a fi sau a nu fi ciubotaru

iulie 7th, 2010

Cam astea sunt problemele noastre zilele astea. Daca a fi sau a nu fi Ciubotaru este un lucru bun. Si daca e bun de ce si daca nu e bun iar de ce. Desi putina lume se mai gandeste la argumente. Ii dam inainte cu chintesenta.

A scris si Petreanu cumva despre asta tocmai cand voiam sa zic si eu, asa ca am tacut si am inghitit galusca. Dar mi-a venit iar, ce sa fac. Daca pe natiune o arde topicul asta, ma arde si pe mine.

Adrian Ciubotaru
este un om multumit. Poate ca asta e ceea ce ne deranjeaza pe toti. Asta in primul rand, pentru ca oricum el mai are 101 defecte. Toate majore, toate de sa-ti iei campii. Toate etalate in public, ca un evantai care face vant, prin simpatie si intamplatoare geografie, si vecinului.

L-am cunoscut simplu, inainte sa-i stiu activitatile. Am citit impreuna la un cenaclu chestii scrise noi. Ne-am placut instant. Sunt semne ca o sa ne placem si in continuare. Nici nu-mi pasa daca pe el il bucura sau nu. Eu ma veselesc ca il stiu. Se misca mereu si se misca bine.

Am aflat dupa aia ca face lecturi urbane. Un proiect foarte misto, se vede treaba. Si asta e altceva care nu prea ne convine. A inceput cat o nuca, cum sunt atatea evenimente mici. Care au viata de musculita betiva si apoi mor in pace, fara sa mai supere pe nimeni.

Nuca asta insa, nuca lui Ciubotaru, s-a facut dovleac. Si apoi caleasca, cu Ciubotaru drept vizitiu. Lecturi urbane e cel mai destept copil urban si calatoreste prin toata tara, la cerere. In vremea asta, oameni care abia sunt capabili sa-si organizeze o lectura acasa, singuri, d-apai lecturi in public, clevetesc.

Ca Ciubotaru e peste tot, ca e prea public, ca e prea preocupat de imagine, ca e fals. Ca prea le stie pe toate si ca, de fapt, ce daca a facut un proiect care ne place. Ciubotaru ne enerveaza la maximum si ar fi bine sa-si savureze succesul acasa, in liniste. Fara sa mai faca atata tam-tam-tam. Nu ne plac reusitele.

Putina lume este relaxata ca Adrian Ciubotaru. Putina lume are chef de alti oameni asa de tare cum are chef tot el. Putina lume face ceva pe lumea asta din care sa nu-i iasa niste bani. Sau macar o maslina pe care sa o rontaie satisfacut, spunandu-si eu nu sunt prost. Eu produc, deci exist, asta e deviza.

Ah, cred ca alt defect major de care sufera Ciubotaru este ca nu stim exact din ce traiesite. Daca nu are un job pentru care sa se trezeasca dimineata? Lasa senzatia, neplacuta pentru restul, ca la el nu se incrunta niciun sef. Are timp de tot ce n-avem noi. Si, culmea, mai si calatoreste si este invitat peste tot. Wtf. Omfg. Lol. Brb. Lol. Asa ceva e greu de suportat, recunosc.

Deci a fi sau a nu fi Ciubotaru? Eu votez pentru a fi, ca sa moara dusmanii de necaz. Si asta n-are nicio legatura cu faptul ca Ciubotaru mai are un defect nasol, capital. E sexy si are priza la femei. Huo

Scrisoare deschisa de adio (Guest post by a cherry)

ianuarie 27th, 2010

Deci da. Putin m-am intors cu spatele, asa vreun an si opt luni, si gata ma trezesc injunghiata in spate. Cineva mi-a smuls codita si m-a batut cu ea. Abia imi revin. Si cand ma uit in jur e tocmai cealalta cireasa care sta trufasa pe un cuib nou si ma priveste de sus.

Asa imi trebuie. Daca mi-am smuls doua minute 47 de secunde, intr-o seara de ianuarie sa-i fac un loc de joaca. Sa-i inventez un blog in care sa se distreze. Acum, imi intoarce spatele.

Si eu, care m-am chinuit de mi-a iesit tot sucul sa o fac sa se apuce de scris. Am inchis-o chiar intr-un dulapior, ca ea e o faptura mica, si am fortat-o sa-mi strecoare pe sub usa creatiile pana cand am fost multumita de rezultate. Sunt o dura doar. Am intepat-o si cu un creion ascutit de cateva ori ca sa o fac sa se trezeasca si sa se apuce de scris.

Asta mi-e rasplata. Un site care nu ma include, care nici nu a pomenit de mine si nici.. pfoaaaaii, ce nervi am!! Pai cum sa-mi tai mie accesul la o scena? Pai ce conteaza ca nu am urcat pe ea de doi ani? Patina mea e puternica si lumea nu m-a uitat. Am stralucit de cate ori am urcat in lumina rampei. Si oricum, mie, mie trebuie sa mi se multumeasca penntru tot. (pause for applause).

Eram gata sa pozez pentru statuia care simteam ca mi se ridica, stateam semeata in bataia vantului incercand sa prind o briza pe breton cand mi-am luat-o in freza.

A inceput si lumea sa ma compatimeasca. Un coleg mi-a spus ieri ca ar trebui sa implor impacarea. Sa cer sa mi se dea locul inapoi. Sa fiu relipita la codita mama. Sa-i cer ciresei prietene sa schimbe iar numele casutei sa-i zica macar… sanuca si ralucuca.ro ca altfel ma sting pe picioare. Sa-i schimbe si infatisarea putin pe ici pe colo in punctele esentiale, ca sa mi se asorteze si mie putin. Oricum, e de apreciat ca nu a lovit aici latura ei chinezeasca. Va spun, e greu de tinut in frau cand vede niste litere imbarligate pe un trening lucios. Ne-a ferit cel de sus!

