despre oferte speciale

august 24th, 2010

Nimic nu ii atrage mai tare atentia ciresei decat o oferta speciala.

Daca aude cineva asta poate sa spuna fara sa se gandeasca prea tare aaaa, esti un fruct oneros, ahtiat dupa cumparaturi. Ce cireasa rea si consumista esti, imi faci chiar si rau la stomac.

Probabil ca nu gresesc si esti genul ala. Cum vezi la cora covorase de baie desi nu folosesti covorase de baie sau folosesti si sunt in stare impecabila, cum iei. Si desi nu incalzesti niciodata nimic, esti vazuta des cu un microunde imaculat de nou la subrat. Ca doar era cu 70% mai ieftin, din colectia de vara trecuta.

Ei bine, nici pomeneala. Doar ca m-am prins in sfarsit ce inseamna o oferta speciala si de ce se intituleaza asa. Descoperirea ma fascineaza. Observatia este valabila cel putin pentru tara noastra. Dar promit sa cercetez in continuare si sa revin cu artefacte care sa-mi sustina teoria si peste hotare. Pana la urma romanul e si el om.

Oameni buni, cand cineva pune o oferta speciala pe un geam/site/raft, inseamna ca este pentru el si doar pentru el, un moment special. Adica isi doreste el, patronul, sa vanda ceva neaparat, si comunica asta prin aceste cuvinte potrivite. Oferta este foarte speciala pentru comerciant in sensul in care, daca reuseste sa vada chestia cu pricina, a pus-o.

Din motive neintelese si amuzante pe deasupra, clientul crede ca mesajul este pentru el si doar pentru el. Isi informeaza cunoscutii si consortul ca exista o oferta speciala si se chinuie sa profite de ea. Crede, fara sa cerceteze, ca tocmai a dat peste un chilipir care trebuie sa treaca deindata in proprietatea sa.

Daca ar studia cu atentie obiectul care poarta eticheta oferta speciala, ar vedea cum, de cele mai multe ori, el e special de scump. Sau special de vechi. Sau special de neperformant. Sau oricum, e un produs care sfideaza legile comerciale normale. Dar nu in bine, ci in rau.

Sigur ca vazand asa comic de situatie, patronii s-au luat unul dupa altul si au scos toti oferte speciale. Si au prins curaj in a-si vinde cele mai scumpe, ramase prin stocuri, nefolositoare, absurde si ciudate produse cu un titlu pompos. S-au mirat putin, la inceput, vazand ca ceva care nu mergea acum rupe. Dar s-au veselit si au implementat mecanismul.

E drept ca e induiosator ca un patron vrea sa imparta cu noi sentimentele de placere pe care le-ar simti daca ar reusi sa vanda ce nu reuseste in mod normal cu oferta speciala. E dragut si ca studiu social faptul ca anuntul oferta speciala ne inlatura orice suspiciuni.

Dar noi, cumparatorii care ii trecem pragul fizic/virtual, trebuie sa fim atenti. Si sa nu mai picam in plasele ofertelor speciale, de care sa fugim mancand nori. Sau macar sa ne amuzam deslusindu-le intelesul. Oferta e speciala pentru cel care o face. Si care va fi mai bogat/mai promovat/mai usurat dupa ce noi curatam resturile care il incomodau.

dau libera circulatie pe branza telemea calumea

februarie 9th, 2009

trista

Stiu de la inceput ca o sa aruncati cu pietre metaforice in cireasa.

Metaforice pentru ca imi sunteti prieteni. Pentru ca altfel ar fi cazul sa ma feresc de ghivece care imi cad intamplator in cap pe strada.

Dar si de oua stricate rau si rosii moi, pentru gatit. Cu care m-ati fugari pe strada de acum inainte, daca nu v-as fi cat de cat simpatica. Stiu.

O sa va mirati ca sunt asa de obtuza. O sa va simtiti amagiti de asa cireasa retrograda. Care abia acum se dezvaluie in toata splendoarea atitudinii ei antiprogres.

