am invatat sa dorm dupa-masa

decembrie 18th, 2009

somn

Pana de curand nu puteam sa dorm dupa masa dintr-un motiv destul de caraghios.

Somn era, nu-i vorba. Casc in weekend de-mi trosnesc falcile si, atrasi de zgomot, veneau vecinii sa ma intrebe daca renovez. Timp, era si el. Am grija dintotdeauna ca in weekend sa nu trag la vreun jug metaforic.

Pai si atunci de ce? De ce nu am dormit dupa-masa atatia ani?

Poate ca la inceputul vietii mele adulte nu am reusit a dormi din frustrare. Vedeam cum sotul meu fost, inginerul fara inima, tresalta usor sub plapumiora matrimoniala. In timp ce eu as fi vrut sa facem tot felul de chestii. Hai la joaca, pe-afara.

Ntz, ntz, imi dadea de inteles sforaitul. Si dormitul dupa-masa e viata mea, parea sa spuna fata de pe care se stersese orice gand rau si de fapt orice gand, a fostului meu sot. Si atunci sigur ca am prins aversiune fata de modul asta de ne-petrecere a timpului.

Un mod individual dar totusi compus. Din categoria tu dormi si eu ma uit. Somnul a fugit de la mine ca si activitate de recreere. Si a inceput sa ma viziteze doar noptile. Cand cadeam rapusa ca de forta unui capcaun.

Apoi inginerul a plecat sa doarma in alte parte. Si totusi somnul meu de dupa-masa, de care acum puteam avea grija pentru ca era al meu si nu la umbra cuiva, n-a mai venit. Multa vreme a stat in pribegie.

De cate ori incercam sa-l aduc, bagandu-ma in pat si strangand din ochi, dadeam gres. Mi se instala de la inceput ideea asta, ca n-o sa-mi iasa. Si odata scrisa apasat in cap, nu era chip sa dau reset. Imi dadea cu eroare.

Venea piticul asta si zicea s-ar putea sa nu dormi. Ca doar stii ca nu iti iese de ani de zile treaba asta. Mai bine las-o balta, cireaso. Esti blestemata nu sa te preschimbi in broscuta, ci sa nu dormi dupa-masa.

Si gata, trebuie sa deschid ochii catre dormitorul pangarit de prea multa luciditate. Si sa plec din pat. Ca oricum nu mai era mare lucru de facut acolo. Stiam asta. N-aveam sa dorm.

Dar acum anatema s-a ispravit. Sa fie vreo 2 luni (60 de zile) de cand am o pofta nebuna de dormit dupa-masa si imi si iese. Simt cum ma paleste asa, dulce minune. Ma gadila pe la gene, imi da apoi degraba la ficat cu o ghioaga cu tepi de lesin.

Las tot si ma intind. Ce siropoasa-abandonare. Dorm ca o buturuga din padurea deasa. Dorm somn primordial, de hibernare. Dorm de sparg avioane si asta ma multumeste pana in ungherele sufletului meu mic si negru. De cireasa uneori amara.

Cum de-am fost dezlegata de vraja nici ca-mi pasa. Binecuvantarea imbratisarii cu Mos Ene pe la 4 dupa-masa e destul pentru mine. Am invatat din nou sa dorm dupa-masa. Si asta ma face sa zbor.

filmele mele au final interactiv

octombrie 28th, 2009

interactiv

Eu am gusturi mai sofisticate decat altii. Eu sunt cireasa. Si ce vreti, cireasa din fire cu multa cheltuiala se tine.

De exemplu, mie imi place sa-mi fac singura finalul filmelor pe care aleg sa le vad. De ce sa merg eu pe mana scenaristului, chiar daca a luat un Oscar pentru asta. Cand imaginatia mea nu lasa de dorit. Si in felul asta ma si feresc de orice fel de esec?

Am incercat de multe ori sa vad un film pana la capat. Dar stiti si singuri ca Hollywood-ul mai da si chixuri. Pai si atunci de ce sa ma incurc eu cu rezolvarile lor placut comerciale? Nu domnule. Lasa ca am si eu abilitati.

Mie imi plac mult filmele. Si procedez asa. Pun un film si astept o vreme. Dar nu multisor. Apoi Mos Ene, viclean copil de casa/ce-nchide pleoapele-ntr-o clipa/cireselor pe-acasa/ incepe sa imi incurce genele intre ele. Astfel incat cu greu mai pot urmari ce se petrece acolo, pe ecran.

Dupa prima jumatate de film nu mai pot tine ochii deschisi, ce vreti. Intai sunt in denial. Incerc sa ma tin demna, asa. Sa inving prin puterea samburelui oboseala care se lasa peste globuli perdea grea de catifea rosie. Ca membrana soparlelor lenese.

