Mi se intampla sa mai stau asa in bucatarie si sa trebaluiesc ceva marunt.
Mai dau cu laveta pe blatul ca scos din inalbitor. Mai spal niste prune vinetii sub jet puternic de apa. Mai pun ceainicul turcesc si aburind la fiert. Sunt o femeie simplista intr-o viata de-a pururi complicata.
Si daca apuc vreodata sa vorbesc despre cate un ecs sau doi. Lucrurile nu raman niciodata la fel. Respectivul impricinat apare nonsalant in papuci in bucatarie, scarpinandu-se la coaste. Si se comporta ca si cum e la el acasa.
Unul cotrobaie prin frigider dupa niste branza cu masline. Placerea lui. Altul da volumul mai tare dupa vreo piesa care-i place. Si incepe s-o ingane fals impreuna cu radio-ul. Tanananaaaa-nanananaaaa.
Cineva ma lasa masca in timp ce face oua ochiuri. Si presara tacticos cate o boaba de piper, ca la restaurant. Altcineva ma intreaba daca am apa la rece. Si de ce am ales marca asta naspa de bere.
Din senin mi se zice ca e prea cald si mi se inchide centrala. In timp ce un domn cu fixatii si statura ascetica strange costipat firmiturile de pe masa. Tot el lesina cu zgomot zdranc! cand vede ceva vase murdare in chiuveta.
Bucataria se imbiba de miros bun dar otravit. Si tocmai atunci unul se gaseste sa aprinda lumina de sus, pe care eu nu pot sa o sufar. Oricum, as desfiinta toate luminile de sus. Imi plac numai cele care vin de jos sau de la mijloc.
Si pas de ii mai scoate de acolo. Reusesc sa-i dau pe usa afara, cu ghionti in coaste, doar mult dupa ce discutia moare. Mai ramane prin casa cate un papuc, pe care il ard dupa tenebroasa intamplare.
Cel mai ciudat e cand ma apuc sa vorbesc despre asa subiect in pat. Ecsii se teleporteaza ca in stargate. Si ma trezesc cu ei inghesuiti intre cearceafuri. Daca gresesc si vorbesc despre mai multi odata. Nu mai ai loc sa arunci un ac.
Unul sforaie de da sa moara la fiecare demers de inspirare. Altul imi trage toata patura si doarme de-a curmezisul. Genul egoist adorabil. Incat nu mai pot sa stau in nicio pozitie decenta.
Exista mereu unul care citeste si mananca savant un mar. Pe care il clefane de-mi vine sa-mi astup urechile. Si care se lupta pentru o bucatica de pat mai buna cu cel care da drumul la televizorul mic. Care apare si el ca prin farmec. Desi eu nu mai tin asa ceva de multa vreme.
Ecsii cu care ma trezesc colega de pat din greseala se rasucesc de pe-o muchie de corp pe alta, stresati. Vorbesc in somn, transpira de raceala, au insomnii sau ii doare nu mai stiu pe unde.
Gandurile din capul lor se incurca intre ele. Sforaitul se face una cu oftatul si cu plescaitul. Si impreuna se urca in vartej spre cer, dirijand avioane.
Noroc ca am un somn bun si nu ma rapune nimic din toate astea. Si noroc ca vine dimineata si totul se destrama ca aburul de la ceainicul meu. Dar am vorbit deunazi despre niste ecsi. Si s-au infiintat claie peste gramada in alcov. De nu se mai intelegea om cu persoana.