viata cu sos pe piept

aprilie 2nd, 2009

pepene

Sunt genul de cireasa care face ce face. Si ajunge sa puna mereu sos pe pieptu-i gene-ros de sentimente.

Totul in rest e in regula. Nu merg cu fermoarul desfacut la intalniri de strategie. Si ma duc repede la baie dupa ce mananc patrunjel sau mac. Ca sa inlatur eventualele pierderi colaterale.

Incerc sa-mi tin sanii in sutien la mare. Desi nu este usor, sfantul sisoe mi-e martor. Sunt atenta ca mucii sa stea in nas si nu pe interlocutor cand stranut.

Si dupa ce ies de la baie, fusta nu prea-mi ramane ridicata la spate pana la talie. Prinsa fiind din greseala cand mi-am tras ciorapii lungi sus la loc peste arcuitele-mi picioare.

Dar cand vine vorba despre lucruri pe care le bag in gura. Ceva merge mereu prost. Fie ca sunt eu prea hulpava si nu am rabdare si atunci indes si atunci sar stropi. Fie ca alimentele se straduie sa scape innebunite. De gura de cireasa care nu iarta.

Cert e ca am aproape zilnic pe piept drept marturie. Lista partiala a lucrurilor de care m-am bucurat cu fiecare papila. Scrijelita convenabil pe sau intre sani.

Cand beau cafea, mi se intampla cum patea Stefan cel Mare in filmele istorice, inaintea bataliilor cu turcii. Stiti cum bea el apa din pocal ca un purcel. Si avea pierderi de lichid prin marginile gurii. Mie imi place de mor Stefan cel Mare.

Daca am in fata o tocanita, marai la ea si ma zborsesc de pofta. Pana se burzuluie si ea inapoi la mine. Rezultatul fiind ca tocanita castiga si isi insemneaza victoria prin 3 mici pete rosii, inegale si dispuse anarhic. Intre sani.

Cand nu am sos rosu, pun sos din salata cu ulei de masline. Cand nu am nici macar de-asta, ma enervez subit si imi sare lapte din cana. Iar cand chiar nu-i chip sa reusesc singura sa-mi pun pe mine. Am ajutoare.

Sigur trece un caine care aluneca si da peste o baba. Care se dezechilibreaza. Scapa plasa cu paine. Care cade intr-o balta cu noroi. Din noroi se desprinde o parte care aterizeaza pe un carut si o mama.

Copilul se sperie si plange. Mama se impacienteaza, ii sare din mana borcanelul cu piure de mere si gust oribil. Borcanelul face triplu tulup prin aer si jumate din incarcatura incerta aterizeaza la mine pe sani.

Cum am o viata sociala teribil de activa. Si ma vad cu oameni la pranz, deci cand ziua abia a inceput. Mi-e rusine sa ma prezint gata patata. O sa zica respectivul lume, lume, la cireasa asta ii cade din plisc. Am o imagine de protejat.

Si atunci m-am gandit asa. Sa-mi cumpar o geanta de voiaj mica, cum au doamnele bogate. Pe care sa o car zilnic dupa mine, prin oras. In ea sa pun niste schimburi si albituri. Si la jumatea zilei sa scot bustiera plina de sos. Si sa imbrac ceva decent.

Daca ma intreaba cineva, o sa pretind ca tocmai m-am intors de la Londra. Iar daca se prinde ca mint si insista. O sa-i raspund cu voce mica. Sunt genul care pune sos pe piept. Nu ma judeca prea aspru pentru asta. La toti ni-i greu.

cireasa si invidia pe ce au altii

martie 24th, 2009

ochelari

Personajul colectiv Londra mi-a fixat capul cu o mana. Si cu cealalta a apucat repede o bata de cricket si mi-a tras cu ea drept in cap. Rusinica sa-mi fie. N-am fost pregatita.

M-am dezechilibrat, am cazut in fund. Si un roi de pasarele tip colibri mi-au cantat cateva minute o hora deasupra capului. Ca in desene animate.

Si totusi nici macar suparata nu sunt. Doar ca au incoltit sub pielea mea muguri noi. Muguri de ciuda si invidie de culoarea otravei.