Apoi imi cade intr-o parte capul plin de ganduri frante la intrare. Cade cu hodoronc tronc zdronc. Mereu mi-e frica sa nu se franga fatal. Si razboiul e pierdut. Inca un film pentru care trebuie sa inventez un final care sa ma multumeasca.

Am mult de lucru pe tema asta, aproape zilnic. In ultima vreme putine filme au reusit sa ma tina treaza pana la final. Trebuie sa fie ori cu desene animate ori cu batai chinezesti. Altfel, slabe sperante sa ma intretina cu ochii deschisi.

Si sunt atatea filme de vazut pe lumea asta. Si eu am cam pierdut vremea pana acum. Asa ca data viitoare aleg mereu unul nou. Ca doar cu cel vechi m-am cam prins care e treaba. Ce rost are sa-i vad sfarsitul si sa-mi mai bat capul cu el.

Ii crosetez acolo un final de sa ma tina minte. Si merg izbavita mai departe. Prin urmare, experientele mele cinematografice sunt ciuntite intr-un fel. Dar imbogatite, daca ma uit din alt unghi.

Eu vad doar prima jumatate dintr-un film. Si apoi imi inchipui ce am eu chef. Si uite-asa culeg din filme doar partea carnoasa. Asa cum as manca doar partea de sus a unei briose. Sau doar cocosul de la pepene.

Doar ca in ultima vreme am fost destul de prinsa cu alte chestii. Si acum s-au strans purcoi o gramada de finaluri nerezolvate. Care ma trag de haine in asteptarea unui verdict.

Am treaba de nu-mi vad capul. Asa ca diseara nu ies nicaieri si stau pana le inchid pe toate.

cu masturbarea pe post de somnifer

septembrie 17th, 2009

smochina

Ca eu pledez cu inima deschisa si mana larga pentru masturbare, asta o stie deja chiar si cineva din mediul rural. Care nu are net acasa si sta cu parintii.

O sustin pe batrana dar complet nezaharisita doamna M cu toate panzele sus. Ea are metodele ei experimentate, nu ma bag. Cum necum reuseste mereu sa mi-l aduca negresit de guler pe tanarul, superficialul si zurgabiul domn O.

Salut joaca cu mine insami. Mai ales pentru placerea momentelor chinuitor de intense pe care le petrec in compania mea. O insotire care imi face mare bucurie. Cand ma plac asa cum ma plac, ma bucur oricand de nitica asemenea intimitate.

Doar eu si cu mine si cu pamantul oprit in loc. Departe de tumultul vietii cotidiene. Ce imi pot dori mai mult? E, ar mai fi cate ceva. Dar ce ma fascineaza este ca doamna M are si rol de somnifer.

Cand gandurile cu neghina refuza sa zboare ca fluturi negri din capul de cireasa. Si orice altceva paleste in fata unei insomnii ce matura totul in calea sa. Doamna M este unul dintre inamicii de temut ai ochilor mei larg deschisi.

Sigur, intai incerc si eu ca tot omul necireasa. Beau o canuta cu lapte cald. Si uit mereu sa-mi sterg mustetile cu maneca de la pijama. Ca mi-e prea somn. Le gasesc pe musteti dimineata, tot acolo. Dar in varianta lor cornoasa. Pietrificate.

Mananc ceva bun de tot din frigider. Cand am insomnie, imi ofer mici premii. Branza de capra din soiul cel nobil. Sau rahat turcesc de la prietena Nihal. Si ma uit pe cartea cu privelisti ametitoare din Italia.

Apoi incerc iar sa lipesc genele unele de altele. Pana se incurca si iese un balamuc total. Dar uneori nu razbesc doar cu-atat. Insomnia este o fiara turbata care inghite cirese. Si-apoi ragaie multumita de-asa masa imbielsugata.

Si pana la urma ma inham, ce sa fac. O chem in ajutor pe doamna M. Ea nu are nimic din rafinamentul doamnei T. Dar imi fac treaba cu ea. Stiu de la inceput ca daca e sa fac o treaba cum trebuie si nu de mantuiala, ne apuca dimineata. Oh.

Dupa modelul dau un ban dar stiu ca face. Aici treaba sta tot cam asa. Aloc un timp t dar stiu ca apoi sigur dorm.

Eu credeam ca doar eu procedez asa imoral. Atunci cand mos ene nu ma strange suficient de tare in brate incat sa lesin instant pentru 8 ore. Dar a avut un alt fruct curaj sa-mi impartaseasca din aceleasi activitati de budoar. Si m-am inveselit.

