catre conducatorul auto, potential prietenul meu

iunie 24th, 2010

Conducea un BMW serie 5, nou si negru. Ne-am intamplat la stop. Mi-a zambit cu subinteles. Ceva in genul draga facem si noi un cichi-cichi. Frumusos barbat, nu zic nu.

Mi-a sarit basca de mirare. Sa nu mai pot conduce si alta nu. M-am departat tilpil si demn in tromba, speriata. Dar n-am putut sa ma opresc din a-i scrie o epistola deschisa. Ca si cum inca am mai sta la stop impreuna. Mai, omule, tu chiar iti dai seama ce esti pe cale sa declansezi?

Daca ai nenorocul sa-ti zambesc inapoi, pentru ca m-ai prins intr-o pasa emotionala proasta. Daca bem o cafea impreuna si te seduc cu veselia mea. S-a mai vazut. Daca descopar ca ai niste ochi tulburator de vii si incep sa te iubesc cu foc si para. Daca gasim chiar si ce sa vorbim. Ala esti, iti zic eu. Murim de gat impreuna.

M-am gandit ce putintic instinct de conservare demonstreaza omul asta. Pai, mai omule, eu am avut un prieten cu BMW serie 3, deci ceva mai putin grav. Si era sa ne prapadim amandoi de uimire. Hai sa ne gandim un pic, sa ne clarificam.

Dupa ce sa zicem ca ne-am indragostit si ne-am mai consumat putin si am cotrobait unul prin corpul altuia cu rasuflarea taiata si entuziasmul primelor uniuni carne-suflet-carne paleste, se va intampla asa. Propun doar un scenariu simplu, fara variante.

Tu vei descoperi ca eu sunt de fapt prea pitica pentru un conducator de serie 5. O sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai si o sa te rusinezi. O sa te intrebi de ce naiba mi-ai zambit la stop, in fatidica dimineata in piata unirii. Si o sa ma blestemi ca ti-am zambit inapoi.

O sa vezi, daca mergem intr-un weekend la Paris, ca nu scapi de mine trimitandu-ma la cumparaturi pe Champs Elysees. Si ca eu vreau sa vizitez cutare si cutare locuri si ca mi se pare normal sa luam metroul. Tu o sa te uiti ingrozit la romanii din jur, sperand ca nu te cunoaste nimeni si nu spune acasa ce faci.

Eu o sa-mi dau seama ca prietenii tai sunt niste neispraviti, din punctul meu de vedere. La tine macar imi plac ochii si combinatia carne-suflet-carne. Care ma induioseaza suficient incat sa uit, pe alocuri, cine-mi esti. Dar la ei nu-mi place nimic.

Si orice minut petrecut in preajma lor ma arde. Poti sa faci pe pielea mea oua ochi in momentele alea. Iar tu, tu crezi ca ne distram cel mai bine din lume cand ne intalnim cu ei. Si nu intelegi de ce pitica asta mai pune si bot. Dupa ce ca e pitica. Fir-as al naibii cu norocul meu, o sa zici. Pe cine-am omorat, o sa mai zici.

La un moment dat o sa constanti ca sanii mei natural mari parca nici nu stau asa sus cum ai invatat tu ca stau sanii la femeie. Si o sa constati ca, desi ai picat blana cand mi-ai atins pielea fina, am celulita. Si iar o sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai. Cele cu carne tare si sani cu sfarcuri puse stanga-dreapta in dreptul claviculei.

Eu o sa constat ca tii la ceasul tau de mana ca la un copil. Si ca desi il iubesti asa cu foc, abia astepti sa-l schimbi. Sa ai alt copil pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. Unul nou, care sa te arda la buzunar de sa simti. Pentru ca numai atunci stii tu sa atingi nirvana. Da-da, e o metafora pentru o stare de gratie. Asta voiam sa zic, dragul meu.

O sa constati ca buzele mele sunt incredibil de subtiri. Mai subtiri decat stii tu ca sunt buzele la femeie. Si ca dintre ele nu curge tocmai lapte sau niscaiva miere. Ca ele emana putregaiuri si idei complet traznite. Chestii si valori care ar cutremura carnea oricarui prieten de-al tau. Bine ca nu m-a auzit mama ta ultima data, stii tu cand.