As putea chiar sa o amenint cu lansarea unui site numai al meu la care nici macar nu o sa fie invitata. Un site muuuult mai frumos ca al ei si muuult mai de success. Ma oftic.ro este prima mea optiune, dar se stie ca primul  impuls e de obicei subred in bussines. O sa merg pe o varianta mai gandita. Nu ma las.ro sau vreau si eu.ro. Ma mai gandesc ce, doar vreau, pentru inceput.

Acestea fiind spuse pot sa adaug ca imi place ciresul de apa. Mda, recunosc e o idee buna. Si culoarea de fond e relaxanta. Nu chiar asa relaxanta pe cat as fi ales-o eu, dar totusi. Ai facut tot ce ai putut. Sa vedem acum, cand nu mai esti asociata cu numele meu, ce-o sa poti sa faci. Te-ai folosit destul de imaginea mea. Gata! Uita-ma, sa stergem cu buretele tot, sa calcam in picioare steagul ciresesc. Adio!

A Cherry, always and forever…

PS: poate te prind pe noul meu site:).

cireasa si invidia pe ce au altii

martie 24th, 2009

ochelari

Personajul colectiv Londra mi-a fixat capul cu o mana. Si cu cealalta a apucat repede o bata de cricket si mi-a tras cu ea drept in cap. Rusinica sa-mi fie. N-am fost pregatita.

M-am dezechilibrat, am cazut in fund. Si un roi de pasarele tip colibri mi-au cantat cateva minute o hora deasupra capului. Ca in desene animate.

Si totusi nici macar suparata nu sunt. Doar ca au incoltit sub pielea mea muguri noi. Muguri de ciuda si invidie de culoarea otravei.

Lovitura m-a facut sa ma concentrez acum asupra altor lucruri. Cum ar fi sa-mi schimb repede viata, cum oi putea. Incat sa mi-o fac sa semene din ce in ce cu una britanica.

cainele

caruturi

Pentru ca daca ai putina imaginatie. Si cred ca am. Nu pot sa nu ma vad pe mine, in loc de domnii de colo. In Hyde Park, rasturnata intr-o rana, pe iarba deasa taiata cu forfecuta de unghii de catre un lord.

copacei

flori

Cu un cos de picnic din care se itesc 2 pahare cu vin rosu. Si niste cai baltati care trec la trap saltat pe deasupra capului. Gestionand doi copii prea blonzi, cu pantaloni scurti. Care sar ca mieii in timp ce hranesc lebede albe si lebede negre.

hyde_park

De ce sa nu fiu eu mama care sa-si duca ai ei prunci prea blonzi prin muzeul de istorie naturala. O cladire obscen de mare si impecabil intretinuta. Unde se pun la bataie cele mai aprige tehnologii.

muzeul

La departamentul pasari, de exemplu. Sunt imagini cu inaripate care se tot schimba. Ca sa inteleaga copiii unde traiesc pasarile, ce mananca, ce citesc, unde ies ele sa se distreze.

Apoi sunt 3 receptoare. Pe care daca le ridici, iti raspund tot felul de pasari diferite. Ca sa stie copiii cum ciripesc pasarile si cum canta pasarile si cum vorbesc pasarile la telefon.

sf

Cireasa a murit de placere sa se joace la toate butoanele si receptoarele si gadgeturile. Si s-a gandit cu tristete la Antipa, de curand vizitat. Unde pasaretul strange praf printre penele impaiate acum cine mai stie cati ani. De catre un strabun.

De ce sa nu fac eu, nu chinezoaica de colo. Cele mai fabuloase cumparaturi in Borough’s Market, cea mai veche piata din Londra. Sa sorb duminica cu zgomot stridii proaspete imbaiate in lamaie. Sa gust jamon de ultima generatie taiat de cel mai tulburator spaniol cret creol.

jamon

Vreau sa pipai aici, in acest context, cel mai potrivit avocado. Si sa pun pariu ca asta e cel mai dulce ananas care mi-a trecut pe sub nas.

Imi plac cele 1001 de rase de oameni care se vanzolesc, ca niste cai cu pedigree. Si faptul ca pot sa ling pe jos, daca am chef.

tarta

Sa dau fuga la creatorul celor mai gustoase brownies din lume, vreau. Mi-a zis el ca o sa-mi aduc aminte de el toata viata. Si ca o sa ma intorc, sa mai cer. O sa ma intorc, n-ai tu grija.

chitari

Vreau sa cumpar nimicuri din Camden’s Town. Si sa prind mancarea indiana fierbinte & aromata de 1 lira, la inchidere. Sa ma distrez in Soho pana cad jos. Si sa ma zvarl in vaporasul pe Tamisa, cand e rost sa iau decizii importante.

food

cops

Vreau sa am si eu o poarta rosie cu inel la intrare, in Notting Hill. Si sa ies doar doi pasi sa cumpar o antichitate. Pe care sa o asez deasupra semineului.

casa

Mi se pare acum in mod absurd. Ca pot sa fiu si eu cireasa britanica. Si chiar ma oftic pentru ca stiu ca in cateva zile. Mintea mea o sa faca curat in urma acestui preaplin de senzatii si dorinte. Ca eu sa pot trai in continuare fara traume pe plan scalamb mioritic.