Vai, ce nu-mi place sa spal razatoarea. Mai ales cand ea e manjita din belsug cu branza sau alta dracovenie gustoasa dar care se ia greu. Imi vine sa o las acolo sa zaca in propriile-i dejectii pana se cheama sanepidul.
Ce legatura are asta cu pipi pe clanta o sa vedeti. De fapt azi e tot despre lucruri pe care le detest din inima mea mica si neagra. Lucruri mici care ma lasa neputincioasa, sfaramata, strivita cu mutra de podea de catre un picior de capcaun cu chef de joaca.
Si mai exista o intreaga pleiada de mici nimicuri esentiale gospodaresti pe care detest sa le spal. Cum ar fi caserole de plastic in care a fost peste. Sau componentele mixerelor si storcatoarelor, dupa ce mi-au oferit ambrozia lor. Sau tava de cuptor de pe care imi surad cruste de la diversele copturi cu prietenii.
Si nu stiu altii cum sunt dar eu nu. N-as deschide adica cotlonul ala ascuns si plin de cele mai urate lucruri din lumea unei masini de spalat, nici sa ma gadili. Stiu ca e ceva ce orice gospodina care se respecta trebuie sa intreprinda uneori dar eu nu. Nu pot. Mi-e frica. Acolo locuiesc acum vietuitoare negre in cuget si simtire.
A, si mi se face greata cand vad perne desfasate ale altora. Nici dupa ale mele nu pot sa zic ca ma omor. Dar petele aferente unor perne si transpiratii straine imi scoala parul mic de pe ceafa. Cand le vad imi inchipui tot ce e mai rau intr-o casa. Cu greu mai pot sa ma relaxez si sa-mi las capul si gandurile pe o asemenea perna, stiind cum arata dezbracata.
Si am ajuns la vedeta lucrurilor neplacute, cea care da titlul. Cand merg la o baie in care intra mai multi oameni la anaghie si dau peste o clanta uda, mor un pic. Sigur, e greu de crezut ca cel ce a fost inainte e un maniac pervers care a intins, in acorduri de muzica simfonica, pipi pe clanta. Dar asta e prima chestie care imi vine in cap.
In rest, nu prea pot sa tai carne. Sa ma sterg cu un servetel moale, care se face imediat frecatei atunci cand sunt uda pe maini. Sa schimb apa florilor, oricat de dragi mi-ar fi. Si sa pun in picioare papucii altcuiva.
Stai linistita, nu esti singura. Eu incerc, atunci cand intru la baie, sa evit tot ce pot, de la clante pana la usi, robinete etc. Astfel, daca toaleta respectiva are prosoape de hartie, e prietena mea: folosesc acele prosoape pentru a-mi fi pavaza intre maini si clanta (eventual uda…
) Try it!
Eu nu suport sa spal scula pentru storcosit usturoiul, o urasca! Cat despre clanta de la baie, ma amagesc singura si imi spun ca e uda pt ca persoana abia iesita s-a spalat pe maini si nu a avut rabdare sa se si stearga.
Asta cu perina e o problema pe care o am si eu. Si nu imi place sa mananc la multi, prefer sa evit asta.
sa vezi razatoarea aia cu zgrumturi, dupa rasul cojii de lamaie!
eu nu suport sa pun mana pe sare. pe carne cruda deasemenea.
Dorin are dreptate: aproape ca nu ating nimic cu mana in toaletele care nu sunt ale mele, traiasca pavaza de hartie!
Cat despre razatoare, te intreb cu binisorul: o perie pentru spalat vase nu se epzista la dumneata in bucatarie? Pasul urmator, care sa rezolve si problema cu pestele *(chiar asa, unsoare cu aroma de peste racita e ingrozitoare!) ar fi o masina de spalat vase. Cu Gramo facuseram un calcul, cu ani in urma, si ne rezulta ca, desi e o investitie considerabila si deseori nu incape in bucatariile din RO, e mult mai economic sa speli vase cu masina (consum de apa)
cireshik – io deschid usha la toaletele straine SI cind intru SI cind ies, cu un shervetzel de hirtie, asha ca nu stiu daca clantza este uda.
Monica are dreptate, si la mine razatoarea se spala cu peria.
La alea cu uritul: urasc sa duc gunoiul, sa simtz miros de peshte (dar ADOR peshtele), sa curatz peshtele de solzi, sa toc ceapa si nenumarate altele, acu imi iau seama, ca altfel fac o lista mai lunga decit postul tau.
hihi, “frecatei”
Urate mai sunt si micile resturi de mancare ce se pun pe sita de la chiuveta…bleahhh…. sau intr-o baie straina cand tragi apa si sar picaturi mici de apa….