O sa-ti plezneasca un vas in ochi de nervi cand o sa auzi ca merg la cizmar. Eu o sa mor cand o sa ma duci la mare la Mamaia in weekend. Tu o sa te imbraci la limita de rau dupa gustul meu, desi cu straie bogat alese. O sa ma uit in jur sa vad cine ne vede. Eu o sa port pantofi cu talpa plata, dupa ce ca sunt pitica. Nu stiu sa merg pe tocuri. Poti sa crezi asa ceva.

Pot sa mai zic pana maine dimineata dar n-are rost. Ai prins ideea. Eu si cu tine chiar nu ne potrivim. Si fii mai atent pe viitor. Nu mai zambi asa, fara discernamant. Nu te uita la zulufii mei si la ochii de caprioara. Sunt insasi medusa, cu serpi in loc de par, daca ma cunosti mai bine. Iar tu, pentru mine, nu mai zic.

Hai, condu cu atentie. Si sa auzim de bine.

parfum imaginar pentru prieten imaginar

octombrie 21st, 2009

smell-roses copy

Cum am trecut de check in, m-am impiciorongat la duty free. Intai as vrea sa fac mentiunea ca pentru mine duty free nu exercita nicio fascinatie.

Cand nu am o treaba anume acolo, nu ma distreaza deloc sa ma invart printre rafturi. Descoperind ce sortiment de bomboane a mai lansat firma locala de ciocolata. Si incercand un gloss cu 30% mai stralucitor.

Mult mai mare placere imi face sa sorb dintr-o cafea cu lapte. Si sa ma gandesc cum a fost in orasul pe care tocmai l-am vizitat. Imi invit in felul asta amintirile sa se aseze cuminti in poseta bine organizata din cap. Sau sa sed la taclale cu alt vilegiaturist.

Dar acum, va spun, cu parul zburand de la viteza, ca si cum as fi fost pe o mobra. Si cu hainele fluturand in vant, m-am infiintat la duty free. Zbrrr, la raionul cu parfumuri. Pentru barbati, fie ei si imaginari, ca prietenul meu I.

Lui ii plac doua parfumuri. Incerc sa-mi aduc aminte numele. Imi iese si nu prea. Le identific cu jumatate de masura. Dar as putea gresi cu fiecare dintre ele. Parca astea de aici nu se cheama exact cum a zis.

Si oricum, de unde chestia asta, ca sa-i iau ce parfum si-ar dori el. Parfumul il amusinez eu, cireasa. Si mie trebuie sa-mi trezeasca pofte si placeri ascunse. Deci incep sa trec din brand in brand.

Fac fas-fas intai pe mine. Dar eu am doar doua maini. Si pe lume sunt atatea parfumuri. Dupa ce termin cu cele 4 incheieturi pe care le am la dispozitie. Adica unde se imbina mana cu palma si antebratul cu bratul, schimb tactica.

Incep sa folosesc fasiute de hartie. Miros, ma gandesc profund. Miros, fac socoteli. Miros si dupa o vreme nu mai inteleg exact. Asta e prea clasic pentru el. Ca el e mai asa, mai ne. Asta e prea dulce. Asta e prea funky.

Si asta, asta e prea de tot. Prea tare, prea tabac, prea moale, prea dulce, prea aspru, prea fresh, prea gay. Miros dar nu mai stiu exact ce informatie olfactiva ajunge la samburele meu insarcinat sa ia decizii.

Ma tarasc printre rafturi cu nasul facut ferfenita. Sunt ca ala mic si negru care respira greu. Inca o fasie. Asta e prea cute. De atata zor si oboseala, pe una ajung sa o si gust. Bleah, asta e prea parfumos.

Imi suna telefonul isteric. Sunt anuntata ca se inchide poarta de imbarcare. Ma trezesc brusc si dau navala la ghiseul unde stau cele doua parfumuri. Cele cu care as putea sa merg la sigur.

