cireasa, pipiul si smantana

ianuarie 27th, 2010

Vechiul cavaler, cel din valea rinichilor, m-a trimis acasa pe motiv ca n-am nimic.

Cum omuletul din vezica se zbate insa acolo nevoie mare si asculta muzica rock, m-am reorientat. Si am decis sa apelez la metodele revolute ale Brunetului. Sa-i zicem asa, cu nume de cod. El nu zambeste nici sa-l gadili. Desi m-am rusinat sa verific treaba asta. Poate cand ne cunoastem mai bine. Rrrr.

Noul doctor caruia i-am dat cheia de la vezica mea tulburata este un om diferit. Sta pe net, are mess si imi zice sa-i dau mail ca sa ma programeze pentru internare. Ok. Toate bune. Dar tot el imi recomanda chestii traznite. Pe care nu-mi mai permit sa le mai pun la indoiala. Cireasa face tot ce i se spune in domeniul urologiei contemporane. Zis si facut.

Ia un borcan de smantana, cireaso, de 500 de mililitri. Si incepe sa faci pipi in el, doar in el. Asa mi-a poruncit. Usureaza-te in el cateva zile.

Scrie pe foaia asta (si aici imi inmaneaza un tabel) ora mictiunii, cantitatea mictionata (apreciezi si tu, asa) si ce-ai simtit in timp ce realizai demersul. Durere, greutate, usturime sau orice altceva sau nimic. Scrie tot si apoi arata-mi. You pervert, gandeste cireasa.

Si acum uite-o pe cireasa in fata raionului cu lactate. Prietenul ei imaginar, I., insista ca n-are importanta daca este un borcan de smantana au ba. Si daca este de fix 500 sau ceva mai mult sau mai putin. Eu nu cred deloc asa. Brunetul mi-a zis smantana de juma de kil, asa trebuie sa fie. I. rade de cireasa. Ea e serioasa.

Pana la urma facem un compromis. Cu spaima cuibarita in samburele tare, aleg un iaurt de 470 de grame. Am facut deci rabat si la produs si la cantitate. Sper ca asta sa nu strice toata socoteala din targ. Care nu s-a potrivit cu cea de la raft.

Golesc continutul recipientului si ne indestulam, eu si I., din el. Bun iaurt. Merci, Brunetule. Apoi incep sa-mi notez. Tot ce simt si imi trece prin cap. Ca asa mi-a zis Brunetul. Patru patruzeci dimineata. 400 de mililitri. Jet normal, usor dureros la final. I. s-o fi trezit oare. Ce foame mi-e.

Opt dimineata. Cam 250 de mililitri, din ochi, asa. Poate 270.  Poate 285. Ntz. 270. Dar nu stiu sa zic exact, pentru ca recipientul se largeste la gura. Si nu-mi dau seama. In timp ce mictionez, ma gandesc la cum ar fi sa traiesc in Toscana si daca as gasi de lucru acolo. Stop mictiune. stop joc.

Trei dupa-masa. 150 mililitri. Putin, ce sa zic. Cum sa ma prezint cu asa o stire la Brunet. O sa zica ca sunt incapabila. Bleah. Jet incetinit. Am de scris pentru un proiect nou. Sper sa ma acomodez cu formatul. Jet terminat. Cu toate astea coafura rezista.

Si tot asa. Cu asta se ocupa cireasa zilele astea. Face pipi in borcanul de iaurt pe post de smantana. Si noteaza ce gandeste in timp ce se elibereaza.

am ras, am plans

ianuarie 25th, 2010

V-am zis de ceva vreme ca o sa ma mut. Sigur, nu la marmacie, precum iepurasul. Ci intr-o casuta noua, cu vedere direct spre livada.

Am ras si am plans impreuna. Ne-am distrat ingrozitor si cred ca ne-am dezamagit reciproc putin sau niciodata. Mare lucru, gasesc eu. Se intampla asa de rar chestia asta de calitate intre oameni asa de multi, nelegati prin vreun interes palpabil.

Ciresele prea destepte au doi ani si ceva. O gramada de vreme stransa cot la cot cu voi, aici. Exista sanse sa nu mai pot trai fara voi. Oricum, nu vreau sa verific cum ar fi sa dispareti puf! din viata mea. Am nevoie de voi zilnic precum pestele de apa sa poata respira. Metaforele mi-au iesit mereu. Hihi.

Sunt fericita. Doamnelor, domnilor, fructelor, legumelor, rudelor, fostiiubitilor, necunoscutilor, prietenilor, colegilor, copiilor, spamerilor, dusmanilor, bloggerilor, matusilor, adusilor din google din greseala! In sfarsit s-a petrecut minunea.

De acum inainte ma gasiti in casa mea noua, mai frumoasa. O casuta care ma reprezinta ceva de speriat.

Vedeti copacul asta care incepe de sus, plin de cirese? Daca dati scroll pana jos, jos de tot, vedeti ca se continua intr-un cires marin. De apa, adica. Pe apa aluneca non-stop barcute de hartie. Gandurile mele.

