mancariciul fostelor iubiri

august 19th, 2009

mancarici

Da, a fost o vreme si nu e chiar departe. Cand prietenele ma invidiau. Si isi puneau pe rezolutia de anul viitor, scrijelit cu sange neinceput, sa ia curaj de la cireasa.

Mai cireasa, dar ce coloana vertebrala din fier betooon armat ai tu, cand vine vorba de relatii. Asta imi auzeau urechile, de exemplu, din partea taranilor de la tarabe. Cand eram de gasit prin piata, facand targuieli.

Cireaso, dar ai sange, nene, imi ziceau si casieritele de la supermarket. Si doamnele cu coc de la circa financiara. Am vrea toate sa nastem copii fermi ca tine. Cu taria de a rupe relatiile care merg sontac-sontac.

Iar mama de cireasa era mandra. Arata cu mine poze la serviciu. Uite, ea e. Ea e cea care face ce va spun. E neinduratoare. Sfinte Sisoe, ce bine am crescut-o. Cata intelepciune pe dumneaei. Si uite cat este de mica.

Iar barbatii…barbatii, acesti beneficiari directi ai actiunilor mele. Simteau ghioaga ce sta sa se pravale. Daca le trece prin minte cumva sa faca vreo miscare de impacaciune. Dupa ce am pus un punct onorabil amorului ce sta sa moara.

Domnul meu, cand s-a hotarat cireasa sa rupa pisica, s-a zis. Nici ca mai revine asupra deciziei indelung cumpanite. In doua cuvinte: cireasa, dura din fire, n-are lecuire. Asa mai povesteau matusile vecinelor de pe la bloc.

Cu mandrie povestea chiar si ea, cui nu stia inca, ce smechera e. Cum atunci cand lucrurile nu mai merg unse, inchide usile cu zdronc, pac, bum, bang. Si cum nici ca le mai deschide vreodata.

Pentru ca, vezi tu. Ea le incuie cu o cheie de la care nu exista copii. Si pe care o arunca intr-un lac malos. Unde nici ce mai vestiti scafandri. Sa zicem cei angajati pentru relicvele Titanicului. Nu ar mai dibui-o in vecii vecilor amin.

Dar uite cum vigilenta ei e acum tare ca fularul. Ceva s-a rasucit in maruntaiele ciresei. Si in special in departamentul ala responsabil cu pomparea sangelui prin corpul dumisale.

Si niste usi au ramas intredeschise. Cat sa iasa si intre pe acolo tot felul de personaje suparatoare. Care o ingrijoreaza cateodata in asa masura incat ii tulbura somnul altfel bun.

Treaba e ca m-am pricopsit in viata mea cu mancariciul fostelor iubiri. Asta nu e chiar ceva concert. Sa pun sa pun mana/gura. Ci e mai degraba un bazait de tantar cand ai vrea sa dormi.

Cu deosebirea ca tantarul cu pricina este unul cunoscut bine. Care ma uimeste cu un miros cunoscut. Sau cu o vorba de duh mestesugita, pe care stii ca numai eu o inteleg. Tantarul bazaie pe tonalitati familiare, nepericuloase. Dar numai bine cat sa-mi strice tihna.

Ce de metafore. Mancariciul a inceput doar acum un an. La scurt timp dupa eradicarea dulcelui flagel SMPE (sau mangafaua, cum ii mai zic trecute doamne si domnite). Dar mancariciul sparge barierele temportale. Si functioneaza profund retroactiv.

Si nu rezista nici chiar portile de cetate. Cele prea grele ca sa fie adevarat ca se deschid. Tantarii vin, bazaie, pleaca. Vin bazaie, pleaca. Vin, bazaie, pleaca. Cireasa doarme cu greutate. Si mai e si plina de ciupituri.

Ar fi ok daca tantarii ar fi de fapt albine. Fiinte harnice care macar produc miere. Si de vor sa intepe, accepta sa isi dea viata pentru asta. E corect asa. Dar tantarii…tantarii sunt doar niste gaze care lovesc sub centura. Cand oamenii dorm.

