cireasa, painea prajita si pornografia

ianuarie 24th, 2010

alunita

E duminica, o duminica sub semnul lui porno. Nu al dragostei, sub semnul lui porno, insist. Porno nu ca si atitudine, ci ca industrie.

Mananc paine prajita si ma gandesc. Cum sa fac eu sa ma misc in armonie cu natura mea cireseasca. Si totusi sa strapung granitele livezii, sa capat o intelegere mai larga. Proprie livezilor intinse ale lumii. Cireasa cu dor de duca. Cireasa fricoasa sa plece. Deci chestii complicate, vezi bine.

Ia uite, pe una am prajit-o rau. O curat cu degetele implicate in actiune si mintea aiurea. Dau jos negreala. Apoi ma ridic si trec prin fata oglinzii. Si vad. Pe buza de sus am o alunita capatata in timpul micului dejun.

O bucatica perfect rotunda de paine arsa. Care s-a asezat exact unde trebuie, la o treime de coltul din dreapta al buzelor si doua treimi de celalalt. Si, in mod potrivit de bizar, exact unde trebuie fata de nas. Doamne, ce reusita sunt. Ce irosire.

Ce daca sunt in pijama. Vad in mine dansatoarea de french cancan care as fi putut fi. Cu portjartier si fusta minuscula si pantofi rosii. Incununata cu o palarie cu pene fosnitoare indreptate glorios catre cer.

Nimeni nu mi-ar fi putut rezista. Vad bancnotele indesate in corset cand trec spre cabina mea de artista. Vad numerele de telefon facute ghemotoc varate in mana mea generoasa. As vrea doar un moment cu dumneavoastra. Reveniti. Sunteti superba. Reveniti. Vreti sa fiti sotia mea? Reveniti.

Cad perdele grele de catifea rosie. Dureaza doar un moment. Se schimba decorul. Alunita ramane.

Vad voluptoasa si indragita actrita de la National care as fi fost cu siguranta. Daca ma nasteam in vremea Patului lui Procust. Amanta boierului cu nevasta grasa. Cea mai invitata femeie la o friptura si un vinisor ghiurghiuliu, in larma lautarilor la terasa la sosea.

Fosnesc din funde si matasuri. Imi pun botina doar in trasurile care ma duc spre opulenta sigura. Este greu pentru o actrita sa se intretina singura. Dar cu asa o gura frumos decorata, as fi avut un viitor de aur masiv.

Toate astea doar daca nu m-as fi apucat de marketing si apoi de scris. Si nu m-as fi nascut prea de curand pentru asa intreprindere senzuala. Am iesit din oglinda, cu mare efort. Am scuturat din cap, pana cand broboana de paine arsa s-a dus undeva.

Am redevenit cireasa cuminte, care isi ia pe indelete micul dejun. Si se gandeste la cum sa se miste ea cat mai cu talent in livada. Ca sa obtina maximum de feedback. Si suta la suta satisfactie.

circulatia cartilor in natura

octombrie 8th, 2009

carti

Dupa mine, nu doar apa face si drege in natura, cand circula.

Stim ca ea se face luntre si apoi si punte. Se ridica la cer si mananca din vata de zahar a norilor. Linge pamantul precum vaca sare. Se involbureaza nervoasa sau scoate aburi de inghetata de vanilie pe narile ei transparente.

Si cartile sunt facute sa circule. Nimic nu se pierde, totul se transforma. Oare de ce se supara oamenii asa de tare cand le pleaca din casa cartile? Ele sunt facute sa imbogateasca lumea.

Mie mi se pare un privilegiu sa pot oferi mai departe unui prieten o carte care mi-a placut nespus. Eu insist sa le dau mai departe pe ele, cartile. Cum termin una care mi-a placut, cum ma gandesc la cineva anume caruia sa i-o var sub nas.

Fac asta cu speranta ca o sa se emotioneze si el. Si in felul asta o sa ne lege si mai multe chestii de acum inainte. Si ca o sa fim macar nedespariti prin cultura, daca totusi separati prin geografie.