Lovitura m-a facut sa ma concentrez acum asupra altor lucruri. Cum ar fi sa-mi schimb repede viata, cum oi putea. Incat sa mi-o fac sa semene din ce in ce cu una britanica.

cainele

caruturi

Pentru ca daca ai putina imaginatie. Si cred ca am. Nu pot sa nu ma vad pe mine, in loc de domnii de colo. In Hyde Park, rasturnata intr-o rana, pe iarba deasa taiata cu forfecuta de unghii de catre un lord.

copacei

flori

Cu un cos de picnic din care se itesc 2 pahare cu vin rosu. Si niste cai baltati care trec la trap saltat pe deasupra capului. Gestionand doi copii prea blonzi, cu pantaloni scurti. Care sar ca mieii in timp ce hranesc lebede albe si lebede negre.

hyde_park

De ce sa nu fiu eu mama care sa-si duca ai ei prunci prea blonzi prin muzeul de istorie naturala. O cladire obscen de mare si impecabil intretinuta. Unde se pun la bataie cele mai aprige tehnologii.

muzeul

La departamentul pasari, de exemplu. Sunt imagini cu inaripate care se tot schimba. Ca sa inteleaga copiii unde traiesc pasarile, ce mananca, ce citesc, unde ies ele sa se distreze.

Apoi sunt 3 receptoare. Pe care daca le ridici, iti raspund tot felul de pasari diferite. Ca sa stie copiii cum ciripesc pasarile si cum canta pasarile si cum vorbesc pasarile la telefon.

sf

Cireasa a murit de placere sa se joace la toate butoanele si receptoarele si gadgeturile. Si s-a gandit cu tristete la Antipa, de curand vizitat. Unde pasaretul strange praf printre penele impaiate acum cine mai stie cati ani. De catre un strabun.

De ce sa nu fac eu, nu chinezoaica de colo. Cele mai fabuloase cumparaturi in Borough’s Market, cea mai veche piata din Londra. Sa sorb duminica cu zgomot stridii proaspete imbaiate in lamaie. Sa gust jamon de ultima generatie taiat de cel mai tulburator spaniol cret creol.

jamon

Vreau sa pipai aici, in acest context, cel mai potrivit avocado. Si sa pun pariu ca asta e cel mai dulce ananas care mi-a trecut pe sub nas.

Imi plac cele 1001 de rase de oameni care se vanzolesc, ca niste cai cu pedigree. Si faptul ca pot sa ling pe jos, daca am chef.

tarta

Sa dau fuga la creatorul celor mai gustoase brownies din lume, vreau. Mi-a zis el ca o sa-mi aduc aminte de el toata viata. Si ca o sa ma intorc, sa mai cer. O sa ma intorc, n-ai tu grija.

chitari

Vreau sa cumpar nimicuri din Camden’s Town. Si sa prind mancarea indiana fierbinte & aromata de 1 lira, la inchidere. Sa ma distrez in Soho pana cad jos. Si sa ma zvarl in vaporasul pe Tamisa, cand e rost sa iau decizii importante.

food

cops

Vreau sa am si eu o poarta rosie cu inel la intrare, in Notting Hill. Si sa ies doar doi pasi sa cumpar o antichitate. Pe care sa o asez deasupra semineului.

casa

Mi se pare acum in mod absurd. Ca pot sa fiu si eu cireasa britanica. Si chiar ma oftic pentru ca stiu ca in cateva zile. Mintea mea o sa faca curat in urma acestui preaplin de senzatii si dorinte. Ca eu sa pot trai in continuare fara traume pe plan scalamb mioritic.

scrisoarea ciresei contemporan-interbelice

martie 19th, 2009

atlas copy

Cismigiu, 19 martie, 2009

Iubita mama,

Am dat drumul trasurii, din placerea de a mai face cativa pasi pe jos. Si ce sa vezi. Primavara din parc a venit mai repede decat cea de pe net. Dar te vei bucura poate sa afli ca in Cismigiu am gasit toate in ordine.

