cu cine m-as marita

ianuarie 30th, 2010

Mi-am dat seama acum ca cei ce faceau casatorii aranjate nu erau chiar niste papagali. Ar trebui sa fiu mai atenta la intelepciunea seculara.

E frumoasa si dragostea, nu zic. Dar ea nu tine de caldura, sanatate, mancare, izbanda in probleme legal-administrative si mai stiu eu ce chestii trebuincioase prin casa de cireasa. Pentru un trai fara griji, am nevoie urgenta de mai multi barbati extraordinar de bine pregatiti. Simultan, nu concomitent.

M-as marita in primul rand cu un urolog. Specialist de frunte, premiat pe la ce stiu eu ce congrese internationale. In care se diseca pe viu vezici nazbatioase si femei isterice, purtatoare de astfel de vezici. Si apoi se vine cu solutii pertinente pentru ciresele lumii. L-as lua cu mine pe urolog oriunde m-ar purta pasii. Chiar si la epilat.

Apoi as avea nevoie de un specialist in instalatii. Exact ca domnul Dumbrava, de care ziceam mai ieri. Un om care sa nu pregete sa-si vare bratele pricepute prin mecanisme si orificii si masinarii complicate existente intr-o livada. Si care sa intretina o gospodarie in cel mai ridicat grad de functionare, cand doctorul e de garda.

Se rup bucati din cireasa cand trebuie sa aiba in grija dezastre casnice. Si se tulbura ca o apa maloasa.

Urmatorul pe lista este un avocat. M-as marita imediat cu un avocat specialist in cauze civile si relatia cu autoritatile locale si organele si organismele. Si de ce nu, specialist si in divorturi, in caz ca nu prea ne intelegem. Si mariri de pensii si dat angajatori in judecata. Bineinteles, ar fi capabil si le-ar castiga pe toate.

A, si tot el ar avea in job description sa asigure si veniturile gospodariei noastre comune. Ca doctorii stim cum sunt platiti. Si instalatorii nu exceleaza, cred.

M-as marita fara sa ma uit inapoi si cu un vorbitor american, expert in dezvoltare personala si motivare si life couching. In diminetile mai neguroase l-as pune sa ma motiveze puternic. Sa sadeasca in mine ideea ca pot face orice. Doar sa intind mana si sa vreau. Sa imi spuna ca sunt exceptionala, frumoasa, un mecanism de succes. Sa ma indrume ce sa fac in continuare in cariera.

M-as marita imediat. Si l-as ruga sa petreaca timp de calitate si cu urologul, spealistul in instalatii si mai ales avocatul, ca el aduce banii.

Ar mai fi niste categorii de barbati pe care i-as aduce in haremul meu. Dar am zis sa nu-l manii pe Dumnezeu. Si oricum, cred ca ma descurc doar cu astia din prima linie. Am treaba multa, am fugit.

cireasa, pipiul si smantana

ianuarie 27th, 2010

Vechiul cavaler, cel din valea rinichilor, m-a trimis acasa pe motiv ca n-am nimic.

Cum omuletul din vezica se zbate insa acolo nevoie mare si asculta muzica rock, m-am reorientat. Si am decis sa apelez la metodele revolute ale Brunetului. Sa-i zicem asa, cu nume de cod. El nu zambeste nici sa-l gadili. Desi m-am rusinat sa verific treaba asta. Poate cand ne cunoastem mai bine. Rrrr.

Noul doctor caruia i-am dat cheia de la vezica mea tulburata este un om diferit. Sta pe net, are mess si imi zice sa-i dau mail ca sa ma programeze pentru internare. Ok. Toate bune. Dar tot el imi recomanda chestii traznite. Pe care nu-mi mai permit sa le mai pun la indoiala. Cireasa face tot ce i se spune in domeniul urologiei contemporane. Zis si facut.

Ia un borcan de smantana, cireaso, de 500 de mililitri. Si incepe sa faci pipi in el, doar in el. Asa mi-a poruncit. Usureaza-te in el cateva zile.

Scrie pe foaia asta (si aici imi inmaneaza un tabel) ora mictiunii, cantitatea mictionata (apreciezi si tu, asa) si ce-ai simtit in timp ce realizai demersul. Durere, greutate, usturime sau orice altceva sau nimic. Scrie tot si apoi arata-mi. You pervert, gandeste cireasa.

Si acum uite-o pe cireasa in fata raionului cu lactate. Prietenul ei imaginar, I., insista ca n-are importanta daca este un borcan de smantana au ba. Si daca este de fix 500 sau ceva mai mult sau mai putin. Eu nu cred deloc asa. Brunetul mi-a zis smantana de juma de kil, asa trebuie sa fie. I. rade de cireasa. Ea e serioasa.

Pana la urma facem un compromis. Cu spaima cuibarita in samburele tare, aleg un iaurt de 470 de grame. Am facut deci rabat si la produs si la cantitate. Sper ca asta sa nu strice toata socoteala din targ. Care nu s-a potrivit cu cea de la raft.

Golesc continutul recipientului si ne indestulam, eu si I., din el. Bun iaurt. Merci, Brunetule. Apoi incep sa-mi notez. Tot ce simt si imi trece prin cap. Ca asa mi-a zis Brunetul. Patru patruzeci dimineata. 400 de mililitri. Jet normal, usor dureros la final. I. s-o fi trezit oare. Ce foame mi-e.

Opt dimineata. Cam 250 de mililitri, din ochi, asa. Poate 270.  Poate 285. Ntz. 270. Dar nu stiu sa zic exact, pentru ca recipientul se largeste la gura. Si nu-mi dau seama. In timp ce mictionez, ma gandesc la cum ar fi sa traiesc in Toscana si daca as gasi de lucru acolo. Stop mictiune. stop joc.

Trei dupa-masa. 150 mililitri. Putin, ce sa zic. Cum sa ma prezint cu asa o stire la Brunet. O sa zica ca sunt incapabila. Bleah. Jet incetinit. Am de scris pentru un proiect nou. Sper sa ma acomodez cu formatul. Jet terminat. Cu toate astea coafura rezista.

Si tot asa. Cu asta se ocupa cireasa zilele astea. Face pipi in borcanul de iaurt pe post de smantana. Si noteaza ce gandeste in timp ce se elibereaza.