Cand daruiesc o carte, nici nu-mi trece prin cap sa-i zic destinatarului. Si vezi ai grija de ea, ca e o carte la care tin. Nu. Stiu ca ea si-a trait traiul si si-a mancat malaiul cu mine.

Si acum trebuie sa plece si sa genereze sentimente noi. Sa smulga oftaturi, sa increteasca frunti. Sa deschida guri din care sa iasa libere hohote de ras. Asta e treaba unei carti.

Eu nu ma astept niciodata sa se intoarca la mine o carte. Si de cele mai multe ori nici ca o mai vad. Dar asta e pentru mine prilej de bucurie. Inseamna ca si-a facut treaba bine. Si ca am fost inspirata sa o trimit cu o bocceluta in lume. Sa mai inspire si pe altii.

Cel mai bine ma simt cand aflu ca respectiva carte, o usuratica, a plecat de la cel caruia i-am inmanat-o, catre alte zari de soare pline. Ca se afla acum la cineva pe care nici macar nu-l cunosc.

Niciodata nu sufar dupa o carte vagaboanda. Dupa mine, asta e rostul ei. Sa fie nomada si sa tot hoinareasca prin strainataturi. Cand ii dau branci in bratele altuia, hulpav ca si mine, o rog sa nu se lege la cap cu un singur proprietar.

Iar pe mine sa ma uite. Sa zboare din floare-n floare si sa genereze placere si intelepciune.

Si cu tot traficul de carti care i se perinda prin sufragerie, cireasa tot are o biblioteca falnica si indestulatoare. Nu am ramas sireaca in carti. Altele au venit mereu sa le ia locul celor plecate cu zambetul pe buze.

Pentru ca da, am un obicei tare urat. Dau carti cum respir si ma bucura actul asta. Dar daca-mi dai o carte pentru ca ti-a placut si vrei sa o citesc si eu, nu te astepta sa vina indarat.

Nu o sa o tin cu mine mai mult decat necesar petnru o lectura. Dar apoi o trimit imediat mai departe. Fara remuscari si cu niciun pic de jena. Daca-mi place, o trimit sa bucure si pe altii.

Caci eu cred ca ele, cartile, sunt facute sa circule. Si sunt prea multumita de tot acest trafic ca sa mai schimb ceva.

alunita pe buza e porno

mai 14th, 2009

alunita

Dar nu simtiti ca era timpul pentru o noua marturisire? E vorba, stimati ascultatori. Despre alunita asezata ca din greseala pe buza superioara a cuiva.

Da, ma starneste nespus. Cum vad una, mi se pare ca a fost lasata nu sa faca umbra pamantului degeaba. Ci sa ma multumeasca pe mine. Plenar. Rolul ei este strict pornografic, parerea mea.

Alunita astfel incrunstata in om este pusa anume acolo pentru a fi muscata cu salbaticie. Si daca nu de catre mine, atunci de catre cine? Si daca nu acum, atunci cand?

Haide, sezi putin. Nu iti fac nimic. Oi fi obosit. Parca te stiu de undeva. Ce muzica asculti? Ce zodie esti? Si apoi libidinos: dar ce-ai aici? Aaaa, ce dragut. Nici nu observasem. Iti sade tare bine. S-o porti sanatos.

Indicatie scenica: aici cireasa scoate ca pentru sine un scurt rrrrrr. Si face ochi de varcolac, verzi bombon. Dar se piteste, sa nu sperie vanatul.

Doar din cauza acestui accesoriu mic dar de netrecut cu vederea. Mi se pare ca un barbat e frumos, destept si devreme acasa. Si ca e dat in bobi ca cireasa si cu el. Sa aiba ceva de impartit, orice, cat de urgent posibil.

Sa vedeti ce balamuc iese cand alunitele astea umblatoare nu-si dau seama de asta. Si nu vor sa se lase rapuse de pasiunea mea devastatoare. Incercand sa-si vada de drum ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Caci, ce credeti. Mai sunt si unele “in denial”. Care cred, cu ignoranta. Ca punctul de frumusete asezat cu grija incat sa semnalizeze eficient gura, e complet intamplator.

