ganduri despre pilula de dupa

decembrie 29th, 2010

De curand va povesteam despre metode contraceptive care se folosesc cu cap. Ei bine, din motive felurite, m-a suprins si pe mine iarna asta nepregatita. Exact ca pe autoritati.

Se da zero contraceptie si totusi destula apropiere fizica. Bonus, prezervativul fuge mancand nori intr-o lume mai buna. Si asta fara sa ma previna. Pur si simplu, fara regrete, fara vaicareli. Cand sa-l intreb daca totul e ok si vom avea o seara linistita, ia-l de unde nu-i. In loc sa stea la post, el umbla creanga. L-am certat aspru. L-am prins de umeri si l-am zgaltait.

Insa ce era de petrecut deja se petrecuse. Prinde orbul scoate-i ochii. Multi potentiali copii dantuie acum pe sub pielita subtire de cireasa. Maraie cireasa, da din codita si din colt in colt. Face socoteli, se uita ca pisica-n calendar. Nu-i vine deloc la socoteala sa inghita pastila de a doua zi. Prea multi hormoni de-odata. Cat pentru a schimba viata unui cal, nu doar a unei cirese.

Si dupa ce se codeste ea o vreme, isi da seama ca nu se mai poate taragana. Se duce val vartej la farmacie. Cere o pastila de dupa, chiar asa, taraneste, si plateste si o caruta de bani. Ca si cum dupa ce ca ai gresit, acum trebuie sa intri si intr-o stramtoare financiara. Apoi ia pastila, se pune cu ea pe canapea si se gandeste. Dar poate nu e chiar cazul s-o pe bune inghit.

Cine a mai auzit asa ceva. Ca dintr-o singura incercare, fie ea si reusita, se fac copiii. Probabil ca trebuie mai multa activitate fizica si niste sesiuni repetate. Da dar sa risc, nu prea imi vine. Se uita cireasa la pastila si pastila la cireasa. Isi masoara fortele, acesti adversari redutabili. Mi-e foarte sila sa inghit pastila de dupa. Ma gandesc ca in urma acestei intreprinderi, risc sa-mi creasca par pe sani, barba si coada.

Scot pastila din gaoace, iau alaturi un pahar cu apa. In loc s-o inghit si gata, sunt cuprinsa iar de speculatii. Etete risc, ii vine in cap tot ciresei. Pana la urma riscul ar fi un copil. Si ce copil ar fi, daca imi permiteti. Cel mai frumos din parcare. Daca in tot amalgamul asta eu as veni cu nitel blond, ar iesi o intreprindere cu multi sorti de izbanda. Asa ma bate gandul. Genetic vorbind, cred ca ar fi la standarde europene.

Ce-ar fi sa le fac tuturor o surpriza. Sa anunt ca urmeaza sa prezint lumii un copil facut din flori de cireasa. Dar gandul asta ingheata cireasa. Pe cat de frumos ar fi copilul, pe atat de absurd actul in sine. Sfinte Sisoe, se mira cireasa, ce ganduri iti pot veni odata cu niste spermatozoizi. Gata, nu mai sovai.

Hap.

picatura romaneasca

februarie 17th, 2010

Daca o vedea cineva, cireasa alearga in dimineata asta prin ceata si apa. Inoata prin zloata gri deschis si aluneca pe gheata gri inchis.

La rastimpuri, din stresinile oamenilor ii pica dumneaei cate o picatura grea. Cireasa s-a mirat de cat de grele pot fi picaturile care descind de pe acoperisuri in curs de dezghet. Ea crede ca fiecare astfel de lacrima are incarcatura unui pahar cu apa.

Unele picaturi o trazneau pe cireasa despletita ca o nereida. Fix in crestet. Altele, mai indraznete, i se strecurau ciresei pe dupa ceafa, vizand pielea fina de pe gat. Parca toate stresinile universului metropolitan se vorbisera sa faca o retea eficienta, spre a nu-i lasa fructului luxul de a ajunge la birou uscata.

Dupa multe astfel de pahare, cireasa s-a predat. Daca la inceput incerca sa dribleze apa si sa faca rute ocolitoare in ideea de a primi cat mai putine flesti in cap, acum era razbita. Si parul era strans in suvite subtiri si incretite. Iar semana ca vreo sirena din baywatch. Face ce face ea, si tot in situatia asta se pune.

Asa ca a zis ea sa profite de intreaga situatie. Si cum stia ca barbatii gasesc femeile ude in cap sexy, si-a asumat rolul de bomba sexuala in plin centrul Bucurestiului. Si pentru ca se plictisea si n-avea jucarie la indemana, a zis sa culeaga niste reactii.

Si a inceput, purtand cosite ude, asa, ca iesite dintr-un dus fierbinte, sa priveasca aprig catre unii dintre trecatori. Barbati si femei deopotriva, de ce sa discriminam. Si tuguia putin cireasa boticul ei, cum a vazut ca trebuie sa faci ca sa fii diva cu acte-n regula. Si ingusta si ochii ei pana la refuz, ca si cum o bate un soare puternic direct in fata.

Doar asa stia cireasa ca poti sa fii un produs finit, cireasa cea rrrrrr. Sexoasa de sa-ti sara basca. Si am tot continuat cu exercitiul meu de a lasa orasenii cu gura cascata. Si m-am tot vadit spre ei cu avantajele infatisarii mele rapitoare. Si reactiile au fost dupa modelul cate bordeie, atatea obiceie.

Unii se mirau, altii mai radeau, altii erau putin jigniti. Altii erau pur si simplu indiferenti. Astia m-au distrat cel mai tare, ca sa spun adevarul. Unul chiar mi-a raspuns la miniavansurile mele, desi nu avea parul ud si parea ca nu stie sa se joace, la prima vedere.

Si asa am incalecat pe-o sa si mi-am batut joc de picatura romaneasca de pe stresini. Si am avut orasul la picioare sau nu, dupa cum era si firea omului. Pic, pic, pic.

PS: daca tac cateva zile, probabil ca sunt plecata undeva departe, dar totusi aproape. Nu sunati voi la sonerie, mai ies eu din cand in cand. In mod sigur miercuri sunt inapoi pe baricade.