Insfac unul dintre ele si ma grabesc la casa. Acolo, o coada mare si o femeie care sufera de graba ardeleneasca. Ma foiesc de pe un picior pe altul. Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac face ceasul ce anunta timpul meu relativ dar totusi obiectiv de putin.

Fug inapoi la raft si pun parfumul inapoi unde era. Alerg cu arme si bagaje si reusesc sa intru printre ultimii, bagandu-ma in fata. Aceasta istorisire arata cum el, prietenul meu imaginar I., ar fi putut avea un parfum. Dar n-a fost sa fie.

Sper insa sa fi mirosit unda de parfumul iluzoriu. Si sa fi apreciat intentia, chiar daca schioapa.

cu ce sa ma imbrac sau ce inseamna coincidenta sau cum sunt barbatii

octombrie 2nd, 2009

look

Acest post arata cum reactioneaza barbatii pusi de femei in situatii pe care nu le inteleg. Si cum incearca ei sa isi pastreze totusi calmul, atunci cand se trezesc fata in fata cu eternul feminin.

Cu ce sa ma imbrac? Asta l-am intrebat pe un domn, pe nume C, pe messenger. Care ma invitase la un eveniment din acest domeniu iluzoriu si nu prea care este onlineul. E bine de stiut ca nu il cunosteam indeaproape.

L-am abordat astfel, fara inconjur, pentru ca urma ca eu, holograma de cireasa, sa ma arat in carne si oase lumii. Deci era important. Si nu stiam ce fel de serata este.

Ce voiam sa dibuiesc era daca se prevede ceva casual. Si eu sa nu apar cu o rochie ca de nasa, cu trena. Purtand o diadema cu cirese de rubine si frunzulite de smaralde pe cap.

Sau daca din contra. Sa nu cumva sa fie ceva mai firoscos. Unde mogulii vin in frac. Iar eu ma prezint in conversi, cu un t-shirt cu inima. Ca o boema desucheata a vremurilor noastre tulburi.

Deci da, urmaream de la domnul C un raspuns simplu. Gen a fost sau n-a fost. Gandindu-ma ca el stie ce lume vine si de ce. Si poate sa-mi ofere niste indicatii marunte, dar pretioase.

Mi-a raspuns cu multa candoare ca sa imi pun pe mine ce imi sade mie mai bine. Eu m-am enervat putin. Pentru ca asta e raspunsul pe care il primesti daca intrebi cam orice barbat cu care te pregatesti sa iesi in oras. Nu stie, nu vrea, nu poate, si atunci iti baga chestia asta. Cu ce vrei tu. Rrrrrr.

Am insistat. Bine-bine, lasa asta. Sa incercam sa ne concentram putin. Cum crezi ca o sa se imbrace ceilalti invitati. La patru ace sau mai lejer? Cred ca fiecare o sa se imbrace dupa cum o sa il indemne pofta inimii. A venit prompt si cumsecade raspunsul din fereastra.

Am lasat-o balta. M-am imbracat cum m-a taiat capul. A fost bine. Am stralucit precum o stea. Lumea a lesinat, au venit salvari. Au ridicat intai cardiacii si copii. M-au dat afara, pana la urma, pentru ca aratam prea bine. Si faceam victime pe banda.

Va rog, domnilor, mai lasati-ma putin. Eu am treburi serioase pe aici. Pleaca cireaso. Pleaca repejor, pana nu ne enervam. Ca ne-ai dat de lucru cand stateam si noi linistiti la birou.

A doua zi am vorbit cu ariciul, sefa mea, despre C. Si cum n-a fost chip sa ma inteleg cu el. Ariciul m-a lamurit ca la eveniment nu am fost chemata de C-ul meu. Sa-l numim Cx. Ci de Cy, pe care de asemenea nu prea il cunosteam dar il aveam in lista de mess.

Deci sa ne intelegm. Eu l-am intrebat pe omul asta cum sa imbrac. El nu si-a pus niciun pic problema asta. Ca de ce am tabarat eu pe el cu asa cerinta care nu il privea catusi de putin.

Ci a incercat sa ma ghideze in demersul meu. Si sa nu ma dezamageasca. N-a intrebat niciun pic dar unde te duci. Dar ce eveniment e. Si cine sunt oamenii aia de care ma intrebi tu, cireaso, cum se imbraca.

