catre dragos, posesorul de bmw

mai 3rd, 2011


Intai un mic preludiu. Era un balamuc ceva de speriat. Era 2 dimineata. Eram in vama. Bausem ceva dar nu destul. Ma gandesc ca si el bause, cine stie cat.

Si totusi in marea aia de oameni adunati ciorchini pe mese, ma opreste. El, dragos, posesorul de bmw. Imi zice tu ai un blog. Eu zic dar tu de unde stii si cine esti. Sunt dragos si am un bmw, a venit prompt raspunsul. Am chicotit. A ranjit.

Citise, e clar, postul meu in care ii ironizam cand fin cand grobian pe proprietarii acestei masini frumoase si nervoase din fire. Si totusi dragos nu-mi poarta pica si tot mai vine in livada. Nu are fata de cireasa niciun resentiment. M-as fi prins daca era altfel.

Si acum catre dragos, posesorul de bmw.

M-a distrat explicatia si de fapt scuza pe care ai gasit-o confratilor tai de brand care conduc ca la balamuc. Ca adica masina e prea sportiva ca sa ramai civilizat. Si ca, odata ce i te sui in carca, nu mai poti sa te comporti ca un om normal si urlii ca lupii prin paduri.

Insa Dragos, tu pari foarte manierat si ma mir sa te schimbi complet in trafic. Ma gandesc ca nu tu mi-ai taiat fata, mi-ai facut semne obscene, mi-ai detestat doar pentru ca exist si am prioritate. Sper din inima ca nu tu ai depasit toata coloana si apoi te-ai indesat in ceafa celor care stau civilizati la coada.

Cred ca nu i-ai obligat pe cei cu masini mai nespectaculoase sa te lase in fata lor. Imi place sa imi inchipui ca tu nu mergi pe contrasens pe stradute mici, si cand dai nas in nas cu o masina in legitimitate pe sensul ei, nu iti sare borsul pe nas de nervi.

Ma gandesc ca, oricat de sportiva se dovedeste a fi masina, tu reusesti sa ramai in banca ta. Si din cate am vazut, banuiesc ca nu iti plac nici pitipoancele cu silicoane si par lung si blond intins cu placa si cercei prea mari si buze prea groase si vant de baragan in privire.

Dragos, desi ai bmw, tu pari mai altfel. Si ma bucur ca am schimbat cateva vorbe cu tine.

catre conducatorul auto, potential prietenul meu

iunie 24th, 2010

Conducea un BMW serie 5, nou si negru. Ne-am intamplat la stop. Mi-a zambit cu subinteles. Ceva in genul draga facem si noi un cichi-cichi. Frumusos barbat, nu zic nu.

Mi-a sarit basca de mirare. Sa nu mai pot conduce si alta nu. M-am departat tilpil si demn in tromba, speriata. Dar n-am putut sa ma opresc din a-i scrie o epistola deschisa. Ca si cum inca am mai sta la stop impreuna. Mai, omule, tu chiar iti dai seama ce esti pe cale sa declansezi?

Daca ai nenorocul sa-ti zambesc inapoi, pentru ca m-ai prins intr-o pasa emotionala proasta. Daca bem o cafea impreuna si te seduc cu veselia mea. S-a mai vazut. Daca descopar ca ai niste ochi tulburator de vii si incep sa te iubesc cu foc si para. Daca gasim chiar si ce sa vorbim. Ala esti, iti zic eu. Murim de gat impreuna.

M-am gandit ce putintic instinct de conservare demonstreaza omul asta. Pai, mai omule, eu am avut un prieten cu BMW serie 3, deci ceva mai putin grav. Si era sa ne prapadim amandoi de uimire. Hai sa ne gandim un pic, sa ne clarificam.

Dupa ce sa zicem ca ne-am indragostit si ne-am mai consumat putin si am cotrobait unul prin corpul altuia cu rasuflarea taiata si entuziasmul primelor uniuni carne-suflet-carne paleste, se va intampla asa. Propun doar un scenariu simplu, fara variante.

Tu vei descoperi ca eu sunt de fapt prea pitica pentru un conducator de serie 5. O sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai si o sa te rusinezi. O sa te intrebi de ce naiba mi-ai zambit la stop, in fatidica dimineata in piata unirii. Si o sa ma blestemi ca ti-am zambit inapoi.

O sa vezi, daca mergem intr-un weekend la Paris, ca nu scapi de mine trimitandu-ma la cumparaturi pe Champs Elysees. Si ca eu vreau sa vizitez cutare si cutare locuri si ca mi se pare normal sa luam metroul. Tu o sa te uiti ingrozit la romanii din jur, sperand ca nu te cunoaste nimeni si nu spune acasa ce faci.

Eu o sa-mi dau seama ca prietenii tai sunt niste neispraviti, din punctul meu de vedere. La tine macar imi plac ochii si combinatia carne-suflet-carne. Care ma induioseaza suficient incat sa uit, pe alocuri, cine-mi esti. Dar la ei nu-mi place nimic.

