ganduri despre vodca

iulie 18th, 2011

Sa fi fost sambata spre duminica. O noapte grozava, cu puhoi de oameni si stele puzderie.

Cireasa a ezitat putin dar mai apoi s-a lasat repede convinsa si a facut baie in vodca. Pe cand se ocupa cu asa indeletnicire i-au trecut o sumedenie de ganduri filosofice prin cap.

Va invit aici pana la final intr-o calatorie de chefliu, cu tot felul pareri despre vodca. Bineinteles, murdarite putin cu tot felul de zicatori si alte clisee culturale.

Vodca este viata.

Vodca nu minte.

Vodca, intre sacru si profan.

Vodca, scurt istoric. Vodca, de ce. Vodca tendinte. Vodca incotro. (Capitolele cartii mele asupra vodcii, daca ar fi).

Vodca nu iarta.

Vodca la nevoie se cunoaste.

Nu da vodca din mana de pe vodca de pe gard. Nu.

Vodca il face pe om, nu ca haina.

Cine n-are vodca, sa-si cumpere.

Cine alearga dupa doua vodci, de obicei le prinde si va fi un mare balamuc.

Vodca face prietenii cu 28% mai interesanti. Vodca ii potenteaza si pe necunoscuti in acelasi fel.

Cine sapa in vodca altuia se va imbata primul.

Spune-mi ce vodca bei ca sa iti spun unde gresesti.

Acestea fiind spuse, eu va las sa reflectati. Daca aveti cumva ceva de completat, astept cu placere. Caci bei, nu bei, vremea vodcii trece. Parerea mea.

unde pleaca cei 2% la suta

mai 5th, 2010

Vorbesc de cei 2% la suta din impozitul pe care il platesc de imi sare basca. Sigur, trebuie sa accept ce nu pot schimba. Asa ca sunt un bun contribuabil si declar toate veniturile rezultate altfel decat din salariu.

Dar ce fac cu ce am jurisdictie sa schimb? Cei 2% sunt singurii peste care am puteri depline atunci cand imi depun declaratia anuala la fisc. Restul e tacere. Pai si cum sa-i las eu in vant, asa.

Eu nu sunt genul ciobanului mioritic, care a aflat ca neprietenii lui vor sa-l hacuie si s-a resemnat. A zis lasa, daca asa mi-o fost scris, trimit o oaie sa-i zica mamei ca m-am dus. Eu n-as fi procedat asa in locul lui. Mi se pare ca a fost cam papagal.

Si eu, cireasa, nu sunt papagal. Eu stiu ca daca nu specific exact unde vreau sa se duca aia 2%, alege primaria pentru mine. Si imi vine sa regurgitez ultima masa daca mai vad niste investitii ale primariei pentru imbunatatirea orasului asta.

Chiar daca o sa mai vad vreodata apa fantanii de la Unirii colorata in rosu sangeriu, verde brad, albastru turnesol si galben pipi, vreau ca macar asta sa nu se intample din banii mei. Ca sa nu-mi vina sa-mi infig unghia in gat ca n-am fost eu atenta.

Si nu, nu vreau sa sponsorizez cu zambetul pe buze vreun aranjament floral adus dintr-o tara exotica fara sa se intrebe nimeni daca acestui aranjament floral ii convine clima din Romania. Si apoi sa ma uit la el cum se usuca, intr-un sens giratoriu din Ferentari.

Mai sunt 10 zile. 10 zile in care pot sa imi depun declaratia de venituri revenite din altceva decat salariul de la patronul meu, cel mai bun patron. Eu stiu exact unde trebuie sa dau dar mi se pare o treaba personala, ca si spalatul in zona inghinala, cand fac dus. De-aia nu zic. A fost greu sa aleg.

Dar vreau sa va rog mult sa nu lasati primaria sa foloseasca dupa bunul plac ai vostri 2%. Sunt ai vostri. Si daca pescuitul e ceea ce va infioara pielea de placere, va implor sa ii dati unei asociatii profesioniste de pus rame in carlig.

Si daca animalele, de orice fel si de oriunde, sunt cele care va emotioneaza, va rog frumos dati-i pe cei 2% unei asociatii culturale care se ocupa cu facut masaj vacutelor sau de achizitionat in fiecare dimineata peste proaspat pentru o suma de pisici fericite.

Sau la Muzeul Taranului Roman sau la SMURD sau la copii cu HIV sau la cercetarea in cancer sau la adultii autisti sau la psihoterapie pentru adultii deprimati sau la gradina zoologica sau la un parc dendrologic din retezat.

Sau, daca n-aveti absolut nicio idee de ce ati vrea sa faceti cu ei, va dau eu una. Este vorba despre Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane. Pentru ca Nona m-a convins ca stie sa faca evenimente care conteaza.

