Sigur ca am vrut sa invat cate ceva esential de gangurit in balineza.
Mereu musteste gura cireasei de cuvinte. Are ea de spus chestii chiar si localnicilor din bucatica asta de paradis, Bali. Am aflat imediat cum se spune la barbat, si anume laki-laki. Apoi am poftit sa stiu cum pot numi o femeie aratoasa. E simplu, perambuan chantic.
Copii sunt anak-anak iar pe oratania numita rata o pot alinta in doua feluri. Sau betutu sau bebek. Crevete este udang. Ploaie este hodja. Ayam este pui. Ayu este frumos.
Vazand scris pe strada hati-hati, am facut eforturi si-am aflat ca vrea sa zica mare atentie. Unul dintre felurile mele preferate de mancare se numeste gado-gado. Mi s-a parut foarte simpatic modul in care balinezii se balbaie unii catre altii. Ce mai caraghioslac, mi-am zis eu cu drag pentru poporul asta zambitor.
Si am tot crezut asa pana cand am dat peste un sofer vorbitor de englezeste. Am tabarat pe el cu tot felul de curiozitati care se cereau numaidecat satisfacute si ce aflu. Ca laki este barbat si laki-laki sunt mai multi barbati. Ca anak este copil si anak-anak sunt un stol de copii. Prin urmare, pluralul indonezian presupune sa te balbai.
Odata inteleasa informatia asta pretioasa, am inceput sa pot formula cu echipamentul din dotare lucruri complicate in indoneziana. Precum perambuan chantic hati-hati laki-laki. Daca nu e clar, am vrut sa zic faptul ca femeia frumoasa trebuie sa aiba mare grija la barbati. Sau laki-laki + perambuan-perambuan = anak-anak. Aici sigur intelegeti.
Ayam-ayam ayu ma gandesc ca poate sa insemne, la o rigoare, mai multi pui frumosi. Prin hodja udang-udang as vrea sa spun ca imi doresc o ploaie de creveti. Hati-hati laki-laki gado-gado ma gandesc ca poate inseamna ca trebuie sa fiti cu mare bagare de seama, caci trec mai multi barbati care au mancat sau vor manca gado-gado.
Simplu, nu? Indoneziana este o limba care poate ca nu are mari subtilitati dar cu siguranta nu pune nicio problema. Adica apa-apa.
Bye-bye.
