despre un loc comun

decembrie 19th, 2010

Cireasa se simte grozav in pielea ei fructifera. Si adora compania altor fructe prietene.

Cu femeile te distrezi de mai mare dragul, este ea de parere. Si pune in practica asa de des aceasta activitate, cum ar fi timpul liber in compania semenelor prea iubite, incat cu greu poate fi contrazisa.

Cu femeile gatesc lucruri care ar intoarce stomacul pe dos oricarui barbat sau macar l-ar lasa mut de neintelegere. Folosim avocado, patrunjel, migdale, masline, rosii si castane, dovlecei, mango, cacao si ardei grasi si ne distram cu ele ingrozitor. Zero carne, destul piper, 100% satisfactie.  Traim asa de bine fata friptane si cartofi prajiti.

Cu femeile ajung sa despic lucruri in 44 de fire mai mici si din ce in ce mai imbarligate, in felul caracteristic speciei. Cu ele rad despre chestiuni numai de noi intelese. Cu ele merg la cumparaturi, ma extaziez in fata unor pantofi si visez la o seara in care sa facem lucru manual. Cu ele dansez cel mai bine si discut strategii de supravietuire cat mai satisfacatoare, sub acest soare.

Dar trebuie sa recunosc ceva in care cred la fel de tare. Un loc comun. Ca fara energie masculina nimic nu e. Da, am explicat ce minunat e sa faci activitati reusite cu suratele fructe. Dar fara barbati nimic nu e rotund. Musai sa aduca si ei contributia lor esentiala la tot ce se intampla. Doar atunci lucrurile pica in fagasul lor benefic. Doar atunci e bine si misto de mine.

Nu intelege cireasa exact cum functioneaza mintea de parte barbateasca. De ce fac barbatii ce fac, de ce nu fac barbatii ceva cand nu vor sa faca in ruptul capului. Si nici cum dorm barbatii sau ii anima si motiveaza pe ei mai mult si mai mult nu pricepe cireasa. Ca sa nu mai vorbim de identificarea unei cai potrivite de imblanzire a acestor bestii, barbatii, despre care ei insisi zic ca sunt o de simplitate extrema.

Dar cireasa crede ca asta e o gluma. Sunt asa de simpli barbatii incat ea nu pricepe niciodata mai nimic. Din ce cerceteaza si inspecteaza dansa mai mult, din aia este mai nelamurita. Dar chiar n-are importanta. Ce daca nu gandesc fructele la fel ca barbatii. Poate ca taman asta face lucrurile atat de palpitante.

Fapt e ca sustin apasat acest loc comun. Barbatii sunt absolut esentiali in viata unei femei echilibrate. Si cand ei lipsesc cu desavarsire si pentru multa vreme, nimic nu mai suna bine. Nici muzica preferata. Nici pasarile care parca imi canta cu mai putin patos. Nici bolborositul cafelei in ibric dimineata, o cantare insotita de obicei armonios de saritul painii din prajitor.

E de dorit sa am barbatii prin viata. Eu insist sa obtin fara ezitare aceasta componenta. Poate ca nu am un partener in momentul respectiv. Dar daca asa stau lucrurile, nu inseamna ca ma las pe tanjala. Atunci alti barbati trebuie sa existe prin preajma. Prieteni, verisori, vecini, cumnati, colegi de serviciu, unchi, vanzatori de brazi, stilisti, reparatori de centrala, reparatori de masini si orice alti barbati.

Asa cred ca sunt lasate lucrurile pe lume. Cu femei care traiesc bine cu ele insele dar intr-o masinarie in care multe componente sunt barbati. Sfaturile lor sunt nepretuite. Umarul lor e pus exact unde trebuie. Parerea lor e pertinenta. Constitutia lor e binevenita. Imaturitatea lor e necesara. Mintea lor e bine croita.

Daca barbati sunt, totul e.

Tags: , , , , , , , , ,

One Response to “despre un loc comun”

  1. scepticul spune:

    Nu prea am inteles cum e cu coaja fructifera. Adica o piele care produce fructe? Dar asta poate pentru ca sunt barbat si nu fac nazuri cand e sa fiu in preajama unei femei mai ales daca e inteligenta, are simtul umorului si e frumoasa. In ordinea asta! In rest, imi pare rau ca nu stiu cine e autoarea…

Leave a Reply