eu votez duminica

noiembrie 16th, 2009

votati

*Disclaimer. O sa spun acum despre lucruri simple, discutate si paradiscutate, dar care ma pasioneaza. Asa ca trebuie sa vorbesc despre asta.

Mi se pare inadmisibila atitudinea unora si altora care nu voteaza. Invocand diverse motive. Dezgust, neincredere, sau chiar alte principii politice de inalta clasa, argumentate cu mai multa ingrijire si patos.

Sunt o cireasa pafarista din punct de vedere politic. Si nici poveste sa incerc sa-mi depasesc conditia. Dar sunt si o cireasa cu drept de vot. Si asta nu mi se pare un mizilic.

Intotdeauna am votat. Odata n-am stat acasa. Ploaie, soare, diaree, galci, depresie, ce conteaza. Mi-am amanat chiar regulatele si necesarele mele fugi din oras pentru intreprinderea asta cetateneasca.

Am votat uneori din convingere. Alteori de frica. Cateodata cate putin din amandoua. De cateva ori mi-a convenit chiar si rezultatul eforturilor mele. Alteori am fost trista. Sunt si eu dezamagita, nu-i vorba.

Vad si eu balbaitii si gusatii si epigonii politici. Dar votez duminica.

Am ajuns la vorba alora ce ziceau Romania, frumoasa tara, pacat ca-i locuita. Rad si eu de circul asta care se poarta pe la televizor si pe sub nasul meu, fara rusine obrazului.

Dau si eu cu lehamite din mana la neoamenii pusi pe capatuiala si lucruri necurate. Si la cum stau unii cu dinti infipti in ciolan si altii cu dintii infipti in fundul primilor, ca si cum ar fi ultima lor masa.

Dar votul este un drept. Si eu n-o sa-mi arunc dreptul la gunoi. O sa-mi folosesc votul de frica, de data asta.

Chiar daca propunerile politice de anul asta nu sunt poate cele mai sexy din lume. Si chiar daca sunt slabe sperante sa se schimbe radical lucrurile dupa vot, eu tot votez.

Si cred cu tarie si incapatanare de nebun ca este foarte rau sa nu votezi. Pentru ca sigur exista printre candidati persoane care ma si ne inspaimanta. Si despre care chiar cred si credem ca ar fi o napasta mai mare decat este deja, daca ar invinge.

De ele incerc sa ma apar eu, folosind votul meu. Si daca n-o sa reusesc, si cineva rau de tot totusi o sa iasa, e clar vina celor care au stat acasa. Si nu au dat cu stampila ca sa contracareze raul cel mare. Fiind prea scarbiti de toata actiunea.

Eu votez duminica pentru ca trebuie.

Daca nu iti exerciti dreptul asta, nu ai de ce sa te plangi cand iese optiunea votata de oamenii mai putin instruiti si informati decat noi. Care au primit o plasa si un pix si o sapca si poate, dar nu neaparat, promisiunea unui drum de asfalt sau a unei pensii mai de Doamne-ajuta.

Eu votez duminica pentru ca asa merg lucrurile pe lume. Si daca nu facem toti cei ce putem asa, nu avem de ce sa mai ridicam nicio pretentie.

recorduri ciresesti inregistrate la capatul lumii

august 24th, 2009

poveste

Am semanat o calatorie la capatul lumii. Pai si atunci nu normal ca am cules diferente culturale?

V-as mai putea povesti despre asta inca un an. Dar trebuie sa ma opresc odata si-odata. Nu mai pot sa o tin langa cu treburi de acum o luna. Viata in livada merge inainte.

Uite, tocmai se prefigureaza un weekend la Paris. Si eu am tot ramas inchistata in absolutul asiatic. Asa ca am stat si m-am gandit profund la un rezumat. Pe care sa-l pot imparti cu cine-ntreaba si mai ales cu cine-asculta.

Si am ajuns catinel la urmatoarea concluzie, legata strans de aventura mea asiatica.
Exista cateva recorduri personale. Pentru care ma puteti invidia cateodata si compatimi, poate, alta data.

Am facut cea mai lunga calatorie cu avionul. 13 ore in care nu am avut nimic de citit. Si am fost tintuita locului, doar cu un contabil malaez la dispozitie. Simpatic de altfel. Si jenat ca eu scriu si el e contabil.

Am calatorit in rastimpul celor 23 de zile peste 30,000 de kilometri. Un fel de ocol al pamantului, mi se sufla din public. Recunosc ca n-am stiut asta. Eu am alte treburi. Cum ar fi sa fiu draguta. Mi s-a mai zis.

Am dormit in fiecare noapte de vacanta intr-un loc diferit. Am calcat in picioare conceptul potrivit caruia concediul este ca sa ne odihnim. Am lansat proiectul revolut concediul este ca sa ne rupem in doua, departe de casa.