Si orice minut petrecut in preajma lor ma arde. Poti sa faci pe pielea mea oua ochi in momentele alea. Iar tu, tu crezi ca ne distram cel mai bine din lume cand ne intalnim cu ei. Si nu intelegi de ce pitica asta mai pune si bot. Dupa ce ca e pitica. Fir-as al naibii cu norocul meu, o sa zici. Pe cine-am omorat, o sa mai zici.

La un moment dat o sa constanti ca sanii mei natural mari parca nici nu stau asa sus cum ai invatat tu ca stau sanii la femeie. Si o sa constati ca, desi ai picat blana cand mi-ai atins pielea fina, am celulita. Si iar o sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai. Cele cu carne tare si sani cu sfarcuri puse stanga-dreapta in dreptul claviculei.

Eu o sa constat ca tii la ceasul tau de mana ca la un copil. Si ca desi il iubesti asa cu foc, abia astepti sa-l schimbi. Sa ai alt copil pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. Unul nou, care sa te arda la buzunar de sa simti. Pentru ca numai atunci stii tu sa atingi nirvana. Da-da, e o metafora pentru o stare de gratie. Asta voiam sa zic, dragul meu.

O sa constati ca buzele mele sunt incredibil de subtiri. Mai subtiri decat stii tu ca sunt buzele la femeie. Si ca dintre ele nu curge tocmai lapte sau niscaiva miere. Ca ele emana putregaiuri si idei complet traznite. Chestii si valori care ar cutremura carnea oricarui prieten de-al tau. Bine ca nu m-a auzit mama ta ultima data, stii tu cand.

O sa-ti plezneasca un vas in ochi de nervi cand o sa auzi ca merg la cizmar. Eu o sa mor cand o sa ma duci la mare la Mamaia in weekend. Tu o sa te imbraci la limita de rau dupa gustul meu, desi cu straie bogat alese. O sa ma uit in jur sa vad cine ne vede. Eu o sa port pantofi cu talpa plata, dupa ce ca sunt pitica. Nu stiu sa merg pe tocuri. Poti sa crezi asa ceva.

Pot sa mai zic pana maine dimineata dar n-are rost. Ai prins ideea. Eu si cu tine chiar nu ne potrivim. Si fii mai atent pe viitor. Nu mai zambi asa, fara discernamant. Nu te uita la zulufii mei si la ochii de caprioara. Sunt insasi medusa, cu serpi in loc de par, daca ma cunosti mai bine. Iar tu, pentru mine, nu mai zic.

Hai, condu cu atentie. Si sa auzim de bine.

de ce ajung eu tarziu acasa

noiembrie 1st, 2009

trafic

A fost o vreme cand ajungem tarziu acasa pentru ca nu mai suportam sa imi vad sotul in ochi.

La ideea ca intru in casa si il gasesc dormind un somn apropiat cu cel de veci, fugeam degraba. Oriunde vedeam cu ochii. Si ma inchideam in coafor si porunceam sa mi se invarta parul cu peria.

O data la doua zile mergeam la coafor si stateam cate o ora si ceva. Inelus invartecus roboteau coafezele pe langa mine. Eram cea mai coafata femeie din oras. Atunci, cred, nu eram chiar o cireasa. Ci umbra unei cirese. La capatul puterilor. Asta a fost odata.

Acum ajung tarziu acasa posibil din trei motive. Din cauza unei femei, a unui BMW sau a unui om din provincie. Toti trei sunt soferi. Si toti trei s-au aflat la covrig aproape de locul prin care trec zilnic. Cu ceva timp inainte ca eu sa trec pe acolo.

6 minute. Atat dureaza sa se petreaca un dezastru in trafic. Am studiat problema cu atentie. Am intrebat lumea. Am batut Bucurestiul in lung si-n lat.

Asta trebuie sa fie explicatia pentru care unele zile sufera de o viermuiala fara seaman pe anumite artere. Si alte dati, desi pe drum sunt iesite aceleasi masini si aceiasi soferi rai, e cat de cat ok. Deci teoria cireseasca suna asa.

Inainte sa trec eu prin valoarea asta rea de masini prinse in trafic, pe aici au trecut in acelasi timp cel putin doi soferi din categoriile expuse mai sus. Ori o femeie cu un om care nu cunoaste orasul. Ori un BMW cu un om din provincie.

Ori o femeie cu un conducator de BMW. Ori doar o femeie, din provicie, care conduce un BMW. Buuun.

Ei fac ceva rau. Se poarta nesimtit sau absurd cu ai lor colegi de trafic. Si pentru ca it takes two to tango, lucrurile incep sa miroasa urat. Ajutata si de infrastructura nefericita a orasului, coada rezultata dintr-o astfel de incurcatura se va perpetua pana vine noaptea.

