E ceva ce imi scapa. Sa vedeti. Este despre oamenii cei mai apropiati mie.
Prietenii mei, cei ce se califica in ipostaza de musafiri, sunt grozavi. Sunt civilizati cu deasupra de masura, sunt educati la scoli inalte. Majoritatea vorbesc cel putin doua limbi straine. Unii canta chiar si la un instrument. Ce mai, am cei mai grozavi prieteni.
Si totusi, atunci cand sunt invitati la mine, gasesc in urma lor lucruri care ma pun invariabil in incurcatura. Chestii pe care pot sa pun mana in foc ca ai mei musafiri nu le intreprind atunci cand sunt relaxati, la ei acasa. Dar odata instalati pe canapea in vizita, ii apuca o mica nebunie temporara.
Astfel, dupa o petrecere la mine pot sa dau peste diverse artefacte. Cum ar fi guma de mestecat facuta ghem si aruncata pe post de mic scafandru intr-un pahar cu vin neterminat. Ca si cum vrednicul bautor, cherchelit dar si nitel impiedicat, a scapat guma sa in strafundurile paharului. Si, pentru ca acesta era adanc si cu valuri inalte, nici ca a mai gasit-o.
Sau tot o guma, caci se pare ca asta este instrumentul cel mai ghidus, facuta sul in jurul unui sambure de maslina si pitita intre servetelele curate. Ca o gluma rea dar buna. Ceva care sa faca mintile funda gazdei. Tarziu, cand ea va curata resturile aberante ale petrecerii.
Ba exista chiar si musafiri care intromisioneaza cate un muc de tigara intr-un ghiveci cu o floare frumoasa. Sau, tot un muc intre lastarii mici si nevinovati ale unor plantute care abia vad lumina zilei la mine in jardiniera.
Ce mai musafiri. De mare exceptie in general dar care fac lucruri traznite atunci cand sunt in vizita si se cherchelesc nitelus.