Daca vreti sa faceti asta, aici datele: Asociatia pentru Promovarea Artelor Contemporane sau ApPAC, Raiffeisen Bank Agentia Grivita, IBAN RO14RZBR0000060012487048, CUI 26758301.

Uite ca iar nu pot sa ma abtin. Va conjur, nu lasati primaria sa faca din ai vostri 2% revelion la Romexpo. Unde pleaca ai mei cei 2%? Unde vreau eu si asta ma face sa ma simt puternica.

cireasa si frica de aplauze

aprilie 27th, 2010

Cireasa mai are si alte preocupari cand merge la un eveniment cultural care implica un public care sta cuminte si un artist care se produce pe scena.

Este destul de ingrijorata de ideea ca ar putea fi ultima care apaluda. Cand simte ropot de aplauze in jur, deja declansat, se simte protejata.

Ea incepe mereu mai tarziu decat restul. Daca o chestioneaza cineva in legatura cu motivul pentru care ezita, afiseaza scuza cum ca e poate putin mai pretentioasa in ceea ce priveste actul artistic. Si ca nu s-a hotarat inca daca sa ovationeze intreaga intamplare ce tocmai se petrece si sa-si bata palmele una de alta au ba.

Daca nu e intrebata nimic, tace chitic si continua sa sa pocneasca din maini, ca o exprimare a satisfactiei culturale ce o simteste enorm. Ar fi o minciuna, evident, sa acuze artistul ca nu a multumit-o destul si ca de-aia se mai gandeste.

Dar de fapt, ea incepe sa aplaude mai tarziu de groaza de a nu apaluda de una singura. Motiv pentru care, dupa ce s-a pornit, protejata fiind si la adapostul de turma al grupului, sta la panda cu toate simturile alerte. Vrea sa dibuie printre primii momentul in care aplauzele vor pali.

Cireasa are oroare sa ramana de caruta, cu incantarea sticlind in ochi si palmele lovindu-se entuziaste. In timpul ce restul lumii, care e expusa aceluiasi act artistic, considera ca e prea destul si se opreste.

E ca atunci cand ridic sus de tot mana incercand intr-un local aglomerat sa aduc un chelner la mine. Si cred ca ma vede si flutur mana la el energic dar el decide sa faca o rasucire spectaculoasa, un triplu tulup chelnaresc care presupune ignorarea mea in public.

Sau ca atunci cand este cireasa cu un prieten intr-o multime si saluta in mod vadit pe cineva. Si omul ala se uita ca si cum sunt nebuna. Si priveste in jur, incercand sa vada daca nu cumva am treaba cu cineva de langa el.

Situatii in care cireasa se simte ultimul fruct de pe planeta asta. Si vrea sa intre, biet strut, in pamantul despicat special pentru asta. Motiv pentru care, sa ne intoarcem la spectacol, ea aplauda putin si se opreste tematoare. Nu vrea sa ramana ultima, oricat de incantata ar fi de prestatie.

Sa fie cireasa timida? Asta mai lipsea.

meseria, bratara de stres dar si de aur

aprilie 19th, 2010

Cireasa nu poate sta locului, asta se stie. Are nevoie de adrenalina in viata nelinistita din livada.

Cireasa vrea sa se apuce de radio, si asta se stie. Radioul e pe rezolutia ultimului an, daca nu chiar si pe cealalta. Trebuie sa verific. Undeva intre locuitul in Turcia pentru 6 luni si pus voci pentru desene animate. Si cand cireasa vrea, cireasa trage de toate sforile, itele, parghiile si toate celelalte instrumente pe care le are la indemana.

Si in final, cireasa izbuteste. Asa m-am invatat. Vazut dinafara, i se parea ciresei ca radioul asta trebuie sa fie ceva destul de la indemana dumisale. Ca odata ce sparge gheata, trebuie ca merge uns, fara gogalti. De unde sa inteleaga sireaca cu ce se mananca calea undelor.

Si uite cum universul concura la dorinta ciresei. Si incepe ea o colaborare cu un radio foarte bun, la departamentul cultural. Bucuroasa de asa intamplare, cireasa aranjeaza prima ei interventie. Trebuie cum, necum, sa produca o stire despre lansarea unei carti.

Se inarmeaza cireasa cu un aparat complicat, de inregistrat sunete. Isi ia cu dansa un carnetel si un creion. Si pe o prietena buna, cu experienta in radio, susnumita Little Stones. Care o asigura pe cireasa ca totul va fi bine si sa nu-si faca griji din asa maruntisuri.

La lansarea cu pricina, numai somitati. Cireasa abia intelege cum se umbla cu tehnologia cu pricina. Nu intelege cand inregistreaza si cand nu. Si care sunt semnele exacte ca lucrul asta se intampla au ba. Prea mult luminite si clipoceli si butoane are aparatul.

