cireasa si pofta pentru threesome

decembrie 2nd, 2009

threesome

Fix la inceputul iernii calendaristice, mi-a venit chef sa patinez. Si prietenul meu imaginar, I., ia-l de unde nu-i.

Intra cireasa pe gheata. Si sta ea catava vreme asa, nepatinata. Se concentreaza si se freaca pe tample incercand sa il invoce pe I. in carne si oase. Dar nu e chip. Ce e imaginar, imaginar ramane.

Atunci cireasa, simtindu-se singurica nevoie mare, incepe sa alunece cam in dorul lelii. A vazut mai multe cupluri tinandu-se de mana. Dar ea, aceasta fetita cu chibrituri a patinoarului, nu are pe nimeni sa o sustina fiziceste si moraliceste.

Vrea si ea o mana mare in care sa-si odihneasca, impletita, mica ei codita. Sa se dea domnule cate un patinator barbat, sa ajunga la toate.

Si tot asa, da din picioare picurand nevoia de afectiune, pana simte unda de parfum preferat. Ridica privirea si vede un cuplu care aluneca in deplina armonie. El este slab, cu nas coroiat si are o camasa in patratele.

Imi plac mult barbatii cu anumite camasi in patratele si el are una de-aia ok. In plus, miroase complet ademenitor. Vezi mireasma fizic plutind deasupra albului de gheata.

Ce daca tine de mana o fata cu par lung si palton maro, care sufera de nas rosu. E plin de vigoare si pare ca ar mai putea sa mai traga dupa el, fara probleme, inca o femeie-fruct.

Sunt pitica si nu cantaresc mare lucru. Hai, domnule, ia-ma si pe mine. Cireasa o sa stea locului si nu o sa faca probleme. Ba chiar o sa dea cat poate ea din picioare, potentand trio-ul.

In plus, stii si tu zicala aia. Intre doua nu te ploua. Si dumneata, domnisoara, sa nu fii infricosata. Cireasa nu vrea pe coroiat pentru uz exclusiv. Vrea doar sa alunece si ea alaturi de niste suflete. Si apoi pleaca in treaba ei, ca are destula.

Isi pregateste discursul cu toate astea cireasa, sa-l sopteasca celor doi, la momentul potrivit. Si se tot tine dupa dansii, scai. Si le atine calea si ii urmareste si alearga cat o tin puterile, sa-i prinda.

Se tot uita cu pofta si adulmeca mirosul ce o leaga cu lanturi de matase de barbatul cu nas coroiat si femeia cu palton. Si taman cand prinde curaj si li vara dinaintea ochilor cu un zambet, vai.

DJ-ul care pune cea mai proasta muzica de pe pamant, vibe fm, parca, zice va multumim pentru participare. Si va mai asteptam.

Stai, domnule, cine te crezi. Eu incepusem ceva aici. Si I., I. nu e cu mine. Si aveam si eu sansa mea. Domnule, se apropie sarbatorile, nu fii hain.

Dar degeaba a implorat cireasa toate astea. Cortina s-a tras peste gheata. Si dumneaei si-a pus pofta in cui. Pofta de threesome, avuta pentru prima data in viata ei, in public.

din ce sunt facuti barbatii?

octombrie 20th, 2009

barbat

Ia sa va vad. Din ce material sunt domnule facuti barbatii, de nu le este absolut niciodata frig?

Au izopren pe sub primul rand de piele? Am vazut eu la televizor cum sar ei sa apuce, din valurile unui rau intunecat de ger, cu sloiuri, crucea de Rusalii. Asa s-ar parea, ca au. Altfel cum nu mor?

Au un sistem de incalzire centrala care ii face sa nu mai suporte pe ei nici o hainuta? S-ar putea. Eu am aflat de la un inginer ca sursele de caldura nu trebuie acoperite cu nimic. Ar fi o explicatie pentru care ei nu suporta huse deasupra.

Sau sa fie perisorii care le acopera aproape in intregime corpul. Adica blanita de barbat sa fie responsabila cu aceasta incalzire globala a barbatului. Mai globala de 10X decat a femeii.

Pentru ca e clar. Atunci cand este vorba despre simtirea aceleiasi temperaturi date, diferenta dintre barbati si femei este ca de la taratoare la zburatoare. Monstruos de ampla.

Barbatii mor de caldura vara. Le cauzeaza in asa fel incat au fost semnalate cazuri incredibile. Cum refuza ei uneori sa paraseasca hotelul in vacanta de vara la ore de dupa-masa. Pe motiv ca nu pot face fata distractiei. Pe cand sexul slab rezista la orice calduri.

Mai ales daca merita ceva sa iesi afara pe o asa vreme. Daca s-ar pune un H&M in Baragan, am merge in weekendurile de vara pana acolo. Si am petrece ore in sir cu soarele in teasta. Cu ciulinii tragandu-ne de fusta. Inarmate doar cu o palariuta minuscula si o sticla cu apa.

