De ceva vreme mi s-a insurubat in cap superstitia asta. Ca asa cum iti incepi anul, asa il duci mai departe. Cu sprinturi bune, cu presimtiri rele, cu trairi mediocre sau melancolii sterpe si neputincioase.
Prin urmare nu ma mai las surprinsa. Imi pregatesc ziua dintai ca o gospodina priceputa cosul zilnic. Ziua mea de 1 ianuarie e o foaie curata, pe care scriu doar ce am eu chef. Si chefuri am, mereu am. Nestavilite, obscene, transhumante, hiperbolice, travestite, tripartite.
Am baut cu grija doar 4-5 surubelnite, ca sa nu urlu ca lupii la luna de atata mahmureala. Am dansat cu sfiala, sa nu fac entorsa sau gat de lup. Am avut grija sa ajung acasa la mine, ca sa nu ma trezesc cu fara turtita de vreun cearsaf strain, cu trandafiri creponati sau dungi prost asortate.
Un singur lucru n-a putut cireasa controla. Chiar inainte sa ma trezesc intr-o zi glorioasa de 1 ianuarie am visat ca faceam dragoste batraneasca, matrimoniala, linistita, casnica, fara pericole, cu inginerul fara inima. Ideea asta m-a tulburat asa de tare incat nici macar mos ene n-a mai putut sa-mi tina ochii inchisi. Asa ca mi s-au deschis uimiti, doua felinare aprinse, pe la pranz.
Cum s-a furisat inginerul fara inima la mine in oniric si direct in chiloti, nu pot sa pricep. Ii arde de saga.
Apoi e drept ca am mai avut un soc. Trecand prin fata oglinzii, am zarit fata mea de vodka. Adica trasaturile trase de par ici, impinse in dezordine dincolo. Am pus cu mana stanga ochi langa ochi. Am dat cu mana prin par, pana ce au plecat familiile de pasari ce-si facusera cuib acolo peste noapte. Apoi am indreptat cu grija cearcanele cu un servetel.
Am nechezat puternic si mi-am zis las’ pe mine. Imboldita de dragonul nesatios din stomac, am mancat 16 sau 17 sandvisuri cu branza de capra. Pentru ca mi-era pe buna foame, mi-am oferit si cu baton de ciocolata cu marzipan. Odata e 1 ianuarie si vreau sa fiu sigura ca o sa ma hranesc bine tot anul.
Apoi tar telefonul si mama de cireasa ma invita la pranz. Dau fuga si indes in gura obisnuita sa duca multe o portiune de salata boeuf. Dar si o mascota de la Capsa, sa spele grasimile. Apoi trag un pui de somn, ca sa fiu bine odihnita tot anul. Si imi vin prietenii apropiati, la un pahar. Si dai, si lupta. Ne distram cu niste sarmalute cat un degetar, plus muraturi iscusite si 4 feluri de prajituri venite cu trenul de la Suceava. Toate spalate abundent cu ciocanele de visinata din salaj.
Un an bun cred ca ma asteapta. A eclozat el mai ciudat dar restul merge ca pe roate. Asa te vreau, cireasa.