I s-a explicat ca trebuie sa aduca sunet musai de la acest eveniment, deci stresul e dublu. Daca ceva merge prost? Si sunt atatea care tind sa mearga prost. I s-a mai explicat ca materialul final, un reportaj, trebuie sa contina asa. Sunet de fundal peste care sa fie inserturi cu vocile celor prezenti (de ales de catre cireasa cele mai interesante spuse) si vocea ei care sa prezinte si sa lege celelalte voci intre ele, intr-un material de 2″.

Pare simplu? Nu e. Cireasa are noroc si inregistreaza, dar e anuntata ca urmeaza sa fie si sunata pentru a face o relatare in direct, pe langa reportajul pentru a doua zi. Este prevenita ca nu i se vor pune intrebari ajutatoare, cum a mai patit ea cand a vorbit cireasa pe tort cu diverse alte ocazii. Cireasa se tulbura si simte ghimpe la sambure.

Cireasa trebuie sa-si scrie acolo, la eveniment, pe o foaie, ce are de gand sa zica. Si relatarea trebuie sa fie demna de urechile apartinand celor catorva milioane de ascultatori. Zis si facut. Se precipita cireasa, transpira, scoate un crampei de creion, scrijeleste cu el pe o foicica ce-i trece la prima mana prin cap.

In loc de puterea de la Kremlin, scrie puterea de la Berlin si in loc de Cristian Tudor Popescu scrie Constantin Tudor Popescu. Numele scriitoarei, cel mai complicat din lume, de rostit in direct. Domeniul in care se inscrie cartea, si el tot cel mai complicat din lume: politica externa rusa si incalcarea drepturilor omului, de catre regimul mai sus numit.

Transpira cireasa intrucat isi da seama ca mintea nu o mai ajuta si ca umbla creanga, mintea singura, pe unde are ea chef, de atata stres. Emotii mari, monser. E inca frig de iarna dar cireasa este scaldata in sudorile cele mai fierbinti. Are parul lipit de cap si surse spun ca poseda privire ratacita. Unii spun ca a si latrat, aratandu-si coltii trecatorilor grabiti.

Este sunata in direct si aude, cu mintea topindu-i-se si devenind de consistenta laptelui si poate si culoarea condensat, prezentarea facuta de realizatoarea de emisiune care o introduce in direct. Si cireasa fara experienta in relatari in direct, isi da seama cu groaza de ceva.

Si anume ca ea nu a intrebat exact daca sa faca o prezentare generala a subiectului sau sa relateze strict ce se intampla. Si ca doamna care o prezinta nu zice si acum vorbim cu cireasa, o steluta a fm-ului de azi dar stea in toata regula a fm-ului de maine. Ci doamna zice cam 70% din ce avea cireasa scris pe foaie.

Moment in care cireasa realizeaza ca are de facut prima relatare din viata ei, care oricum e un moment emotionant chiar si cand esti pregatit. D-apai cand ai un timp t si un text t minus 70% text de zis. Repet, domeniul, politica externa ruseasca. Floare la ureche pentru cireasa care scrie despre relatii&stuff.

Prin ce-am trecut, greu de zis. Ce-am baiguit acolo, nu vreau sa-mi aduc aminte. Vreau sa mentionez doar sufletul care-mi iesise din corp si acum falfaia spre o lume mai buna. Si sa faci o relatare fara suflet, va spun, nu e ok. Trei parti moarta si o poarta vie, am reusit sa ies din direct. Doamna cu pricina s-a milostivit prin a nu mai arata lumii ce niznaica sunt.

Si ma intorc la munca de bricolaj cu sunete. Cand este vorba de montat stirea, e bine sa aveti idee. Este un program cu viermi, asa, in care se deghizeaza sunetele. Little Stones zice ca e simplu dar eu va avertizez. Lasa un om normal cu programul ala si niste voci si spune-i sa faca un material. Si ii semnezi condamnarea la depresie.

As mai adauga ca in sunetul de fundal pe care l-am inregistrat de la eveniment, plangea in continuu un copil. Si ca eu am crezut ca microfonul la care m-am inregistrat pe mine mai apoi, intr-o buda, se tine lipit de gura. Si din cauza asta au iesit niste pocnituri groaznice. Si ca am esuat in a umbla cu programul cu viermi.

Asa e cu meseria noua, e bratara de stres. Dar pentru ca pana la urma lumea a avut rabdare cu mine, meseria asta noua se dovedeste si bratara de aur. Si uite cum sunt unul dintre reporterii colaboratori ai unui radio foarte tare.

Bravo cireaso, inca un punct bifat pe rezolutie. Si unui important, nu gluma. Bravo mie.