copac

Cum intri in parc, porneste muzica. Parca a invartit cineva de cheita vrajita. Si toate paserile mari si mici si medii. Au inceput, uitandu-se ochi in ochi si sprijinindu-se una de alta sa nu carecumva sa cada de atata implicare, sa cante ca proastele. Ai citit oare matale Cronica pasarii arc, de Murakami?

iarba

Cat despre copaci, ce sa iti mai zic. Mugurii doar sub amenintarea cu moartea transmisa de catre ingrijitori la fiecare inserare din copac in copac. Reusesc sa se abtina sa nu pocneasca cu zgomot de tunet. Si sa nasca in chinuri frunze noi.

vedere

Banuiesti matale poate. Ca forsytiile n-au mai putut. Si jenate ca le-a venit poate prea devreme sorocul. Au decis sa se mascheze, ca la carnaval, in culoarea galbena a geloziei.

Dar, ce intamplare! O pasarica de soiul cantator. Stiu sigur ca era capabila de triluri pentru ca era cam uratica. Si ma gandesc ca lucrurile in viata nu sunt impartite chiar aleator. Deci pasarica asta statea sa nasca oua palide.

In mod sigur era la prima sarcina, se vedea pe ea. Pentru ca era emotionata nevoie mare. Si de-aia ii tot scapau din ciocul mic pitic. Firele uscate cu care voia pasamite sa-si captuseasca al ei cuib.

verdeata

Pasionatii de sah, iubita mama, erau in febra mutarilor geniale. Mare forfota si inghesuiala era pe la mesele cu patratele.

Domnisorul de mai jos, desi stiu ca pe matale nu te intereseaza fiindca nu e ofiter. Era teribil de emotionat ducand un trandafir rosu si gras de petale iubitei lui, o croitoreasa.

rose

Cei doi venerabili din imaginea alaturata citeau alene. Mi-a placut de ei. Erau ca batranii normali din strainatate. Doamne, dar cum mai zboara timpul, mama…

mosi_citind

A, era sa uit. N-ai sa crezi matale de ce este capabil un porumbel cand iubeste. Cei doi masculi infoiati de mai jos. Au prins-o pe biata caprioara la mijloc. Si se tot foiau si roteau si invartoseau in jurul ei.

dragoste

Am stat mult sa-i privesc. Sigur ca mi-a trecut prin minte si ideea. O sa razi poate, de asa prostioara. Ca ar trebui sa vina si niste barbati sa se uite la porumbei, sa vada cum se face. Stii, pe net s-au cam alienat obiceiurile astea. Dar destul…

model

Iar pe domnita aiasta am surprins-o tocmai cand ii oferea venerabilului domn flori. Cred ca voia sa-i si spuna ceva mai deocheat. Bineinteles, a tacut rusinata la venirea mea. Doamne iarta-ma pentru ca gandesc asa. Dar s-a involburat si sangele meu de asa priveliste.

oferind

Eu sunt bine, ceea ce iti doresc si dumneatale. Cand vei citi aceste randuri, voi fi dusa de aici. Sper ca baietul sa-ti aduca scrisoarea pana-n pranz. Si sa te gaseasca sanatoasa. Lipsesc pana luni, sa nu te ingrijorezi matale. Nu am nici net.

A dumneatale sincera si iubitoare fiica,

Cireasa

mamaliga, parte din rezolutia ciresei

ianuarie 4th, 2009

mamaliga copy

Ce ciudat ca oamenii au decis sa purceada tocmai acum, din toate perioadele posibile. La facerea de liste cu teluri personale.

Sa ma apuc sa insir ce vreau sa obtin in viata. Acum cand mintea aburita de carnale. Si talia ingrosata de sarmatzi. Situatie care ma cam opreste de la a gandi limpede ce am de facut anul asta. Hm.

Dar daca-i musai, cu placere. Si pentru ca stiu bine de tot ca. Pentru sa obtin ceva, trebuie in primul rand sa stiu ce vreau. Iaca-ta cum arata lista mea (selectiuni).

1. Sa vad Londra. O cireasa nu este deplina daca nu a calcat pe aici. Odata ajunsa acolo, o sa incerc sa iau masa cu Jaime, pe care o sa-l rog sa faca ceva cu avocado. Si apoi ceaiul cu regina, ocazie pentru care am palaria potrivita.