Dupa o astfel de lovitura in plex data de femeie, BMW sau provincial sau combinatia intre ele, traficul nu mai reuseste sa se puna pe picioare. N-are importanta la cat se petrece incidentul. Poate sa fie si la 11 dimineata. In mod sigur n-o sa mai izbutim s-o scoatem la capat.

Si trebuie sa astept o noua zi, cu un nou trafic, inceput de la zero. Doar asa poate se mai dreg lucrurile. Pe Polona trec mereu astfel de soferi, in grupuri mari. Ghinionul meu. Ca de-astea ajunge cireasa mai tarziu acasa.

unde esti tu, zeus doamne

septembrie 10th, 2009

orcs

*Acest post nu este o antireclama. Imi place BMW-ul teribil. Deci nu ma zburlesc ca o cireasa-vulpe care nu ajunge la strugurii acestei masini. Daca o sa am bani in plus, imi iau si eu tot un BMW. Buna marca! Buna tarzan.

Bun, cu asta am rezolvat-o.

**Acest post nu este nici macar original. S-a zis de atatea ori despre conducatorii bolnavi ai marcii asteia. Ca sunt asa si sunt si pe dincolo. Incat nici macar nu pot sa iau frisca de pe tortul unei revelatii. Aduse numaidecat acum la lumina. De catre mine, pentru umanitate.

Acest post imi iese din gura intredeschisa ca o anatema. Pe care nu ma pot opri sa n-o adresez cerurilor. In speranta ca Zeus, mare amator de fulgere personalizate, va actiona. Si va trimite fiecaruia dintre soferii astia un fulger desfigurator-dureros-mutilant si in final mortal.

Exista, cred, 3 categorii de conducatori de BMW. Unii buni si normali si castigatori. Mari amatori de lucruri de calitate. In cautare de tehnologie cu destula personalitate.

Domnilor, va rog din inima. Si in numele umanitatii asteia la care ne chinuim toti sa va inmultiti. Repede. Altfel suntem mancati. Cred ca stiti si singuri ce vine din spate. Hai sa nu ne sinucidem prin neprocreere asistata.

Exista apoi categoria de tarani cu bani si cu lant gros si cu gagica bambueza. Care are si ea tot BMW, dar un model inferior. Doar e gaina si trebuie sa-si stie pozitia ierarhica. Dar si pozitia lui preferata.

Femeia barbatului cu BMW din categoria doi trebuie sa se supuna. Chiar daca / mai ales cand a avut noroc si i s-a pus o mana in cap. De catre zeul ei potent. O mana care s-o ghidoneze in viata in miscari de du-te vino.

Taranii astia elucubranti au tricouri mulate. Care plesnesc pe suncile de bere si manerele dragostei de sine. Tarani care sunt imbracati ca la circ. Parca angajati de primarie sa ne amuze in serile fara concerte bune.

Si care, cand se dau jos de la volan, tin mainile departate de corp. Ca si cum de atata muschi si bogatie, nici corpul nu ii mai incape. Tarani care se misca, cu masina cu tot, anume ca sa arate ca nu le pasa.

Ei au ajuns in varful lantului trofic, parerea lor. (Dar la profunzimea unui lichen de padure, parerea mea).

Si ultima, dar nu cea de pe urma categorie. Conducatorii de BMW mai neimpanati financiar. Care conduc modele mai vechi, dar tunate si cu geamuri fumurii. Pentru ascunderea identitatii fantomatice. Care au de obicei toba fisurata, pentru efect de scena.

Incrancenati si negri de frustrare in cerul gurii, baietii simpli cu BMW fac viata tuturor tare complicata. Taie fata, se arunca in tine, te strivesc, te inghesuie, te injura, te dispretuiesc. Te si omoara, daca vor.

Am avut inca o data ieri dovada vie ca viata mea si a altora e o gluma a sortii. Atata timp cat exista pe lume astel de rebuturi/scapari sinistre ale sistemului om. Sistem care de altfel imi place tare.

Soferii astia parca au baut cucuta. Sunt un fel de cavaleri ai intunericului, dar fara o misiune anume. Ei doar insista sa improaste cu dispret si ura pe tot ce misca. Sa arate ca sunt mai tari. Sunt tari ca un smoc de vata hidrofila soferii astia.

O astfel de masina, din categoria 3, cu un sofer sinistru la volan. N-a dat prioritate unui bulevard intre. Un bulevard mare de tot. Si pentru ca niste polo-uri si niste dacii si niste matizuri si niste alte masini normale au vociferat, s-a oprit asa.

A blocat tot o vreme, cat a avut nevoie ca sa-si panseze orgoliul ranit. Si a ranjit catre noi toti, batand cu sceptrul furiei lui in caldaram. Rege al dezordinii pe tronul lui facut din ura de clasa.

Atat.

Sa-i dam bmw-ului ce-i al bmw-ului. Mult respect pentru asa o masina buna si frumoasa si desteapta. Dar sa-i dam conducatorului de bmw ce-i al conducatorului de bmw. Multa m adica.