El a vrut sa se achite onorabil de datoria ce avea. Adica napasta asta care a cazut peste el. Si stresul ce simtea l-a facut sa nu isi mai complice suplimentar existenta.

Femeile oricum sunt de neinteles. De la asta se porneste. Si daca accepti lucrul asta ca punct de referinta, poate sa ti se intample cam orice. Totul e sa iei lucrurile lejer. Sa nu te panichezi si sa raspunzi calm. Si cu asta basta.

Pentru ca intamplarea mi s-a parut fenomenala, eu n-am mai adus lumina asupra subiectului. Nu m-am intors la Cx si nu i-am spus cum ai putut. Cum ai putut sa te supui fara sa cracnesti asa unui job. Sa-mi spui mie cum sa ma imbrac. Si de ce nu te-ai zbatut.

Am lasat-o balta. Si de atunci am mai vorbit pe varii subiecte. Ne intelegem bine.

Ma gandesc doar ca el, acum ca exista un precedent. Se mai asteapta poate, in cate o seara in care aude ca e volbura mondena in oras, sa-l secer cu intrebarea. Cx, eu cu ce ma imbrac azi?

Dar e pregatit. Si o sa mi-o zica pe sleau si cu siguranta de sine. Cu ce crezi tu ca iti sta mai bine.

recorduri ciresesti inregistrate la capatul lumii

august 24th, 2009

poveste

Am semanat o calatorie la capatul lumii. Pai si atunci nu normal ca am cules diferente culturale?

V-as mai putea povesti despre asta inca un an. Dar trebuie sa ma opresc odata si-odata. Nu mai pot sa o tin langa cu treburi de acum o luna. Viata in livada merge inainte.

Uite, tocmai se prefigureaza un weekend la Paris. Si eu am tot ramas inchistata in absolutul asiatic. Asa ca am stat si m-am gandit profund la un rezumat. Pe care sa-l pot imparti cu cine-ntreaba si mai ales cu cine-asculta.

Si am ajuns catinel la urmatoarea concluzie, legata strans de aventura mea asiatica.
Exista cateva recorduri personale. Pentru care ma puteti invidia cateodata si compatimi, poate, alta data.

Am facut cea mai lunga calatorie cu avionul. 13 ore in care nu am avut nimic de citit. Si am fost tintuita locului, doar cu un contabil malaez la dispozitie. Simpatic de altfel. Si jenat ca eu scriu si el e contabil.

Am calatorit in rastimpul celor 23 de zile peste 30,000 de kilometri. Un fel de ocol al pamantului, mi se sufla din public. Recunosc ca n-am stiut asta. Eu am alte treburi. Cum ar fi sa fiu draguta. Mi s-a mai zis.

Am dormit in fiecare noapte de vacanta intr-un loc diferit. Am calcat in picioare conceptul potrivit caruia concediul este ca sa ne odihnim. Am lansat proiectul revolut concediul este ca sa ne rupem in doua, departe de casa.

Am facut cea mai lunga calatorie cu trenul. Am stat culcata pe spate 22 de ore, pe ruta Shanghai-Honk Kong. In timpul calatoriei, din motive de neinteles acum, mi s-a parut ca o filipineza si mai mica decat pitica cireasa este lucrul cel mai incantator pe care l-am vazut vreodata.

Am stat la cea mai rea cazare din viata mea. La etajul 13 al unui bloc din Hong Kong. O gaura de cartite, fara ferestre si deci fara aer. Patul nu avea asternuturi complete. De cele pe care le avea nu-mi venea mie sa ma lipesc.

Dusul nu avea apa calda. In tavan spanzura un ventilator care mi-a accentuat durerea deja apriga din gat cu 68%. Dar fara de care nu se putea continua viata. Nu-mi bat capul sa explic cum am ajuns acolo. Bine ca am reusit sa plec.

Am vazut cea mai frumoasa priveliste nocturna din viata mea. Golful din Hong Kong m-a imbatat cu sumedenia de gadgeturi chinezo-englezesti puse la bataie. Arata ca un imens tort cu lumanari aprinse in cinstea mea.

