*Acest post nu este o antireclama. Imi place BMW-ul teribil. Deci nu ma zburlesc ca o cireasa-vulpe care nu ajunge la strugurii acestei masini. Daca o sa am bani in plus, imi iau si eu tot un BMW. Buna marca! Buna tarzan.
Bun, cu asta am rezolvat-o.
**Acest post nu este nici macar original. S-a zis de atatea ori despre conducatorii bolnavi ai marcii asteia. Ca sunt asa si sunt si pe dincolo. Incat nici macar nu pot sa iau frisca de pe tortul unei revelatii. Aduse numaidecat acum la lumina. De catre mine, pentru umanitate.
Acest post imi iese din gura intredeschisa ca o anatema. Pe care nu ma pot opri sa n-o adresez cerurilor. In speranta ca Zeus, mare amator de fulgere personalizate, va actiona. Si va trimite fiecaruia dintre soferii astia un fulger desfigurator-dureros-mutilant si in final mortal.
Exista, cred, 3 categorii de conducatori de BMW. Unii buni si normali si castigatori. Mari amatori de lucruri de calitate. In cautare de tehnologie cu destula personalitate.
Domnilor, va rog din inima. Si in numele umanitatii asteia la care ne chinuim toti sa va inmultiti. Repede. Altfel suntem mancati. Cred ca stiti si singuri ce vine din spate. Hai sa nu ne sinucidem prin neprocreere asistata.
Exista apoi categoria de tarani cu bani si cu lant gros si cu gagica bambueza. Care are si ea tot BMW, dar un model inferior. Doar e gaina si trebuie sa-si stie pozitia ierarhica. Dar si pozitia lui preferata.
Femeia barbatului cu BMW din categoria doi trebuie sa se supuna. Chiar daca / mai ales cand a avut noroc si i s-a pus o mana in cap. De catre zeul ei potent. O mana care s-o ghidoneze in viata in miscari de du-te vino.
Taranii astia elucubranti au tricouri mulate. Care plesnesc pe suncile de bere si manerele dragostei de sine. Tarani care sunt imbracati ca la circ. Parca angajati de primarie sa ne amuze in serile fara concerte bune.
Si care, cand se dau jos de la volan, tin mainile departate de corp. Ca si cum de atata muschi si bogatie, nici corpul nu ii mai incape. Tarani care se misca, cu masina cu tot, anume ca sa arate ca nu le pasa.
Ei au ajuns in varful lantului trofic, parerea lor. (Dar la profunzimea unui lichen de padure, parerea mea).
Si ultima, dar nu cea de pe urma categorie. Conducatorii de BMW mai neimpanati financiar. Care conduc modele mai vechi, dar tunate si cu geamuri fumurii. Pentru ascunderea identitatii fantomatice. Care au de obicei toba fisurata, pentru efect de scena.
Incrancenati si negri de frustrare in cerul gurii, baietii simpli cu BMW fac viata tuturor tare complicata. Taie fata, se arunca in tine, te strivesc, te inghesuie, te injura, te dispretuiesc. Te si omoara, daca vor.
Am avut inca o data ieri dovada vie ca viata mea si a altora e o gluma a sortii. Atata timp cat exista pe lume astel de rebuturi/scapari sinistre ale sistemului om. Sistem care de altfel imi place tare.
Soferii astia parca au baut cucuta. Sunt un fel de cavaleri ai intunericului, dar fara o misiune anume. Ei doar insista sa improaste cu dispret si ura pe tot ce misca. Sa arate ca sunt mai tari. Sunt tari ca un smoc de vata hidrofila soferii astia.
O astfel de masina, din categoria 3, cu un sofer sinistru la volan. N-a dat prioritate unui bulevard intre. Un bulevard mare de tot. Si pentru ca niste polo-uri si niste dacii si niste matizuri si niste alte masini normale au vociferat, s-a oprit asa.
A blocat tot o vreme, cat a avut nevoie ca sa-si panseze orgoliul ranit. Si a ranjit catre noi toti, batand cu sceptrul furiei lui in caldaram. Rege al dezordinii pe tronul lui facut din ura de clasa.
Atat.
Sa-i dam bmw-ului ce-i al bmw-ului. Mult respect pentru asa o masina buna si frumoasa si desteapta. Dar sa-i dam conducatorului de bmw ce-i al conducatorului de bmw. Multa m adica.