Ei bine, nu. Ai alunita pe buza, inseamna ca ma iubesti. Aaa, nu ma iubesti? Tocmai ai dat de necuratul. Lasa ca vezi tu.

despre sarut

noiembrie 4th, 2008

Lips_005 copy

am vorbit cu shmookie, prietena draga, lucruri interesante. despre sarut mai ales.

i s-a intamplat ceva. dupa 30 de ani de viata. si probabil vreo 15-16 ani de saruturi. (trebuie sa verific informatia asta). ea a descoperit un om. care nu stie. ca intr-un sarut fac casa buna. si limba, batrana actrita. si buzele. dragele de ele.

domnul asta vrea sa se sarute. nu e vorba. dar ofera la impreunarea gurilor. doar limba, batrana actrita.

oricum. mi-a explicat ea. ca limba e ca un animalutz. care iese din gura acestui partener. nepasatoare complet de buze. obiecte de decor in aceasta mare incercare. a sarutului.

buzele raman cica de lemn esenta moale. intredeschise, asa. cat sa permita limbii, batrana actrita. sa iese din cotlonul ei. si sa intre in gura lui shmookie. unde sa cotrobaie parca. in cautare de ceva. a ce, nu stim inca.

dar voi reveni cu info. legat de asta. dar si de cati ani de saruturi are shmookie la activ. (vezi mai sus).

si mi-am amintit. ca pe vremuri. la inceputul erei saruturilor de cireasa. am intalnit si eu. niste curiozitati in materie.

un domn. care arata foarte pasnic, asa. dar cand deschidea gura. si o lipea de mine. parca devenea varcolac. se punea sa rontaie. si sa striveasca. si sa traga. de limba mea, batrana actrita. pana imi ieseau ochii din cap. de durere si frustrare.

dar si neintelegere. nu pricepeam nici moarta. de ce un act. despre care lumea zicea ca e ok. trebuia sa provoace atata zbatere si suferinta inutila. ma rog. am fugit repede din calea lui. cu cateva pene smulse din penaju-mi de cireasa.

am mai intalnit pe cineva. care prin sarut. imi distribuia. o baltoaca intreaga. de saliva. cu care nu stiam niciodata ce sa fac. sa o tin. sa-l chem sa i-o dau inapoi…sau ce.

atat de multa. incat parca imi si imaginam. cum vin odata cu ea. si pesti. si moluste. si alte vietuitoare. care prefera sa traiasca in apa. am fugit repede si de-acolo. dar cu penele moi. si pleostite. de umezeala.

si am mai intalnit un caz. pe care l-am luat si pe asta personal. el, protagonistul de sarut. sugea mereu de limba, batrana actrita. mai s-o rupa, saraca. am fugit, ati banuit. ca limba beteaga. parca desprinsa din tzatzani.

si asta dupa ce trecuse deja prin experienta cu omul luptator cu gura mea. cu care avea cine stie ce ranchiuni vechi de impartit. si cu omul cu fauna marina. pe care insista sa mi-o doneze mie. in chip de legamant.

o vreme m-am gandit cu frica la sarut. apoi natura mama si-a facut mendrele. si cireasa a prins curaj sa sarute din nou. ne simtem bine?

asa. shmookie a luat o decizie de necrezut. pentru mine. ce noroc are domnul ei cu buze nepuse la bataie. eu l-as fi considerat un caz ratat. fara speranta.

shmookie a decis sa incerce sa-l anunte cumva. prin semnale si vorbe bune. ca si buzele sunt binevenite. cand 2 guri se impreuna.

recunosc ca mi-e frica de deznodamant. pentru ca mi-e frica. de ce va urma dupa sarut. daca saraca trebuie sa-l invete. cum ca stiti voi cine, batrana actrita, nu limba. trebuie sa faca niste lucruri proprii speciei ei?

dar admir curajul. si deschiderea ei. si o sa va tin cu toate la curent.

saruturile voastre au fost mereu reusite?