Am facut cea mai lunga calatorie cu trenul. Am stat culcata pe spate 22 de ore, pe ruta Shanghai-Honk Kong. In timpul calatoriei, din motive de neinteles acum, mi s-a parut ca o filipineza si mai mica decat pitica cireasa este lucrul cel mai incantator pe care l-am vazut vreodata.

Am stat la cea mai rea cazare din viata mea. La etajul 13 al unui bloc din Hong Kong. O gaura de cartite, fara ferestre si deci fara aer. Patul nu avea asternuturi complete. De cele pe care le avea nu-mi venea mie sa ma lipesc.

Dusul nu avea apa calda. In tavan spanzura un ventilator care mi-a accentuat durerea deja apriga din gat cu 68%. Dar fara de care nu se putea continua viata. Nu-mi bat capul sa explic cum am ajuns acolo. Bine ca am reusit sa plec.

Am vazut cea mai frumoasa priveliste nocturna din viata mea. Golful din Hong Kong m-a imbatat cu sumedenia de gadgeturi chinezo-englezesti puse la bataie. Arata ca un imens tort cu lumanari aprinse in cinstea mea.

N-am atins furculita, cutit sau lingura timp de 23 de zile. Nici macar cand situatia o impunea. Am sorbit, am plescait, am apucat ca un animalut cu mana mancarea. M-am descurcat taraneste.

Am facut pentru inceput pipi in wc-ul fara de usa din constructia lui initiala. Uitandu-ma in ochii unei chinezoaice. Care facea si ea, slava Domnului, tot pipi.
S-a intamplat la Orasul Interzis. Cum stai cu fata la intrare, imediat in stanga.

Am facut apoi pipi hard-core, nepasatoare, in wc-ul mixt si fara usa al unui sat de pe raul Li. Chiar nu mai conta.

Am urcat cele mai multe trepte din viata mea, in cel mai scurt timp. Este vorba despre Marele Zid. Am facut asta sub un soare nemilos si pus pe rele. In timp ce serpi de foc mi se tarau incet pe sub pielea capului, provocandu-mi umflaturi caraghioase. Ca in X files.

Am intrat aproape zilnic in McDonald’s, impotriva convingerilor mele. Dar am pus si gura pe 7 fructe noi. Maiestoasa guava, molicul de papaya, atatatorul fruct al dragonului, bizarul fruct stea, ademenitorul mirt indian si inca doua, complet necunoscute. Sa le zicem imbietorul si acrisorul.

Am avut cel mai mare numar de bube pe cm patrat, din cauze ramase necunoscute. Nu m-am mai scarpinat niciodata atat de mult si de vartos. Am stat inerta langa zeci de mii de produse numai bune de cumparat. Aveam bani in buzunar si nu am luat un ac.

Am mancat zeci de coltunasi. Am mancat exact atati coltunasi cati am putut inghiti fara sa chem salvarea chineza. Am bagat la raft sute de coltunasi. Am mancat mii si sute de mii de coltunasi, cred. O sa ma intorc sa desavarsesc ce-am inceput.

Tot acum am mancat si cei mai buni cartofi din viata mea. Mai buni chiar decat cartofii cu ou gatiti de grasa mea matusa. Ce-or face thailandezii si malaezii cu acesti cartofi nu stiu. Dar rezultatul e tulburator si m-a afectat pe viata, cred.

Am completat 14 declaratii in care m-am jurat pe ce am mai sfant ca nu-mi curge nasul. Si ca nu m-am vazut cu nimeni caruia sa-i curga, in ultimele 7 zile. Si am cumparat cearceafuri de matase zmeurie.

Destul, cred eu, pentru o vreme. Cam asa arata lucrurile cele mai trasnite pe care le-am facut acolo. Stiti voi unde. Si gata cu povestirile de pe taramul indepartat. Buna seara, Bucuresti.

pur si simplu Beijing

august 20th, 2009

Asa arata Beijing-ul. Sau cel putin asa arata acum doua saptamani.

Despre iubiri, fie ele si foste, un etaj mai jos.

Cireasa

cireasa teleleu

iunie 6th, 2009

rock

E prima data cand cireasa alege cu buna stiinta sa se duca singura cuc intr-un loc care colcaie de oameni. Si sa faca ce-o putea ea mai bine acolo, fara sa intrebe publicul.

Aterizez in tromba la TIFF joi la amiaz’, si constat ca parcatul in Cluj nu este pentru nevolnici. No. Mi se termina repede puterile pentru ca nu e chip sa opresc masina undeva in centru.

Imi vine sa rog un clujean pedestras sa o ia el si, timp cateva ore, sa o tina plina ochi cu gagici si balamuc, pe unde vrea el. Cu promisiunea ca are si cina inclusa in pachet.

Ar promite multe cireasa, doar sa nu mai fie nevoita sa dea roata in continuu, fara rezultat, cu TIFF-ul sub nas, pe post de fata morgana. Dar uite in sfarsit un loc.

