cireasa si pornografia prost gestionata

septembrie 23rd, 2010

Cireasa nu este impotriva pornografiei. Cireasa este pentru niste pornografie, cu masura, that is. Bineinteles, asa cum se recomanda sa bei si bere, in mod responsabil. Voi veti responsabil? Nici eu. Voi folositi porno responsabil? Hm.

Si sa vedeti napasta. Mi-am luat eu un macbook, o creatura alba si inefabila, parca facuta din zahar candel. E subtire la mijloc, e usor, e ca un porumbel al pacii. Tehnologia e buna si prietenoasa. De altfel, asa de buna si prietenoasa, incat insista sa ma rasplateasca cu niscaiva foloase de care nu stiu cum sa mai scap.

In general, sunt singura care butonez la laptopul de zahar. Dar se mai gaseste ba un prieten de duminica, ba vreun fruct, ba vreun ponei, sa vrea sa intre cu picioarele in tehnologia mea. Cineva care vrea as vada ce concerte sunt azi. Cum sa spun nu. As parea bizara. Mi s-ar duce buhul ca am fixatii de cireasa avara.

Si da, am descoperit eu butonul ascunde, cireaso, toata istoria calatoriilor tale internetice. Il folosesc cu abnegatie dar mai si uit. Cum de obicei stau cu doua browsere deschise, mi-e greu sa tin minte sa sterg urmele de pe amandoua. Poate ar trebui sa fac netrebnicii doar pe un browser, pe care sa il si denumesc ca atare. Browserul-pentru-porcarii-deocheate. Da, asta e o idee. Dar mac-ul are felul lui de a te intampina.

Cand ii dai drumul, iti afiseaza ultimele siteuri deschise. Sau poate pe cele folosite mai des. Nu, ca eu folosesc chestiunea in cauza in mod responsabil. Deci sunt clar ultimele, scuze ca m-am balbait putin in idei. Si o face cum procedeaza magazinele de electronice cand iti arata mai multe posturi tv, in acelasi timp, intr-un televizor mare. Ei, asa si macul meu. El arata homepageul unor siteuri. Printre ele, si unele mai piparate, ma intelegeti.

Chiar daca cei apropiati ma iubesc asa cum sunt, cu mici stricaciuni pe alocuri, tot nu-mi cade bine. Cand o mana alta decat a mea atinge clapele si este intampinata de privelisti pitoresti ale corpului uman, ciresei ii sare basca. Si pentru ca ea si tehnologia nu sunt chiar prieteni la catarama, da din colt in colt. Ii vine sa se arunce peste musafir si sa-l tranteasca la pamant cat mai iute. Ca sa nu apuce el sa vada toate nazdravaniile celea.

Cum sa explice cireasa. Stii, ma simteam erotica si am zis sa arunc o privire. E destul de penibil. Chiar daca fiecare are elanrile lui erotice personale, tot nu ma coafeaza intamplarea. Cred ca e sanatos sa ramana fiecare cu porno-ul lui secret. Si desi am aceasta problema clara, nu am si o solutie la fel. Oameni vin la mine, vor pe net, si macul meu, binevoitor, le arata ce mai fac eu in timpul liber.

Degeaba ii dau eu ghionti tehnologiei, implorand discretie. Macul primeste pe toata lumea cu bratele deschise. Si cu pornul la butoniera. Doh.

Asta e ceea ce numesc eu pornografie prost gestionata. Si there’s nothing I can do about it.

cireasa, painea prajita si pornografia

ianuarie 24th, 2010

alunita

E duminica, o duminica sub semnul lui porno. Nu al dragostei, sub semnul lui porno, insist. Porno nu ca si atitudine, ci ca industrie.

Mananc paine prajita si ma gandesc. Cum sa fac eu sa ma misc in armonie cu natura mea cireseasca. Si totusi sa strapung granitele livezii, sa capat o intelegere mai larga. Proprie livezilor intinse ale lumii. Cireasa cu dor de duca. Cireasa fricoasa sa plece. Deci chestii complicate, vezi bine.

Ia uite, pe una am prajit-o rau. O curat cu degetele implicate in actiune si mintea aiurea. Dau jos negreala. Apoi ma ridic si trec prin fata oglinzii. Si vad. Pe buza de sus am o alunita capatata in timpul micului dejun.