Mi-am dat seama ca pot scoate fara efort si imediat o carte. Cum sa scapi de insomnie in 3-4 pasi simpli si porcosi. Lapte cald, branza de capra plus rahat turcesc. Si 1-2 masturbari. Cate trebuie, dupa cat e de acut cazul.

Dar voi sa cumparati cartea, da? Chiar daca ati aflat astazi cum se face sa cazi pana la urma istovit in somn adanc. Ca sa ma sustineti pe mine asa. Sa mai pot inventa, fara stres financiar, si alte chestii interesante.

cireasa si oceanul de matase

august 23rd, 2009

ocean

Bagajul meu thailando-malaezo-chinezesc a cantarit 5.2 kile la venire. Si 8.2 kile inghesuite tot in spatiul celor 5.2 kile initiale, la intoarcere.

Din cele 3 kile in exces, biblia Lonely Planet a fost responsabila pentru jumate. Restul de 1.5 kile au reprezentat mici cumparaturi ciresesti. Cate un articol in fiecare noua locatie cucerita.

In Bangkok, m-am pricopsit cu slapi bleumarin (pentru barbati: asta inseamna albastru inchis tare) marca Havaianas. Din Kuala Lumpur am luat ochelari bengosi. Nimeni nu e ca mine cand ii port. Din Beijing am luat o palarie de culegatoare de orez.

Shanghai-ul a adaugat la bagaj o pereche de strampi albastri si margele asortate. Macao m-a sedus cu un tricou nostim pentru prietenul meu imaginar, I. Guangzhou, capitala regiunii canton, mi-a indesat in valiza lucruri mici din jad.

La Yangshuo am ales un kimono si inca unul si inca unul. Dar am cumparat ceva teribil de tulburator in Hong Kong. Si aici voiam sa ajung. Un set de asternuturi de matase.
De catifea este atingerea si de zmeura este culoarea lor.

Am tanjit toata viata mea dupa asa ceva. Dar mereu mi s-a parut ca este un lux de neiertat. Potrivit doar pentru mari curti imparatesti. Si nu pentru nopti obisnuite in livada mea cu greieri, stele si miros de iarba tunsa acum.

Le-am pus aseara, cu mare pompa. Am deschis pentru asta o sticla de sampanie. O orchestra discreta canta in surdina sub balcon. Eunuci imi faceau vant din foi de lipan. Si pe masa se lafaia o seletie discreta de canapele cu somon si boabe de lumina portocalie, numite simplu icre rosii.

Cand a venit ora culcarii mele, abia am putut intra in dormitor. Orbita fiind de asa un pat invapaiat. M-am strecurat cu evlavie intre faldurile moi. Si tinandu-mi respiratia, m-am lasat mangaiata cu puf de piersica pe pielita subtire de cireasa.

M-am apucat de nas si m-am scufundat. Am inceput indata sa inot in oceanul de matase. Am dat repede din picioare si m-am bagat la fund, incercand sa ating podeaua oceanului.

Dar un ocean de matase nu se comporta ca unul ordinar. Si prin urmare, nu are un sfarsit palpabil. Nu-i nimic. Omul cat traieste, invata. Chiar si cireasa.

Tot zbenguindu-ma prin unde, am intalnit creaturi uimitoare. Caluti de matase si pisici de matase si chiar si elefantul de matase. M-am tot gandit dar nu pot sa inteleg si pace cum si pe unde se infrateste el cu elefantul de pamant.

Am gasit apoi o colonie imensa de viermi de matase. Ei crosetau cu mic cu mare, folosind andrele groase, tocmai oceanul in care imi faceam de lucru. M-am indepartat si am cules sirag de perle zmeurii. Pe care mi l-am petrecut in graba dupa gat.

Am iesit putin sa iau aer. Nu pot sta chiar mult sub matase. N-am antrenament. Cat zbucium. Apoi, rezemata in coate de marginea oceanului, am cufundat un pai in oceanul zmeurat si am inceput sa beau cu sete. Ca dupa efort, normal.

Am prins curaj si am sarit in cap in oceanul de matase. M-am luat la intrecere cu cei mai iuti curenti. Si apoi am inotat pe spate, starnind valuri de spuma roz inchis. Toata lumea era a mea.

Cand m-am hotarat sa ma culc, era tarziu deja. Am pus capul usor pe perna. Am tras cearceaful de matase pana unde incepe barbia de cireasa. Si am decis ca e timpul sa il las pe Mos Ene sa-si faca mendrele cu mine in tot acest context privilegiat.

Sa dormi in asternuturi zmeurii de matase e minunat. Ele genereaza racoare si placere la atingere. Dar cireasa s-a luptat toata noaptea cu ea insasi sa ramana in pat. Si sa nu ajunga in cine stie ce cotlon indepartat al lumii.