Dupa ce il inhata, i se pune o conditie dureroasa. Sa vorbeasca cu o masinarie clujeana pentru parcari. E ce uraste cireasa mai mult pe lume. Insa uite ca nu mai e chip sa faca mofturi. Roaga un clujean sa o ghideze si reuseste sa obtina tichetul eliberator.

Paranteza: pentru ca a invatat sa faca asta in locul cu pricina, cireasa nu a mai parcat nicio data in alta parte, indiferent unde a avut treaba. E drept ca locul era oarecum bine pus. Destul de aproape de cinematografe dar si vizavi de Marti.

Ce e asta? Locul unde se indestuleaza ea de trei ori pe zi. In timp ce se da pe net. Ea n-ar vrea sa manance atat, i-ar fi ajuns cateva graunte. Dar prietenul ei imaginar, I., i-a zis sa-si respecte mesele, si cireasa nu-i iese din cuvant.

Prin urmare dimineata incepe cu ham&eggs, care includ o portie zdravana de cartofi prajiti. Pe post de emolient, foloseste un caffe latte si un fresh jumate mar, jumate morcov.

La pranz iarasi isi aduce aminte de ce a zis I., si fara prea mult chef inghite supa cu galuste, pui cu tagliatelle si parmezan. Apoi tarte tatin, cu sos de caramel deasupra, sa spele grasimile.

Seara o jumatate de kilogram de salata cu avocado, pepene galben, pui si un sos cu maioneza. Asta pentru ca isi da seama ca la ora asta se mananca usor, asa. Si tot asa in fiecare zi, cu firave variatiuni la pranz, ca sa nu o certe I.

Cireasa faca asta in continuu pana duminica. In loc sa caute si ea lumea cu care ar putea schimba cateva vorbe, se pune cu indaratnicie si incepe sa inghita filmele vedete.

Mai inghite si filme despre care nu zice nimeni nimic, dar cireasa e multumita si cu astea. Filme sa fie, si fara prea multe socializari.

Mai da cate un buna ziua unui cunoscut, dar cand sa creada acesta ca se infiripa o conversatie agreabila, cireasa se plesneste peste frunte, semn ca a uitat ceva vital. Si fuge sub pretextul ca a uitat sa alapteze, nu vede omul ca trebuie sa plece?

Cat poate sa o duca cireasa asa? O viata, i se pare ei acum. Sigur, cand a purces spre TIFF, i-ar fi placut sa aiba o companie placuta. Dar odata spulberate sperantele, cireasa e asa de multumita de singuratatea ei.

De fapt, activitatea ei o pasioneaza in asa masura, incat nici nu ajunge sa revada gradina botanica si nici la targul de antichitati dinspre Huedin, care i-ar fi placut nevoie mare si se tine doar de doua ori pe an.

Ca sa desavarseasca parca singuratatea asumata a ciresei, prietenii la care sta la Cluj au plecat de acasa in alt oras. Are pe mana cireasa un casoi cu 2 etaje, cu fata spre padure.

Nici vorba sa-i fie urat. Cireasa gusta discutiile inteligente si amuzante pe care le are cu ea insasi. Si abia are timp sa vada toate filmele care sunt de vazut. Mereu ii scapa ceva. Daca mai sta de vorba si cu oamenii, ii scapa si mai multe. Deci nu.

Una din cele mai asteptate activitati la TIFF, inafara de filme, sunt petrecerile de fiecare seara. Cireasa este legata fedeles si adusa cu calus in gura la una dintre ele.

Dar pana la Gala finala nu mai pune piciorul in alta parte. Sunt atatea filme de vazut pe lume. Si TIFF-ul asta care se termina prematur!

Noroc ca I. o sa-i dea jos filmele Il divo, Ancristul, Fata in casa, O istorie completa a esecurilor mele sexuale si Despre Eni.

Cireasa a adorat sa fie singura si o sa faca o cerere la Tudor Giurgiu sa tina TIFF de 3-4 ori pe an, in diferite locatii, ca sa mai variam. Pentru ca doar asa poate ea sa plece cu motiv oficial invocat catre dana, catre familie, catre I. si catre ea insasi.

Aceasta a fost scurta istorie a ciresei teleleu, care redevine sociabila si serioasa.

cireasa, trimis de pace la TIFF

iunie 5th, 2009

Am ajuns ieri la TIFF. Cand nu vad filme, scriu pe banda ce cred, simt, fac si dreg.

Ca sa vedeti cu ce se indeletniceste cireasa intr-un oras ardelean, intrati va rog. Nu de alta, dar nu-mi sta capul la nimic altceva decat TIFF.

Ma gandesc ca ar fi bine sa intrati des, pentru veti gasi trairi in timp real. Toate asezonate cu pareri nefondate despre filme.