O bucatica perfect rotunda de paine arsa. Care s-a asezat exact unde trebuie, la o treime de coltul din dreapta al buzelor si doua treimi de celalalt. Si, in mod potrivit de bizar, exact unde trebuie fata de nas. Doamne, ce reusita sunt. Ce irosire.

Ce daca sunt in pijama. Vad in mine dansatoarea de french cancan care as fi putut fi. Cu portjartier si fusta minuscula si pantofi rosii. Incununata cu o palarie cu pene fosnitoare indreptate glorios catre cer.

Nimeni nu mi-ar fi putut rezista. Vad bancnotele indesate in corset cand trec spre cabina mea de artista. Vad numerele de telefon facute ghemotoc varate in mana mea generoasa. As vrea doar un moment cu dumneavoastra. Reveniti. Sunteti superba. Reveniti. Vreti sa fiti sotia mea? Reveniti.

Cad perdele grele de catifea rosie. Dureaza doar un moment. Se schimba decorul. Alunita ramane.

Vad voluptoasa si indragita actrita de la National care as fi fost cu siguranta. Daca ma nasteam in vremea Patului lui Procust. Amanta boierului cu nevasta grasa. Cea mai invitata femeie la o friptura si un vinisor ghiurghiuliu, in larma lautarilor la terasa la sosea.

Fosnesc din funde si matasuri. Imi pun botina doar in trasurile care ma duc spre opulenta sigura. Este greu pentru o actrita sa se intretina singura. Dar cu asa o gura frumos decorata, as fi avut un viitor de aur masiv.

Toate astea doar daca nu m-as fi apucat de marketing si apoi de scris. Si nu m-as fi nascut prea de curand pentru asa intreprindere senzuala. Am iesit din oglinda, cu mare efort. Am scuturat din cap, pana cand broboana de paine arsa s-a dus undeva.

Am redevenit cireasa cuminte, care isi ia pe indelete micul dejun. Si se gandeste la cum sa se miste ea cat mai cu talent in livada. Ca sa obtina maximum de feedback. Si suta la suta satisfactie.

oaia porno

decembrie 15th, 2009

grasa

Oaia porno este o idee care ma bantuie de ceva vreme. Si uite cum locul de munca rezoneaza cu traznaile care se scurg din capul de cireasa.

Cu tulburator de talentata desenatoare Nadia la butoane, Oaia porno a prins viata. Gasiti felicitari cu ea aici. Si puteti sa va faceti scenaristi, inventand dialogurile dintre oile ce sufera de diverse fetisuri.

Have fun. Eu am avut deja si inca mai am.

despre abdomen

octombrie 2nd, 2009

ab

Cat poti scrie despre un abdomnen? Oricat, as zice eu. Cat timp aveti?

M-a inspirat iar unul dintre antrenorii de la sala de fitness & farts unde merg. El e un neplacut. Iar ora lui este probabil menita sa ma izbaveasca pe mine de toate relele pe care le-am facut vreodata pe lumea asta.

Dar oricum, cat rau poate sa faca o cireasa de sa fie obligata sa sufere atat? N-am omorat pe nimeni. Doar am mancat niste lapte de pasare si ciocolata de casa. Nu cred ca e cazul sa fiu trasa pe roata pentru atata lucru acum.

Dar stiti cum merge vorba. Se zice ca de multe ori victima, desi apasata cu piciorul pe gat de catre un nemilos calau, prinde oarece fascinatie catre acesta. Si vrea sa fie chinuita in continuare. Mai apasat. Mai fara regrete.

Cireasa n-a patit asta. Cireasa nu va pati asta. Calaul tot un neplacut ramane. Si la ora lui voi merge doar rar. Cand simt ca am pacatuit si trebuie sa ma purific prin suferinta extrema.

Dar cireasa nici nu poate sa nu bage de seama cum si in cel fel are el alcatuit abdomenul. Oricate greutati ar pune-o monstrul sa care, sa ridice sa arunce si sa rasuceasa.

Abdomenul lui este fixat pe un bazin cat trebuie de lat. Cand sta pe spate si ne obliga sa facem abdomene, tricoul i se ridica. Si poti sa vezi acolo, daca te contorsionezi putin, o scobitura placuta. Ba nu. O scobitura ametitoare.

Abdomenul este acoperit de o cantitate de par negru asezat dupa un design traditional. Parul respecta normele de desime in/si vigoare. Si pielea pe care este fixat are o culoare numai buna, asortata cu tricoul si tot restul.

