cereri in casatorie.

Greu de inteles de ce vedeau barbatii in cireasa o potentiala nevasta. Ca ea era, sireaca, usor verde si acra la gust pe alocuri, se intelege. A refuzat 3 si la cea de-a 4-a a lesinat. Iar el, inginerul fara inima, a luat asta drept un da.

S-a facut nunta mare. Rubedeniile au dansat doar meniaito. Pentru ca atunci nu se inventase inca pinguinul. A curs vinul si mesenii s-au indestulat cu bucate ce le-au cazut bine. A fost nunta mare. Apoi un divort destul de mic.

Dupa care, cireasa nu prea mai avea fata de nevasta. Cred ca spunea inginerul fara inima tuturor celor pe care ii intalnea in cale ca ea nu stie sa faca mancare. Si e si cam cicalitoare.

Doar o singura data mai era sa lesine fatal. Dar s-a prins de ceva in cadere. Si oricum o data nu se pune. Prin urmare a crezut ca i-a disparut aceasta vocatie, de a fi nevasta, de-a pururi.

Era resemnata ca nimeni nu o sa mai vrea sa se opinteasca sa o treaca pragul. Ca nu va mai fi rugata sa poarte vestmantul puritatii. Si ca nici nu va mai avea ocazia sa arate familiei noului sot cearceafurile cinstei. Pacat.

I se zbatea putin ochiul drept la ideea ca nu va mai numara bani in loc sa faca sex in noaptea nuntii. Si ca nu o sa-i mai fie date pe mana camasi barbatesti botite. Spre a le face cum o sti ea purtabile.

Pana mai ieri a trait cu golul asta. Si de parca cohorta de tantari-foste dragosti nu era destul de inzdravenita. Si ciupiturile nu indestul de ferme, s-a mai intamplat ceva. A aparut tadaaa prietenul cu care cireasa se tinea de codita cand era mica.

Si el a spus, din negura vremii. Cireasa, vreau sa fii nevasta mea. Apoi a tras o injuratura pe cinste, imposibil de reprodus aici. Dar menita sa intareasca solicitarea si solicitudinea. Apoi au urmat niste argumente solide.

Apoi si niste explicatii menite sa faca o punte intre acum 19 ani si momentul prezent. Cireasa, sa scape telefonul si alta nu. Ultima data cand a vorbit (si ma refer vorbit) cu pretendentul la a sa mana a fost acum ceva ani. Deci de unde ideea asta?

Ea nu stie ce inteles au toate astea. Dar un lucru ii este destul de sigur. Lume, lume. Iar a iesit nevasta din cireasa. Si asta o stie chiar si cine e departe. Cireasa-nevasta loveste pe cine prinde. Netinand cont de granite geografice sau de timp.

Aviz amatorilor. Nunta sa fie, dar s-o stim si noi.