Stiti zicala o imagine cat o mie de cuvinte. E uite, mi se pare ca e vremea ei.
Adica eu o sa pun mai jos niste poze din Kaprun facute de mine. Care m-au impresionat tot pe mine. Plus niste poze cu acea caciula ridicola de leopard de care va ziceam. Si o sa le insotesc de prea putine cuvinte. Cum nu fac de obicei.
Bucovina de Austria:
Ridicola caciula:
Poza din telescaunul poreclit “Ce dai ma, nu stii sa-njuri?”. Sau caruia ii ziceam simplu “Ce dai ma”, cand voiam sa zicem repede ca punct de referinta. Asta pentru ca mereu cand ne dam jos din el ne trage una. E un smucit.
Gandurile mele, pe inserat:
Roata fascinanta a telescaunului:
Pana si aici oamenii singuri au de tras. Au un rand special in care trebuie sa se puie. Sa rada toata lumea de ei:
Barul/showroom/loc de odihna organizat de Volvo la 3,000 m, din gheata. Cu piei de animale inaintru si ecrane si bauturi si fitze maxime:
Cireasa si colega ei de camera, zisa Maimuta:
Masa uriasa la 3,000 m, la care probabil se aduna austriecii uriasi noaptea, cand le e foame:
Munti roz dupa 6 ore de ski:
Am mancat curcat cu curry si ananas aici. Intr-un soare divin. Afara, in tricou.
Soare pe post de felinar. Uite, are si stalp.
Seara comuna in Kaprun:
Ca de obicei, pantofii participantilor:
Cireasa fericita ca nu s-a dat o saptamana cu rimel si nu a purtat sutien:
Inca euforica, din acelasi motiv, sprijinita de casuta de gheata facuta de Volvo.
Partia 14, la care m-am intors. Si dupa ce m-am prosternat si am aratat umilinta, m-a lasat s-o skiez de 2 ori. Pe un soare incredibil care izbucnea dintre copaci.
Propunere de layout pentru sfarsitul lumii:
Si sfarsitul pe bune. Gata cu Austria.





