Cand sta el, calaul, in picioare. Si ridica mainile, cu intentia clara sa ne faca si pe noi sa le ridicam, cu niste greutati de vreo 2 kile cu tot. Se iteste intre pantalonii de trening gri si tricou ceva extraordinar.

Sunt chiar muschii lui oblici. Cei care pleaca din abdomenul principal. Si o iau in jos, tot in jos, asa. Pierzandu-se in zona…in zona…unde locuieste…traieste…infloreste…probabil…ea.

Cand vad abdomenul asta, nu are prea mare importanta cum. Culcat pe spate sau pus pe display pe verticala, ce conteaza. Ma apuca asa o mare bucurie si o caldura la cap si o exuberanta. Si ochii mi se fac precum lui Kaa, sarpele din Cartea Junglei.

Ma mir ca nu m-a dat afara de la ora pana acum.

Sau nu m-a pus la colt pe coji de nuci. Ca doar e calau, na. Ma mir si ca se mai poate concentra pe care are el putin de zis, acolo. Si ca nu simte ceva curios in vintre. Care sa-l impiedice sa mai functioneze.

Asta e doar un abdomen, care mi-a atras atentia recent. Dar abdomnul lor, al domnilor, este un spectacol porno.

Si de-asta cred eu ca bucata asta, si nu alte parti ale corpului, ar trebui sa fie acoperite cu multe carpe specializate. Ca sa nu vada copiii si batranii si nici eu ce se petrece acolo. Pentru ca nu toata lumea poate sa duca asa ceva.

fruta carnivora

mai 29th, 2009

bun

Iar a fost cireasa la tae bo, o sesiune bo-gata in senzatii.

18 femei stau fata in fata cu antrenorul porno. Cum, nu va aduceti aminte? Este antrenorul cu ochi inocenti de bo-vina, care etaleaza muschi si vene care explodeaza prin locurile cheie.

Astazi are pantaloni scurti si albi, ce abia reusesc sa-i acopere cei doi munti ai lui Marte. Poarta maiou alb cu o inimioara rosie, care un mod surprinzator a nimerit chiar pe locul unde ii bate lui, credem noi, inimioara cea reala, mustind de sange proapat.

Poarta parul moale (cred) si negru (vad) si gene lungi peste ochii bo-lnavicios de frumosi, dar vai, asa de lipsiti de fantasmele numite idei. Dar parca te mai uiti?

Poarta o cicatrice adanca pe un umar, de la muscatura unei femei, imi inchipui. Altfel umarul lui nu ar avea vreun sens. Si un semn mare de la vaccin, pe brandul drept. L-o fi durut, cand era mic? Bietul copil…Ni se strange la toate inima de mila.

Toate femeile, inafara de o doamna mai batrana, au cate ceva rosu pe ele. Coincidenta, bat-o vina. Eu sunt in verde, poate cireasa destul de necoapta si nepregatita pentru vanarea unei asemenea trufandale.

Pornoantrenorul e zglobiu ca un calut, sare si smuceste de bucurie pe muzica de club modest, care scoate antrenul din dansul. Se pune in fata batalionului cu arma senzualitatii la picior si executa cateva miscari de-a mai mare dragul.

Intai face ca solistul din ACDC. Isi ridica adica un picior dezvelit si il tine pe post de ghitara si canta la el, in timp ce si sare ca un ied mereu in fata. Sunt sigura ca nu stie unde a vazut figura asta. Imi ard mana ca rock-ul nu e pasiunea lui fireasca.

Apoi se opreste putin descumpanit ca nu stie cu ce sa prelungeasca smecheria asta cu piciorul. Parca nici sa se opreasca de tot nu-i vine, vrea sa ne motiveze sa ne contorsionam eficient in continuare.

Dar se lumineaza repede la fata lui fara vreun rid si incepe sa dea din bazin in miscari ritmice de du-te vino, preluate din bam-bo-o si adaptate la tae-bo. Sala e in delir. Ce bo-boc, manca-l-ar sala.

Cireasa pretinde in mod normal ca ei ii trebuie nu stiu ce conversatie, ca sa ii placa un barbat. Dar pusa fata in fata cu asa produs armonios, fara betesuguri fizice, cireasa da cu a sa caciula de pamant si recunoaste. Da. Este o fruta carnivora.