N-am atins furculita, cutit sau lingura timp de 23 de zile. Nici macar cand situatia o impunea. Am sorbit, am plescait, am apucat ca un animalut cu mana mancarea. M-am descurcat taraneste.

Am facut pentru inceput pipi in wc-ul fara de usa din constructia lui initiala. Uitandu-ma in ochii unei chinezoaice. Care facea si ea, slava Domnului, tot pipi.
S-a intamplat la Orasul Interzis. Cum stai cu fata la intrare, imediat in stanga.

Am facut apoi pipi hard-core, nepasatoare, in wc-ul mixt si fara usa al unui sat de pe raul Li. Chiar nu mai conta.

Am urcat cele mai multe trepte din viata mea, in cel mai scurt timp. Este vorba despre Marele Zid. Am facut asta sub un soare nemilos si pus pe rele. In timp ce serpi de foc mi se tarau incet pe sub pielea capului, provocandu-mi umflaturi caraghioase. Ca in X files.

Am intrat aproape zilnic in McDonald’s, impotriva convingerilor mele. Dar am pus si gura pe 7 fructe noi. Maiestoasa guava, molicul de papaya, atatatorul fruct al dragonului, bizarul fruct stea, ademenitorul mirt indian si inca doua, complet necunoscute. Sa le zicem imbietorul si acrisorul.

Am avut cel mai mare numar de bube pe cm patrat, din cauze ramase necunoscute. Nu m-am mai scarpinat niciodata atat de mult si de vartos. Am stat inerta langa zeci de mii de produse numai bune de cumparat. Aveam bani in buzunar si nu am luat un ac.

Am mancat zeci de coltunasi. Am mancat exact atati coltunasi cati am putut inghiti fara sa chem salvarea chineza. Am bagat la raft sute de coltunasi. Am mancat mii si sute de mii de coltunasi, cred. O sa ma intorc sa desavarsesc ce-am inceput.

Tot acum am mancat si cei mai buni cartofi din viata mea. Mai buni chiar decat cartofii cu ou gatiti de grasa mea matusa. Ce-or face thailandezii si malaezii cu acesti cartofi nu stiu. Dar rezultatul e tulburator si m-a afectat pe viata, cred.

Am completat 14 declaratii in care m-am jurat pe ce am mai sfant ca nu-mi curge nasul. Si ca nu m-am vazut cu nimeni caruia sa-i curga, in ultimele 7 zile. Si am cumparat cearceafuri de matase zmeurie.

Destul, cred eu, pentru o vreme. Cam asa arata lucrurile cele mai trasnite pe care le-am facut acolo. Stiti voi unde. Si gata cu povestirile de pe taramul indepartat. Buna seara, Bucuresti.

forensic camera detectives

iulie 3rd, 2009

forensic

Va amintiti emisiunea Forensic detectives, de la Discovery Channel. Cand inca Brian de la Placebo si Brandon de la The Killers nu veneau sa ne faca verile mai fierbinti chiar decat fruntea de cireasa cand ea gandeste.

Forensic detectives ne-au infiorat de placere si teama atatea seri la rand, cu amanunte macabre despre cadavre necunoscute. Cu care pana la urma am ajuns intr-un grad ridicat de intimitate, neavand incotro.

Cireasa este o mare adepta a repararii lucrurilor si a folosirii lor pana la trecerea in nefiinta. Si este fireste complet impotriva noilor cumparaturi cand cele existente se mai pot folosi. Asa ca s-a prezentat cu aparatul foto in varsta de doi anisori la doctorul Sony.

Am dat aici peste o doamna care parea un fel de matusa cumsecade. Genul care face otet de mere in casa, intr-o lume in care nicio mancare nu se mai face in absenta unui chimist bun, certificat ISO.

Ce vrei cireaso? Doamna, nu mai imi merge aparatul asta si plec in China si imi trebuie. Dar ce-a patit cireaso. Face bibibibibibi si imi zice sa il inchid si sa il deschid si cand fac asta, iar imi zice, la fel. Si iar bibibibibibi.

