Acest post arata cum reactioneaza barbatii pusi de femei in situatii pe care nu le inteleg. Si cum incearca ei sa isi pastreze totusi calmul, atunci cand se trezesc fata in fata cu eternul feminin.
Cu ce sa ma imbrac? Asta l-am intrebat pe un domn, pe nume C, pe messenger. Care ma invitase la un eveniment din acest domeniu iluzoriu si nu prea care este onlineul. E bine de stiut ca nu il cunosteam indeaproape.
L-am abordat astfel, fara inconjur, pentru ca urma ca eu, holograma de cireasa, sa ma arat in carne si oase lumii. Deci era important. Si nu stiam ce fel de serata este.
Ce voiam sa dibuiesc era daca se prevede ceva casual. Si eu sa nu apar cu o rochie ca de nasa, cu trena. Purtand o diadema cu cirese de rubine si frunzulite de smaralde pe cap.
Sau daca din contra. Sa nu cumva sa fie ceva mai firoscos. Unde mogulii vin in frac. Iar eu ma prezint in conversi, cu un t-shirt cu inima. Ca o boema desucheata a vremurilor noastre tulburi.
Deci da, urmaream de la domnul C un raspuns simplu. Gen a fost sau n-a fost. Gandindu-ma ca el stie ce lume vine si de ce. Si poate sa-mi ofere niste indicatii marunte, dar pretioase.
Mi-a raspuns cu multa candoare ca sa imi pun pe mine ce imi sade mie mai bine. Eu m-am enervat putin. Pentru ca asta e raspunsul pe care il primesti daca intrebi cam orice barbat cu care te pregatesti sa iesi in oras. Nu stie, nu vrea, nu poate, si atunci iti baga chestia asta. Cu ce vrei tu. Rrrrrr.
Am insistat. Bine-bine, lasa asta. Sa incercam sa ne concentram putin. Cum crezi ca o sa se imbrace ceilalti invitati. La patru ace sau mai lejer? Cred ca fiecare o sa se imbrace dupa cum o sa il indemne pofta inimii. A venit prompt si cumsecade raspunsul din fereastra.
Am lasat-o balta. M-am imbracat cum m-a taiat capul. A fost bine. Am stralucit precum o stea. Lumea a lesinat, au venit salvari. Au ridicat intai cardiacii si copii. M-au dat afara, pana la urma, pentru ca aratam prea bine. Si faceam victime pe banda.
Va rog, domnilor, mai lasati-ma putin. Eu am treburi serioase pe aici. Pleaca cireaso. Pleaca repejor, pana nu ne enervam. Ca ne-ai dat de lucru cand stateam si noi linistiti la birou.
A doua zi am vorbit cu ariciul, sefa mea, despre C. Si cum n-a fost chip sa ma inteleg cu el. Ariciul m-a lamurit ca la eveniment nu am fost chemata de C-ul meu. Sa-l numim Cx. Ci de Cy, pe care de asemenea nu prea il cunosteam dar il aveam in lista de mess.
Deci sa ne intelegm. Eu l-am intrebat pe omul asta cum sa imbrac. El nu si-a pus niciun pic problema asta. Ca de ce am tabarat eu pe el cu asa cerinta care nu il privea catusi de putin.
Ci a incercat sa ma ghideze in demersul meu. Si sa nu ma dezamageasca. N-a intrebat niciun pic dar unde te duci. Dar ce eveniment e. Si cine sunt oamenii aia de care ma intrebi tu, cireaso, cum se imbraca.
El a vrut sa se achite onorabil de datoria ce avea. Adica napasta asta care a cazut peste el. Si stresul ce simtea l-a facut sa nu isi mai complice suplimentar existenta.
Femeile oricum sunt de neinteles. De la asta se porneste. Si daca accepti lucrul asta ca punct de referinta, poate sa ti se intample cam orice. Totul e sa iei lucrurile lejer. Sa nu te panichezi si sa raspunzi calm. Si cu asta basta.
Pentru ca intamplarea mi s-a parut fenomenala, eu n-am mai adus lumina asupra subiectului. Nu m-am intors la Cx si nu i-am spus cum ai putut. Cum ai putut sa te supui fara sa cracnesti asa unui job. Sa-mi spui mie cum sa ma imbrac. Si de ce nu te-ai zbatut.
Am lasat-o balta. Si de atunci am mai vorbit pe varii subiecte. Ne intelegem bine.
Ma gandesc doar ca el, acum ca exista un precedent. Se mai asteapta poate, in cate o seara in care aude ca e volbura mondena in oras, sa-l secer cu intrebarea. Cx, eu cu ce ma imbrac azi?
Dar e pregatit. Si o sa mi-o zica pe sleau si cu siguranta de sine. Cu ce crezi tu ca iti sta mai bine.