Asta pentru ca cireasa e facuta din contraste. Din lemn si apa, cer si pamant. Sange si nectar. Carne si foc. Suflet si pulpa de fruct. Substanta si superficial. Yin si lipsa inima. Yang si ganduri pufoase, de martipan.

Totul s-a schimbat ca si aspect. E mai frumos, trebuie sa fiti de acord. Si totusi nimic nu s-a schimbat intre noi. Sunt aceeasi cireasa, cu aceeasi palarie. Prezenta cu o poveste pe zi, pentru ca altfel se sufoca.

O sa mai fie cate ceva de aranjat prin noua locuinta. Un cui ici, o usa care nu se inchide bine dincolo. Ca in orice noua locuinta. Dar le dreg una cate una.

Hai, pasiti in livada mea. Si urmati-ma. Nici nu ma prind daca avem de-a face cu un inceput sau o preafericita continuare.

Sunteti aici? Bine ati venit.

Hello world! (Guest post)*

ianuarie 25th, 2010

Hello world fu dixit si lumea zise:

Elena Basescu: “Multe succesuri cu acest blog va urasc! Sa fie ca EuroClic sa inceapa in punctul 0 al blogosferei si anume de la dumneavoastra”

Ion Iliescu: “Pai mai draga, cum sa iti spun eu tie… ( usor, raspicat si cu inteles zisei eu in mintea mea ). Mineri am avut, Constantinescu am avut, Basescu am avut, acum doar nu m-o face in trafic un blog nou nascut. ( nou nascut pe dracu zic eu ), dar eu ii urez multe clickuri de 2centi si campanii publicitare la ochelari, ca poate asa, mai draga, vezi tu… ( Pai da, cum vad eu nu mai vezi tu, ca daca ai fi vazut… ).

Traian Basescu: “Sa bloguiti bine! Ha Ha Ha.”

Gigi Becali: “Pai baaaaaaaaa. Eu sunt Becali. Si Becali e unul singur.  Dau eu zece mii de dolari, uite-aci, ia d-acilea, si da-i jos blogul zdrentei. Pai ce maaaaaaaaa, ma face pe mine, adica pe George Becali? Adica imi face ea mie concurenta la “glob” ma? Pai baaaaaaaa zdrentelor care sunteti voi zdrente… Ba incultilor… Stiti voi ce-i ala “glob” si cu ce se mananca maaaaaa?”

Gica Hagi: “Pai trebuie sa jucam bine, sa ne antrenam, sa cumparam un domeniu, sa punem o tema din asta faina si pac pac, cum ar zice Becali, e gata! Dar trebuie sa ne antrenam, sa jucam bine. Ca posesia nu-i totul. Trebuie sa dai si gol. Adica clic din ala! Intelegeti voi!”

Adrian Nastase ( cu un suierat ca de personal care merge agale la vale ): “Pai daca voua v-ar da careva picturi si v-ar promite termopane la toata casa, adica voi nu ati accepta? A? Nu despre asta e vorba? Si ce daca? Ce oole mele?!”

Elena Udrea: “Baseeeeeeee, uite, iar se ia de mine Ponta! Ah, ma scuzati, eram intr-o convorbire secreta cu cineva apropiat. Pai ce pot sa spun? Cred ca ar putea ajuta foarte mult la cresterea turismului balenoclimateric ozonal si multi bacterian din tara noastra.” ( a!? )

Orlando: “Am cumparat SANUCA.ro. De fapt pachetul majoritar. Acesta include headerul si pagina de logare!”

Dragos Stanca: “Nu avem TAG-uri pe site-ul realitatea.net. Cei care afirma asa ceva ori nu vad bine ori au nevoie de ochelari. Ori au nevoie sa lase conexiunea de internet deoparte. Realitatea.net nu doreste astfel de vizitatori inculti. SANUCA? Intra pe Realitatea.net? Daca intra, atunci imi place despre ea. Cum nu intra? O sa intre cand vom aparea ca prim rezultat in google dupa orice cautare.”

Bogdan Pitaru: “Credem ca la SATI a fost promotie de 1 + jumatate de vizitator gratuit la fiecare vizitator al blogului SANUCA.ro. Altfel nu se explica cum de ne-a depasit in trafic. Chiar si in SATI. Cerem SATI sa faca public contractul semnat intre cele 2 parti. Eu vreau la mamiiiiiiiiiiiiii!”.

Acestea au fost cateva pareri ale unor oameni de seama sau bagatori de seama sau neinsemnati din viata mondena si politica romaneasca precum si a catorva oameni din online la aflarea vestitei vesti. Cum ce veste? O ce vesteeeeeee minunaaaataaaaaa! SANUCA s-a mutat in casa noua. Alt numar la apartament ( IP ), alt nume ( URL ), alt outfit ( tema ).

Sa-ti traiasca! ;)

*Acest text a fost conceput de catre omul care a facut toate astea posibile si inca le mai face in continuare. Multumesc, Eugen, pentru ca ai strans impresii de la personalitatile de mai sus in legatura cu sanuca. ro. Multumesc pentru tot ce a fost si tot ce mai sta sa urmeze:).

cireasa, painea prajita si pornografia

ianuarie 24th, 2010

alunita

E duminica, o duminica sub semnul lui porno. Nu al dragostei, sub semnul lui porno, insist. Porno nu ca si atitudine, ci ca industrie.

