Gata. Mi s-a confirmat. Se intoarce.
Pana la urma am tocmit detectivi. Ca nu mai mergea sa ma las asa, in voia soartei. Ma tot ducea cu presul folosindu-se de vorba lui molcoma moldoveneasca. Imi spunea calm, de trei ori pe saptamana, termene de livrare complet contradictorii.
Vin atunci, cireaso. Ba nu, vin atunci. Stai sa vezi si tot asa. La inceput am crezut. Apoi i-am zis si eu lui dada, bine. Si mi-am dat seama ca trebuie sa ma descurc singura. Fara sa mai cred in basme de adormit cireasa.
In lumea asta rea fiecare e pentru el. Am tocmit prin urmare o seama de agenti cu parpalac cu gulerele ridicate. Care au mereu la ei pixuri din care ies tot felul de traznai. Ba un harpon, ba un gaz toxic, ba un cos de picnic. Sau altceva asemanator.
Ei sunt specializati exact in asemenea disparitii de barbati. Si cu nisa exact pe cazul meu. Adica barbati care pleaca in vacanta si spun ca stau o saptamana. Si apoi nu se mai intorc, fara vreun motiv explicit.
Si am cerut incruntandu-ma la parpalace rapoarte amanuntite. Pe care le primesc la birou cu o viteza ametitoare. Se vede ca e criza. Pune lumea osul la treaba. Abia am timp sa le rasfoiesc cu atentie. Si sa integrez informatiile in sistem.
Le-am spus incordati-va pixurile minune si cele gadgeturi. Si la mine sa nu va intoarceti sa cereti bonuri de masa si concediu platit si incapere cu lumina naturala si ore de munca in mediu cu plante verzi si concediu medical si spor de stres si concediu de maternitate si laptop si birou mai mare si scaun rotitor si cafea fierbinte dimineata si masina de firma si abonament la sala si al treispelea salariu pana nu mi-l gasiti. Si imi ziceti cu ce se ocupa acolo unde e.
De-aia stiu asa de sigur. Acum chiar se intampla. Am primit drept dovada si poze prin satelit. L-am vazut ca un punct miscator care emana caldura. Si tot felul de alte nazdravanii energetice. Stau nemtii cu gura cascata cand trece.
Le-am zis ca de data asta nu ma uit la bani. Sa puna la treaba ultimele tehnologii. Si sa-mi spuna unde se afla si incotro se indreapta. Si o sa am grija sa-i rasplatesc cum se cuvine. Cireasa are obrazul subtire si el cu cheltuiala se tine.
Se deplaseaza deci cu viteza de croaziera dinspre centrul spre sudul-estul Europei. Este insotit de alti patru vajnici barbati. Care i-au ingreunat, se pare, inturnarea spre unde ii e locul.
Lasa ca am eu o vorba cu ei. Cand le-o fi lumea mai draga. Cine interfereaza cu interesele ciresei sa stie ca lucrurile nu raman asa. Nespuse si nerazbunate. Inca nu stiu cum sa ma manifest. Dar lucrez la asta. Impreuna cu un comitet de criza.
Ca sa ma conving, am lipit si urechea stanga pe pamantul din fata blocului. Ca o cireasa indiana ce ma aflu. Cireasa-pana-de-motor. Si am auzit cum isi loveste scutul. Si cum pedaleaza inspre incoace.
Trece prin munti inalti si vai adanci ca prin branza. Traverseaza hatisuri innodate si inoata prin delte verzi. Pedaleaza prin soare arzator si ploaie uda. Zi lumina si noapte intunecoasa, fara obosire.
Da. Prietenul meu imaginar I. a inceput marea intoarcere. Vine vine vine, calca totul in pedale. Dar vestea buna este ca ma calca mai intai pe mine. Ca asa e frumos.