2. Sa gatesc. In topul listei sta mamaliga. Vreau sa mananc mamaliga cu lapte si cu sare. Mi-e dor de mamaliga. Apoi mai vreau sa fac peste si broccoli. Si ciorbe cu bors. Asta pentru ca m-am decis ca-mi sta bine femeie, asa.

3. Sa scriu la trei reviste bune. Asta pe langa activitatea de on-line pe care cu mult interes o desfasor acum la hotcity.ro. Si pe langa cronica de events pe care o fac saptamanal la sapte seri.

4. Sa stay fit. Adica sa slabesc putin, sa ma intaresc pe alocuri. Sa fac si mai mult sport, sa mananc si mai sanatos. Sa ajung la doar 150 de pungi de pufuleti pe an in loc de 365.

5. Sa ajung departe. In Argentina, sa vad un prieten. Australia, sa vad alti 2 prieteni. Sau Asia, unde sa nu vad pe nimeni. Dar sa vad eu care e treaba pe acolo.

6. Sa pun voci. Adica sa se auda glasul de cireasa pe desene animate sau pe spoturi. Mare dorinta mare. Sta pe rezolutie de ceva ani, dar s-a miscat putintel. Daca vrei, poti.

7. Sa dau inapoi. Adica sa inturnez oamenilor din jur care imi dau tot felul de lucruri misto. Macar o parte de alte lucruri misto. E mult de munca aici, ca eu primesc enorm. Dar poate razbesc.

8. Sa-mi cumpar roti de iarna. Ca sa pot merge la ski cand am chef, fara teama. Apoi masa cu scaune “Stefan” de la ikea. Si un cuptor in care sa coc friptura si vise.

9. Sa locuiesc 6 luni la Istanbul. Sau macar sa-mi pregatesc anul asta lucrurile in asa fel. Incat sa ma pot trezi anul viitor pe malul Bosforului o vreme. Imi curge sange turcesc prin vene, asta e clar.

10. Sa cumpar mai putin orice. Desi inima ma indeamna inca, biata naiva. Sa mi se para ca am nevoie de din ce in ce mai multe lucruri. Bad bad cherry.

11. Sa strang gunoiul diferentiat. Adica sticla la sticla si tot asa. Sa fac nu stiu ce cu uleiul. Si metalele si hartia. Si sa nu-mi fie lene sa merg pana la capat cu toate.

12. Sa fac mai mult voluntariat. Sa plantez mai multi copaci. Sa ajut in fel si chip, cum oi putea si cu ce oi putea. Fara sa curat rani si sa activez in medii in care miroase urat. Ca asta chiar nu pot.

13. Sa merg o saptamana in Maroc. In iunie, cu verisoara mea canadiana. Vreau si la Marakesh, si in desert. Vreau sa mananc cus-cus si curmale. Si sa ma dau cu covoare zburatoare ca sa ajung pe unde am treaba acolo.

14. Sa scot carticica galbena. Am eu in cap o carticica de cireasa. Stiu titlul. Stiu cum arata copertile. Stiu cam ce e inauntru. Dar nu stiu cum sa fac cu tiparirea, banii, productia, distributia, etc. Astept provincia.

15. Sa dau drumul la inca 2 bloguri. Pentru ca am si alte lucruri de spus. In tot felul de altfel de formule. Pe care nu pot sa le implementez cum trebuie aici.

16. Sa ma imbrac frumos si sa ma pieptan in fiecare zi. No comment. Dar nu-mi iese mereu.

Si dupa un an in care am trait 3 sferturi perfect. Si un sfert mizerabil. Un an bun, as zice eu, daca iau in considerare procentul. E cazul sa vina unul si mai bun. Chiar daca el vine cu ceva mai multa moderatie.

Pentru ca anul asta. Un fleac, m-a ciuruit. Nu credeam sa doara asa.

Si va las, ca ma pun pe treaba. Intai si intai ma pieptan. Restul vine de la sine.

Later edit, adica am adaugat asta mai tarziu: Auzind rezolutia mea, a cherry a dat fuga pe net si a cumparat 3 bilete la Londra. Ce frumoasa este viata!