Ce mai tura vura. Cand esti ciupit, te mananca. Cand te mananca, te scarpini. Cand te scarpini , se umfla. Si cam atat.

Jos mancariciul fostelor iubiri. Si pe cine-am omorat, sa fie eu obligata sa ma scarpin.

ce sa mananc sa fie bine

decembrie 14th, 2008

food

gaina care naste nu din dragoste pentru vreun smecher de cocos. ci cu forta, prin aprinderea unei lumini. ca ea sa creada ca e rost de inceput o noua zi. deci hai draga sa facem giumbuslucuri. sa nastem oua, sa luam mic dejun, sa bem cafeluta.

progeniturile unei asemenea gaini in deriva nu sunt bune de mancat. pentru ca 1. daca cineva nu ar fi atins un comutator. ele nu ar fi existat. si 2 pentru ca din secunda 1 puii astia mananca, in loc de graunte. oasele pisate ale altori pui frati de destin. si nascuti in acelasi mod.

stresul ei si nenatura actului facerii. lipsa iubirii si dorul de graunte adevarate se regaseste in carnea roz palid, albita prin fierbere, a acestui pasaret. si prin ingerare, trece si in carnea mea mai pigmentata, de cireasa. care naiba stie cum se face prin fierbere.

salata verde ajutata cu smac dintr-o sticluta. sa aiba foi grase si mari in toiul iernii. vanduta de tarani care imi inspira ca nu au nimic de ascuns. ceapa verde care s-a plictisit sa se nasca doar in aprilie. si acum vrea sa mi se insinueze prin cosnita lunar.

si ardeiul care pocneste de sanatate. si e rosu ca para focului. si se lafaie in raftul dedicat lui. strans in tipla, alaturi de alti doi frati ardei. unul galben ca la lamaia, altul verde ca bradul. psihologii de culori au ales perfect.

laptele care a inceput o bizara calatorie. venit pe lume cu sanse egale din ugerul cald si roz de catifea al unei vaci candide. nestiutoare de ce va sa vie.

dar extras apoi prin procedee SF in loc de maini mangaietoare. isi da pe drumul spre raft. sufletul si tot ce mai avea bun prin el. ca sa nu ne mai ingrase. of, laptele are culoarea de creta. si propune aceeasi sanatate ca si ea.

branza facuta din oi simpatice. care au pascut pe ierburi pline cu praf de construcii care respecta normele UE. si noxe de la masini care folosesc euro 3. care dau cu boticul laoparte lame de ras. capace de veceu. si receptoare de telefon cu tot cu fir. ca sa apuce ierbuta.

si in final sa las sa curga miere peste painea mea cu unt. miere emisa de niste albine care au fost asezate langa padurea de salcam. si au zburat vesele peste campuri stropite cu flori.

apoi, dand in ritm de mambo din outfit-ul cu dungi. si-au varat piciorusele si trompita. si au facut baie cu spuma de polen in flori de zmeura de cultura. care era stropita cu ceva rezistent sa o faca sa fie mare. si sa reziste intemperiilor om-natura.

oare pestii de la mine din farfurie. reusesc sa scape de fantasmele transmise. de apa cu ulei si alte dejectii prin care au inotat? hm. nu stiu daca sa ma bucur cand il intalnesc. pe mister ce mai greu de prins.

si uite cum pe bune eu nu mai inteleg. ce naiba trebuie sa mai mananc. ca sa fie bine. si ca sa ma tin cat pot de departe de raurile care vin sub forma de borcane frumoase. si legume si fructe sanatoase. si carnuri hranitoare.

m-am plictisit sa tot alerg. nu mai stiu exact de ce sa ma feresc. asa ca ma duc sa-mi cumpar parizer, ca imi place de mor. si o punga de pufuleti. voi ce parere aveti?