Si iarna, ce sa vezi. Barbatii nu vor sa puna pe ei pulovere. Si trebuie sa insisti cu cerul si cu pamantul, daca ii iubesti, sa-i faci sa puna geaca. Cat despre fular si manusi, lupta e pierduta. Nu exista nimic pe lume care sa-i convinga sa le poarte.

Iar cand se afla intr-o casa incalzita pe timp de iarna, se plang mereu. Ca aoleu si vai de mine. Ce mai caldura. Cum sa poti trai asa. Sariti. Deschideti ferestrele larg, sa intre gerul. Aruncati plapuma cat colo, ne sufocam.

Din ce sunt facuti, Doamne, barbatii. Fa-ma sa inteleg, ca sa pot coopera cu problema asta a lor. Si sa inteleg de ce au ei nevoie de un frigider ca sa se simta bine.

Oare barbatii fac pipi cuburi de gheata?

timbre austriece

ianuarie 23rd, 2009

Stiti zicala o imagine cat o mie de cuvinte. E uite, mi se pare ca e vremea ei.

Adica eu o sa pun mai jos niste poze din Kaprun facute de mine. Care m-au impresionat tot pe mine. Plus niste poze cu acea caciula ridicola de leopard de care va ziceam. Si o sa le insotesc de prea putine cuvinte. Cum nu fac de obicei.

Bucovina de Austria:

bucovina

Ridicola caciula:

caciula

Poza din telescaunul poreclit “Ce dai ma, nu stii sa-njuri?”. Sau caruia ii ziceam simplu “Ce dai ma”, cand voiam sa zicem repede ca punct de referinta. Asta pentru ca mereu cand ne dam jos din el ne trage una. E un smucit.

ce_dai_ma

Gandurile mele, pe inserat:

ganduri

Roata fascinanta a telescaunului:

roata telescaunului

Pana si aici oamenii singuri au de tras. Au un rand special in care trebuie sa se puie. Sa rada toata lumea de ei:

singuri

Barul/showroom/loc de odihna organizat de Volvo la 3,000 m, din gheata. Cu piei de animale inaintru si ecrane si bauturi si fitze maxime:

heata

Cireasa si colega ei de camera, zisa Maimuta:

infractori

Masa uriasa la 3,000 m, la care probabil se aduna austriecii uriasi noaptea, cand le e foame:

masa_uriasa

Munti roz dupa 6 ore de ski:

munti roz

Am mancat curcat cu curry si ananas aici. Intr-un soare divin. Afara, in tricou.

soare

Soare pe post de felinar. Uite, are si stalp.

feerie

Seara comuna in Kaprun:

noapte

Ca de obicei, pantofii participantilor:

pantofii

Cireasa fericita ca nu s-a dat o saptamana cu rimel si nu a purtat sutien:

parada 2

Inca euforica, din acelasi motiv, sprijinita de casuta de gheata facuta de Volvo.

parada

Partia 14, la care m-am intors. Si dupa ce m-am prosternat si am aratat umilinta, m-a lasat s-o skiez de 2 ori. Pe un soare incredibil care izbucnea dintre copaci.

partia 14

Propunere de layout pentru sfarsitul lumii:

sfarsitul

Si sfarsitul pe bune. Gata cu Austria.

end

cireasa, o (supra)vietuitoare

ianuarie 6th, 2009

20071212-britenbucher-ice-skaters copy

Patinoarul este unul din locurile cele mai periculoase de pe planeta. Cireasa dixit.

Adica atunci cand din viata lipseste cu desavarsire aventura, putem sa alegem patinoarul. Sau cand am gresit cu ceva si trebuie sa ispasim. Tot asta ar fi un loc potrivit, in loc de bice pe spinare.

Sau daca suntem inocenti de fel si credem ca totul se sfarseste cu bine, no matter what. Pasim pe gheata senini. Dar noi cei ce intram aici, musai sa lasam orice speranta.

Eu nu patinez chiar asa de precar. Dar m-am dus cu a cherry, care odata ce-i pui patinele in picioare, devine un fel de flendura asa. Si pare ca e complet la voia intamplarii. Face ca bambi, ma scuzati pentru dublarea in norvegiana.

Oricum de indata ce te afli pe gheata, se intampla asa. Zice a cherry vorbe de duh si mare dreptate are. Ca tot ce ai acumulat in viata ca si cunostinte, nu mai conteaza. Cand esti pe gheata, esti pus intr-un context complet nou.

Soarta iti da vant acolo. Si acum descurca-te cum oi putea. Dar trebuie sa faci asta si in public. Cu altii care pot si de obicei chiar si rad de tine. Nu ai posibilitatea sa patinezi intai de proba in dormitor. Unde esti doar tu cu tine si self esteem-ul tau. Si eventual cate un prieten.

Alt lucru care se schimba dramatic la pationar este modul in care percepem copiii. Pe patinoar copiii nu sunt decat niste piedici in calea succesului. Si trebuie pe cat posibil ocoliti.

Sau daca asta nu e posibil, atunci indepartati degraba. Cu cat mai putine pierderi cu putinta. Important e sa stai tu in picioare. Copiii sunt mici. Cad de mai de jos si oricum o sa uite.

