A venit cineva, om de bine. Si a dat cu puf alb peste orasul asta plin de probleme administrative si cu infrastructura beteaga.
Cad din cer oua de bibilica grasa si cireasa le primeste in freza fara sa se supere. E iarna iar, e bine iar. Si in sfarsit pare ca tara mea este normala, ca orice alta tara. Bubele sunt acoperite, locuitorii cu metabolismul incetinit cu forta.
Imi place asta, imi place mult ce vad afara. Si pentru ca aseara am fost la cenaclul recitiri si pentru ca inaintea mea trei barbati au citit poezie si doar eu proza, m-am intaratat. Si mai jos se vede ce am patit.
Vai orasul meu pufos
Doamne, cat esti de frumos
Cum esti poleit cu zahar
Dar si crispy de geros.
Stropi de alb, praf de genune
Tu ma-nghiti cu-a ta minune
Eu nu vreau azi la serviciu
Tu ma chemi sa-mi pui cunune.
Dau din brate si inot
Albul sufla peste tot
Vreau sa stau cu limba-afara
Si sa inghit din fulgi cati pot.
Adu, mai! degraba-un ceai
Ce se-aude? Un buhai
Dau petrecere prin casa
Pana ies din nebuloasa.
Rap-rap-rap si zang-zang-zang
Frigul ma alearga-n crang
Cine-o mai iesi afara
Sa se spanzure c-o sfara.
Tip, stranut si-mprosc cu muci
Sa te vad cat poti sa duci
Hai cu mine in iatac
Arde mamaliga-n tuci.
Asta am putut eu sa produc astazi, pentru urechea colectiva. Am marea, de fapt imensa rugaminte sa puneti in comentarii, daca simtiti vreun fior, cate o strofa. Care sa duca mai departe aceasta oda a orasului pufos.
E simplu. Faceti rima cana/blana, castravete/perete si iese brici, va garantez.
Si acum va las tezaur sapte litere de aur. C-i-r-e-a-s-a.