Pentru ca matasea sau poate culoarea a creat in pat un alunecus teribil. Si corpul astfel tentat a inceput sa faca giumbuslucuri si sa se joace, in loc sa doarma. Asa ca, fara bumbacul obisnuit pe post de gardian nocturn, e greu.

Cand te inconjori de matase, te cocoti pe o trambulina sofisticata. Care te poate arunca, in toiul noptii si in pielea goala, absolut oriunde. Si cum aveam si parul ud de la inot, mi-a fost frica sa nu racesc.

Asa am petrecut, tematoare, prima noapte in oceanul de matase.

dragostea si sforaitul

octombrie 20th, 2008

080320_Snoring_vl-vertical

senzatia cand stai in pat noaptea. imbratisat cu persoana iubita. e asa de buna. incat ti se pare ca cine porneste razboaie pe lume. in loc sa faca asta. e un bou.

chiar am descoperit. dormind cu cel mai iubit dintre pamanteni. acum ceva vreme. ca adormeam numai cu nasul lipit de spatele lui. tinand-l in brate.

pe unde mai respiram eu, atunci? nu stiu. dar era perfect. cu cele 2 nari de cireasa lipite fest pe pielea pamanteanului. inseamna ca nimic nu mai poate sa mearga prost. deci putem sa dormim.

oare cine doarme acum cu el. stie sa-si lipeasca nasul la fel? a descoperit gaselnita? dar sa lasam pamanteanul. si spatele lui magic. care desi din materie dura. se poate respira prin el.

vreau sa vorbesc despre persoane cu care dorm. sau vreau sa fac asta. si ma pun in pat entuziasta. ca de-aia ma pun in pat. si mos ene il ia pe el in brate primul. il ia si il strange. iubitul meu lesina dulce. dar e normal.

intai pufaie usor. ma uit la el. si zambesc. pot si vreau sa imi acordez inima la respiratia lui. ma linisteste. ii trag paturica mai bine. sa nu cumva sa-i fie frig. si asta sa-i afecteze respiratia. si respiratia lui afectata. sa-mi afecteze mie inima acordata dupa ea.

si ma cuibaresc. pe langa el. dar nu adorm imediat. mi-e bine. ma gandesc la fluturi. la raze de luna. la copaci prin care trece soare. si la nori care merg repede. si atunci el incepe. sa sforaie. intai ca un avertisment. deja totusi putin prea tare. dar inca nealarmant.

ma intorc si ma uit la el. cum poate faptura cu care mi-am zis cuvinte frumoase. sa fie atat de dezagreabila. sa elimine zgomot care imbie la razboi?

acum am probleme. mi-e greu sa ma las eu cuprinsa in bratele lui mos ene. dar nu e tot. el deja nu mai sforaie. horcaie. mi-e frica ca moare. dar nu frica este primordiala. sa moara, daca asa ii e scris.

mie mi-e ca iubirea se subtiaza. ca laptele indoit cu apa. vandut pe post de lapte.

ma misc usor. miscandu-l si pe el. ca poate ii trece. si merge. 5.8 secunde. apoi din gura si din nas. ii ies fantasme cu zgomot asurzitor. fluturi parosi. de culoarea apei ce curge prin canale subterane.

ma intorc si ma uit. el cred ca arata la fel. pentru un ochi strain. dar eu vad cum i-au crescut coarne. si coada. trasaturile i-au imbatranit. carnea e neprimitoare. il urasc. pe barbatul asta sforaitor.

il lovesc in coaste. se apara moale. se intoarce. tace. il iubesc un pic de tot. dar e totusi un inceput. insa el incepe si horcaie ca un muribund. din nou.

mintea mea e goala de dragoste. nu vad decat o carcasa. buna de dus la macelarie. de transat. si de asezat pe un raft. la un pret special. doar e carcasa iubitului meu. n-o vindeti pe nimica toata. va rog. mi-a oferit clipe frumoase.

orice fel de afectiune speciala am. pentru cineva. in momentul in care impart un dormitor. si el sforaie. dragostea zboara cu aripi negre. si croncanit de corb batran. care anunta iarna. in noapte.

sentimentul bun. se schimba dramatic in ceva cu mutra hada. si intentii de omucid. dimineata il iubesc din nou. dar cu cearcane. si cand seara se coboara lin. ma gandesc. daca sa ii indes preventiv. 2 pufi mici de vata cu formol in nari. ca sa fiu sigura.

sau sa ma mut din oras. pe parcursul noptii. sa fiu navetista. el sa nici nu stie.

dragostea trece prin stomac. dar si prin urechile de cireasa. noaptea pe la 3.