Pentru ca pe patinoar cel mai puternic castiga. Este valabila aici selectia speciilor. Iar copii incurca tare mult. Pentru ca patineaza complet haotic. Exact cum zboara moliile. Bine, acum zic eu asa, de copii.

Dar pe patinoar cursa e asa de stransa. Si esti expus tot timpul la asa niste riscuri. Incat pot sa fie in fata si batranele sau femei gravide, sau bolnavi sau militari in termen.

Ca, daca esti un soi razbatator, in frunte ti se afiseaza acelasi lucru. Debaraseaza-te de obstacol. Debaraseaza-te de obstacol. Debaraseaza-te de obstacol. Cred ca doar ciobanul mioritic ar ramane calm cand, in timp ce patineaza, in fata ii apare un stol de copii. Dar el oricum suferea de ceva, saracul.

Si taman cand te relaxezi putin. Si crezi ca stapanesti alunecusul, tinandu-l in consola la degetul mic. Taman atunci ti-o iei in freza. Daramand si vreo mama care n-are nicio vina si niciun chef sa se afle acolo.

Dar eu, eu sunt buna. Zau ca sunt. Nu numai in general, dar si la pationar. Cum ma pui pe gheata, cum sunt fericita. Si zambesc tamp catre lumea larga. Ma strecor ca o soparla printre neinitiati.

Tai fata, atzin calea, imping, ating, imping din nou. Si ies castigatoare. Ce daca in spate zac victimele poftei mele de viteza. Pe patinoar poti sa mai dai cate un ghiont fara sa ti se poarte pica.

Ce sa fac domle, am alunecat. Da, cu cotul in ficatul matale. Ce, crezi ca am vrut?! Patinoarul e un loc bun pentru refulat ura fata de aproape, generic vorbind.

Dar va zic. Patinoarul nu este pentru cei cu inima slaba. Si din pationar scapa cine poate. Iar eu pot.

Asa ca sunt de gasit acolo tot weekendul. Ba mai zburatacind un grup de copii mici. Ba mai speriind o mamica, o batranica sau, daca am noroc, un militar in termen.

sufrageria mea da semne de viata

septembrie 29th, 2008

bravia_alive

eu sunt doar o bucata cireasa. si am un apartament cu 2 camere.

mai am si bucatarie, care e tot un fel de camera mica. si si baie. unde e destul de misto incat sa petreci ceva timp de calitate. tu cu tine. sau tu cu altii. deci un univers de posibilitati. ce sa mai. prea multe chiar.

dar sa vedeti. poate tocmai de-asta a fost posibila urmatoarea situatie absurda. a fost o vreme cand sufrageria mea era parte din casa. o tratam cu respect si caldura. ca pe toate celelalte incinte. petreceam timp acolo. cel putin dublu cu cel din cada.

sufrageria mea avea si televizor pe care rulau animale. cateodata, rar, si oameni. dar si aia pe VH1. si o pendula care mergea tihnit. si facea ding-dong. la ore si la jumatati.

am mancat de cateva ori si seminte acolo. uitandu-ma la niste meciuri in care juca si banel. da, stiu cine e banel.

intr-o buna zi televizorul a plecat spre alta locatie. mai buna, imi inchipui. vezi post de ieri. altfel n-are fi plecat. ma rog. si aproape in acelasi timp pendula s-a oprit.

si uite cum timpul a inghetat in sufrageria mea. care si-a dat obstescul sfarsit. cu un horcait groaznic. la un inceput de primavara.

m-am speriat ingrozitor. dar am tot sperat ca lucrurile o sa se indrepte de la sine. stiti, cum ne mai trece si noua cate o raceala. fara sa trebuiasca sa facem cine stie ce pentru asta.

am continuat sa aerisesc cu sfintenie mereu. sa dau perdelele la o parte. sa le trag apoi la loc. sa aprind cateodata lumina. si sa o sting. sa ating o mobila, 2. in contra vointei mele. dar le-am atins.

degeaba. sufrageria mea a ramas moarta. cu ochii inchisi. si mainile impreunate pe piept. pana in zilele noastre. desi a trecut ceva timp. un an jumate.

restul casei e asa de prietenos. dar cand sa te apropii de sufragerie, incepe sa bata un vant suierat. cad bucati de gheata. si se aude larma mare. in plus, se pune in fata un zid gri. din material poros. si sigur ca te lasi pagubas.

ce pacat. sufrageria mea e frumos decorata. are covor turcesc de culoarea cireselor salbatice. de culoarea mea, adica. are canapea confortabila. si cam tot ce trebuie ca sa fie ok. dar nu e.

si totusi frumoasa din padurea adormita da semne cum ca s-ar scula. am auzit prin perete niste cascaturi. e ceva forforta. si parca nu mai e asa de frig.

ieri am auzit si pendula. pentru prima data dupa muuuult timp. nu cred ca e chiar intamplator. sa fi venit vremea?