L-ai lovit? Nu, doamna, cum sa fac asa ceva. Nu ne-am certat si oricum eu nu sunt genul. Eu mai bine injur, daca e. Bine fructissima, spuse matusa, trebuia sa te intreb. Asa e procedura, suntem un brand mare si respectabil.

Ia matusa asta a cuiva o lupa mare si se pune sa-mi studieze bietul aparat. Cireaso, ai fost la mare? Da, doamna. Pai se vede ca si aparatul asta a facut plaja cu tine, e plin de nisip inauntru, se vede clar.

L-am protejat cat am putut, doamna. Dar cum l-am scos din sacosica aia a lui, cum a inceput un vant napraznic. Un fel de tornada gri si fioroasa ca-n Texas. Si asta fix unde-mi pusesem eu prosopul, in fata la Ovidiu.

Sa vedeti, a ridicat fustele doamnelor, a luat mesele din capul domnilor, a luat pe sus copiii nesupravegheati si smantana amestecata cu dulceata de capsuni de pe papanasii de la Dinamo, tocmai din 2 Mai. A fost oribil, a zis si la stiri.

Cand a fost asta? O sa verific. Dar dupa cum arata, aparatul a fost tinut cu obiectivul deschis catre atacator. Si fortat sa inghita bobite mai mici si mai mari de nisip si alte mizerii de neconceput.

S-a pastrat in cutia lui neagra chiar si o poza in care se vede clar grimasa de groaza pe care o avea in timp i se facea asta. Si se si aude cum ingaima: n-am fost eu, vreau la matusa, n-am facut nimic, vreau la matusa.

Bibibibi-ul pe care il scoate acum nu este de la trauma mecanica, ci sunt tarele psihice. Ii trebuie si terapie cu un specialist in violenta tehnologica. O sa vezi matale cireaso la nota de plata. Nimeni nu se poarta asa cu produsele noastre.

Bine, doamna. Aaaa, ia stai asa. Cireaso, l-ai lovit. Se vede cu ochiul liber. Obiectivul e infundat. Asta se putea intampla numai in urma unui soc puternic. Si dupa cum vad ca e unghiul, lovitura brutala a venit din partea stanga. In timp ce aparatul statea culcat pe burtica, nebanuind nimic.

Nu doamna, nu am facut asta. Ne intelegeam bine, marturie imi stau atatia prieteni. Facea poze bune si era vesel, n-a fost nici macar nevoie sa ridic vocea la el.

Cireaso, si aici matusa s-a uitat la mine cu ochi de foc. Mi-e teama ca numai gugumanii indrugi. Daca se dovedeste ca minti, nu intra pe garantie, sa stii. Eu inaintez raportul meu mai departe cu niste observatii si semne de intrebare. Om vedea.

Si aici matusa mazgaleste recalcitranta ceva pe o fisa. Apoi se uita la garantie si zice. Cireaso, acum vad ca oricum a expirat garantia. Tie ti s-a dat doar un an, pentru ca ai state vechi in proasta tratare a tehnologiei.

Daca ma intrebi pe mine, ai mare noroc ca am acceptat sa ti-l vindem, probabil ca stateam slab la target. Si mai e ceva: expertiza mea si a colegilor mei costa oricum 70 de lei.

Iar daca te decizi sa-l repari la noi, dupa cum vad eu stricaciunile, o sa iti mai sara din buzunar inca minim 400 de lei. Aici cireasa a inceput sa planga, pentru ca aparatul nou costa 700 de lei si e absurd ce i se intampla.

In felul asta simplu, ea va trebui sa fie consumista degeaba si cumpere un aparat nou. Dar sufera ca service-ul costa asa de mult si nu poate sa-si duca mai departe teoriile ei ecologice sanatoase.

Iar aparatul tinut de gura sa inghita nisip impotriva naturii si lovit cu bestialitate in cap va zacea prin vreun sertar si nu va mai vedea in viata lui vreo plaja. Desi e destul de nou si facut de o firma serioasa, care imi placea.

Dar jos palaria pentru echipa de forensic detectives competenti. Cat despre mine, ce nu ma omoara, ma intareste.