Sufar de o boala noua. Nici nu stiu daca exista medicamente pentru ea, fie ele si straine. Pana la urma nici nu stiu daca e cazul sa ma fac bine.
Nu am chef sa cumpar nimic nimicuta. Sigur ca am si eu nevoie de tot felul de lucruri in livada. Mai o bucata de branza telemea de la matache, mai o fusta roz, mai o baterie AAA, mai un parfum cu vino-ncoa. Doar cu greu si cu dureri insuportabile scot banii aia din buzunar si ii pun tejgheaua pe comerciantului de branza, fusta baterie si parfum.
Din cate m-am interesat, sufar de o forma rara de anticonsumism. Adica nu vreau sa consum nimic din ce as putea imprumuta, repara, gasi pe strada sau avea deja in gestiune, chiar daca intr-o varianta mai neperformanta.
Si totusi devin o cireasa-vandal cand vine vorba de consumat calatorii mici si mari, concerte marunte sau grandioase si alte servicii si lucruri fistichii. Acolo, pe apa aia a Sambetei, vreau eu sa se duca toti banii de care dispun.
Capul meu este organizat pe sertare in care sed cuminti chestii. Am acolo sticle de vin nebaute inca cu prietenii, viitoare biciclete, nestiute inca bilete de avion, superabonamente la ski 2012 si cadouri de Craciun perfect nimerite pentru destinarii lor.
Cand ma aflu fata in fata cu branza, fusta, bateria sau parfumul care imi place, ma blochez. O masinarie competenta aflata undeva in cosul pieptului socoteste ca de banii aia as putea sa orice altceva. Si ca oricum, cumparatul de lucruri e o atitudine profund necetateneasca, un act superficial care nu aduce fericirea si o alegere certata cu ecologia.
Guvernata fiind de asa o meteahna, uite cum am ajuns sa fac drumuri istovitoare spre a obtine fara sa cumpar diverse obiecte de care am nevoie. Am calatorit recent pentru o pompa de desfundat chiuveta si un rest de mr. muscolo. Am imprumutat pe termen scurt un wok si abia astept sa-l imprumut din nou. Si am dormit 2 nopti in cortul altcuiva, desi am gasit unul similar cu un pret foarte bun.
Cine stie unde o sa ajung in felul asta. Daca o sa am nevoie sa cos ceva de culoare rosie si printre atele mele nu se afla un asemenea mosor, probabil ca o sa pic pe capul cuiva, vreo rubedenie sau prieten. O sa ma urc pe bicicleta si o sa pedalez oricat ar dura spre a obtine crampeiul de ata rosie, cam 1m, de care am nevoie. Doar sa nu carecumva sa cumpar.
Sigur ca totul merge si in sens invers. Sa spuna a cherry cum i-am indesat in geanta o sticla cu spirt doar pentru ca aveam trei si mi se parea o mare risipa. Deci si dau, nu doar iau. Exista echilibru. Troc. Natura.
Sunt o cireasa necumparatoare de obiecte. Si totusi una asa de cheltuitoare si nerezonabila, care isi da si ultima letcaie pe lucruri care ii fac bine la suflet.