Mananc paine prajita si ma gandesc. Cum sa fac eu sa ma misc in armonie cu natura mea cireseasca. Si totusi sa strapung granitele livezii, sa capat o intelegere mai larga. Proprie livezilor intinse ale lumii. Cireasa cu dor de duca. Cireasa fricoasa sa plece. Deci chestii complicate, vezi bine.

Ia uite, pe una am prajit-o rau. O curat cu degetele implicate in actiune si mintea aiurea. Dau jos negreala. Apoi ma ridic si trec prin fata oglinzii. Si vad. Pe buza de sus am o alunita capatata in timpul micului dejun.

O bucatica perfect rotunda de paine arsa. Care s-a asezat exact unde trebuie, la o treime de coltul din dreapta al buzelor si doua treimi de celalalt. Si, in mod potrivit de bizar, exact unde trebuie fata de nas. Doamne, ce reusita sunt. Ce irosire.

Ce daca sunt in pijama. Vad in mine dansatoarea de french cancan care as fi putut fi. Cu portjartier si fusta minuscula si pantofi rosii. Incununata cu o palarie cu pene fosnitoare indreptate glorios catre cer.

Nimeni nu mi-ar fi putut rezista. Vad bancnotele indesate in corset cand trec spre cabina mea de artista. Vad numerele de telefon facute ghemotoc varate in mana mea generoasa. As vrea doar un moment cu dumneavoastra. Reveniti. Sunteti superba. Reveniti. Vreti sa fiti sotia mea? Reveniti.

Cad perdele grele de catifea rosie. Dureaza doar un moment. Se schimba decorul. Alunita ramane.

Vad voluptoasa si indragita actrita de la National care as fi fost cu siguranta. Daca ma nasteam in vremea Patului lui Procust. Amanta boierului cu nevasta grasa. Cea mai invitata femeie la o friptura si un vinisor ghiurghiuliu, in larma lautarilor la terasa la sosea.

Fosnesc din funde si matasuri. Imi pun botina doar in trasurile care ma duc spre opulenta sigura. Este greu pentru o actrita sa se intretina singura. Dar cu asa o gura frumos decorata, as fi avut un viitor de aur masiv.

Toate astea doar daca nu m-as fi apucat de marketing si apoi de scris. Si nu m-as fi nascut prea de curand pentru asa intreprindere senzuala. Am iesit din oglinda, cu mare efort. Am scuturat din cap, pana cand broboana de paine arsa s-a dus undeva.

Am redevenit cireasa cuminte, care isi ia pe indelete micul dejun. Si se gandeste la cum sa se miste ea cat mai cu talent in livada. Ca sa obtina maximum de feedback. Si suta la suta satisfactie.

ovare frumoase & rinichi de nota 10+

ianuarie 23rd, 2010

frumos

Poate credeati ca doar pielita obrazului mi-e frumoasa. Subtire si fina, ca pielita de pe carnita unei cirese. Ntz. Gresit.

Am aflat fara putinta de tagada ca am ovare frumoase. Probabil mult mai frumoase ca ale altora. Si eu care mergeam cu a mea coada destul de intre picioare. Crezand ca ursitoare m-au inzestrat cu multe daruri iesite din comun. Dar probabil cu niste ovare normale.

Din cauza asta ma gandeam sa nu fac mare tamtam despre ele. Sa merg pe burta. Sa atrag atentia prazii si sa o seduc folosindu-ma de alte pancarte stralucitoare. Priviti talia! Admirati sanul generos! Ce ziceti de proportii!

Precum pestisorul vorace vanator, dar lenes, care sta calm pe fundul oceanului. Si scoate doar din gurita, doar cand ii e foame, o ata lunga de care atarna un stegulet la final. Care flutura si atrage alti pestisori. Care vin sa se joace si el ii mananca cu fulgi cu tot. Asa si eu.

Dar acum gata. S-a ispravit cu mersul sovailenic, pe langa pereti. Mi s-a confirmat de catre un cadru medical. Am ovoare frumoase, amandoua. Poate iau si premiu cu ele. Sau poate nu. Important e sa participi, nu castigul. Haha.

Si nu, nu-i tot. Am si niste rinichi de nota 10+. Sunt foarte curati. Mi-i si inchipui stralucind. Nici aici nu eram sigura. Ma batea gandul ca poate sunt si ai mei putin ingalati. Ca atatea alte lucruri in jur.

Dar acum am dovada. Alt specialist a fluturat in aer poza cu ei. Si mi-a zis sunt luna de curati. Pfiii. Ce noroc pe mine. Inarmata cu aceste 4 organe respectiv anexe, care sunt in asa stare impresionanta, altfel imi incep ziua.

Uite ca in drumul meu spre identificarea si exmatricularea omuletului din vezica, am aflat si vesti bune. Cum arata el, si daca e la fel de reusit, om vedea. Va tin la curent, chiar daca nu va doriti neaparat asta.