Eu v-am spus ca plec la Bruxelles. Intai am de exprimat niste nedumeriri, parte reiesite din incultura geografica a ciresei.
E bine, cum de nu s-a gasit nimeni, nici macar prietenul meu imaginar I., sa-mi spuna ca la Bruxelles nu se face noapte pana cand nu faci incantatii. Si cortina unei zile nu se trage pana cand nu te rogi de toti zeii belgici. Noaptea se lasa greu de tot, numai dupa ce ma lasa pe mine nervii.
Dupa primul soc, Bruxelles este intr-adevar un oras tras in ciocolata. Un furnicar de ciocolaterii si ciocolatieri. Sa produci si sa consumi ca un nebun ciocolata inseamna in Bruxelles sa fii om normal. Edificiile in care se face lucrul asta sunt niste temple. In care se venereaza zeul belgic nr. 1: cioco.
Ciocolata e de gasit in forme brute, usor de recunoscut. Dar si in variante futuriste, geometrice. Cred ca se poate vorbi despre un new age belgian al ciocolatei. Asa cred.
Aici totul devine monumental. Maestrii ciocolatieri se intrec in a construi chestii cat impresionante din ciocolata, pe care le aseaza drept momeala in vitrinele lor. Momeala pentru o cireasa, care a inghitit un prisos de bomboane si prajiturele belgiene.
Si apoi eu v-am spus ca plec la Bruxelles. Cum de nu s-a gasit nimeni, nici macar I., care stie tot, sa-mi zica adevarul. Ca la Bruxelles vara seamana cu un noiembrie tarziu. Ca ploua de 6-7-8 ori pe zi in rafale. Cu picuri grei sau mocaneste sau piezis-pierdut. Ca soarele apare doar cat sa-ti arunce praf in ochi.
In Bruxelles vantul te ia pe la coaste si-ti intra prin toate fantele si orificiile, protejate sau nu. Asa ca la sfarsit de iunie e bine sa ai suba de oaie si sapca de astrahan, cu urechi. Dar sa lasam vremea.
Grand Place din Bruxelles este un fel de glob in care ninge cu baloane de sapun care se amesteca prin aer cu rasurile de calatori fericiti ca sunt pe taram belgic. Berea curge in valuri, belgiencele sunt delicat feminine si multe etaleaza pufi blonzi.
Mi s-a parut ca am dat peste o combintatie fericita de franta si germania, cu deosebirea ca belgienii sunt toti, fara exceptie, amabili si draguti. Bruxelles exceleaza in terase cu flori, vitrine pline de culoarea mov si oameni relaxati, care duc o viata buna.
Singura problema cred ca sunt vantul si ploaia. Pana la urma faptul ca noaptea nu vine cand te-astepti e un avantaj. Si ciocolata, combinata cu berea, piatetele aurii si caii vanjosi care trag cuminti trasuri pline sunt o foarte mare reusita.
Cireasa s-a fatait prin mare parte din Belgia, cu spor. A fost si la Bruges si la Anvers si la Gent. I-a placut extraordinar de tare. Belgia toata e intretinuta ca o bomboniera. Si e aurie pe alocuri, prin partile ei esentiale.
Cam asa arata viata de Bruxelles. Meteorologic ciudata dar desfasurata intr-un decor de vis si dantela.