Aveati pretentii mai mari de la mine. Stiu. Dar ce sa fac. Asta e materialul clientului, cu asta defilam.

Si toate astea pentru declaratia pe care ma risc sa o fac in cele ce urmeaza. Pentru cireasa, intrarea in UE nu inseamna mai nimic bun. Ciulind codita, am strans suficiente informatii incat sa inteleg ca economico-politic e bine asa. Sa fii in UE.

Si cred ca tara mea e pe drumul cel bun. Iar copii de cireasa si alti copii o sa poata face facultatea la Verona, unde e foarte misto. Dar pentru mine personal nu s-a intamplat nimic care sa ma bucure.

Cand zic asta, toata lumea sare cu lipsa viza. Deci calatoresc mai usor. Dar va jur ca si inainte calatoream. N-am patit niciodata sa nu mi se dea o viza. Si nici nu mi se parea injositor sa arat acte in plus la vama sau sa stau la o coada separata.

Dar acum, s-a ispravit. Hai sa va spun de unde-mi vine frustrarea. Incepand de saptamana trecuta, taranii nu mai au voie sa vanda branza neambalata. Nu stiu altii cum sunt. Dar pentru mine vestea asta e tare proasta. Mai proasta decat lipsa calatoriei libere prin Europa.

Fara branza telemea nu sunt nimic. Fara branza telemea nu pot sa ma exprim in plenitudinea sentimentelor mele. Daca branza telemea de calitate nu e, nimic nu e. Si acum un functionar in costume de la UE care n-a gustat in viata lui telemea, ma priveaza de ea.

Eu tot o sa ma duc la taran, salivand de pofta. Si o sa cer branza telemea de oaie, grasa si nu foarte sarata. Si mai ales sa fie veche, nu o sufar pe aia noua. Stop joc. O sa-mi dea sa gust ceva, dintr-o branza pusa la vedere, pe o tava.

Si apoi o sa-mi arate niste pachete trase in tipla si o sa ma intrebe pe care il doresc. Si apoi o sa-mi intinda un pachet sigilat in care poate fi orice. Sa ne intelegem ca eu nu-l banui deloc pe taran ca ar vrea sa ma insele. Si sa-mi dea branza nasoala.

Dar branza e foarte diferita de la bucata la bucata. Asa a fost mereu. Asta era si rostul si farmecul calatoriei gustative printre atatea branze. Pana sa intalnesti branza suflet-pereche.

De acum inainte, eu o sa gust ceva, orice, in amintirea vremurilor trecute. Iar apoi o sa plec acasa cu o branza generica, asa. Nu o sa mai fiu in veci stapana branzei mele, cea de toate zilele.

Si simt ca asta e doar inceputul. Ca o sa trebuiasca sa mananc numai castraveti perfect drepti, cu phi-ul de o anumita valoare fixa. Masurati de un comisar cu nod la cravata.

Si ca painea la cuptor de la Comarnic, in drum spre munte, o sa fie complet interzisa si inca foarte repede. Pe motiv ca arsura face rau organismului fragil al locuitorului din UE.

Stiu asta pentru ca italienii au trebuit sa se lupte foarte tare ca sa poata face in continuare pizza in cuptor cu lemne. Si tare mi-e ca noi o sa fim capabili sa ne luptam asa de tare pentru painea noastra pe vatra.

Si cate si mai cate. Tot ce mi-e mie drag. Mierea aurie, cu faguri imbibati de dulceata. Si de fapt orice de acum inainte o sa vada lumina zilei numai daca este ambalat temeinic. Si scapa de cenzura lui UE. Si asta ma intristeaza grozav.

Si mi se pare o piedica in fata libertatilor mele individuale. De-asta sunt amara si imi vine sa fac oferta asta. Cu care oricum nu mai am pe cine impresiona.

Dau libera circulatie pe branza telemea calumea. Si pe toate celelalte produse care vin dimpreuna cu ea, de cand e lumea pe pamant.