cireasa cu parul valvoi

iunie 28th, 2010

Am o stire de ultima ora. E ceva senzational. Poate chiar ar trebui sa tin pentru mine informatia si sa incerc sa o fructific financiar-contabil.

Dar asa sunt eu, o guraliva. Doamnelor, domnilor, daca mergeti in Belgia va creste parul. Asa mi s-a intamplat mie, motiv pentru care nu vad de ce nu s-ar putea aplica acelasi tratament oricarui cititor de blog.

Tot ce-aveti de facut este sa cumparati un bilet low cost catre Bruxelles, neaparat vara. Si sa panditi prognoza cu atentie, ca sa fiti siguri ca ploua rau si e vant si frig de noiembrie. Incercati apoi pe vremea asta sa aveti haine nepotrivite si sa suferiti de frig, in timp ce sunteti stropit in mod sistematic cu apa din toate partile.

Zic asta ca sa fim siguri ca aplicam aceleasi reteta climatica. La mine asa a fost si nu vreau sa-mi veniti cu reprosuri de acolo, dupa ce ati petrecut zile frumoase si calduroase. Si sa-mi bateti obrazul ca v-ati intors cu aceeasi cantitate de par putin.

Da, cred cu tarie ca de la asta mi s-a tras. Am acum cu 37% mai mult par. Si in lungime si in volum si in ce mai vreti voi. Si nu, nu mi se pare asta pentru ca trec printr-o perioada mai labila din viata mea. O spune lumea pe langa care trec pe strada.

Cireaso, ai atat de mult par, mi se sopteste pe strada. Si asta o zic si oameni care nu ma cunosc. Si care doar auzisera din alte guri cat exact par am. Da, oameni buni, am fost in Belgia, le raspund cu subinteles. Cine are urechi de auzit, sa-auda.

Cred, e drept, ca a folosit si cantitatea de ciocolata ingerata. Deci musai, pe langa expunerea la frig, apa care cade din cer in rafale si vant napraznic, trebuie sa mancati ciocolata cata puteti. A, si sa vizitati in fiecare zi cate un oras, si la mijlocul perioadei, sa inghesuiti 2 orase intr-o zi.

Algoritmul este Bruxelles-Bruges-Gent-Anvers-Bruxelles. In trei zile sa le faceti. Daca se poate sa mergeti cu mama dumneavoastra, si mai bine. Asa va apropiati si mai tare de adevar. Bine, eu nu va impun nimic, doar va explic cum se face sa aveti o caciula de par in loc de doar cateva suvite.

Asta am eu acum si cred ca a meritat toata osteneala. Imi plimb acum podoaba capilara prin lume cu mare fast si ingamfare. Si ca sa vedeti ce greu mi-a fost in voiaj, aveti marturie cateva instantanee.

viata de bruxelles

iunie 22nd, 2010

Eu v-am spus ca plec la Bruxelles. Intai am de exprimat niste nedumeriri, parte reiesite din incultura geografica a ciresei.

E bine, cum de nu s-a gasit nimeni, nici macar prietenul meu imaginar I., sa-mi spuna ca la Bruxelles nu se face noapte pana cand nu faci incantatii. Si cortina unei zile nu se trage pana cand nu te rogi de toti zeii belgici. Noaptea se lasa greu de tot, numai dupa ce ma lasa pe mine nervii.

Dupa primul soc, Bruxelles este intr-adevar un oras tras in ciocolata. Un furnicar de ciocolaterii si ciocolatieri. Sa produci si sa consumi ca un nebun ciocolata inseamna in Bruxelles sa fii om normal. Edificiile in care se face lucrul asta sunt niste temple. In care se venereaza zeul belgic nr. 1: cioco.

Ciocolata e de gasit in forme brute, usor de recunoscut. Dar si in variante futuriste, geometrice. Cred ca se poate vorbi despre un new age belgian al ciocolatei. Asa cred.

Aici totul devine monumental. Maestrii ciocolatieri se intrec in a construi chestii cat impresionante din ciocolata, pe care le aseaza drept momeala in vitrinele lor. Momeala pentru o cireasa, care a inghitit un prisos de bomboane si prajiturele belgiene.

Si apoi eu v-am spus ca plec la Bruxelles. Cum de nu s-a gasit nimeni, nici macar I., care stie tot, sa-mi zica adevarul. Ca la Bruxelles vara seamana cu un noiembrie tarziu. Ca ploua de 6-7-8 ori pe zi in rafale. Cu picuri grei sau mocaneste sau piezis-pierdut. Ca soarele apare doar cat sa-ti arunce praf in ochi.

In Bruxelles vantul te ia pe la coaste si-ti intra prin toate fantele si orificiile, protejate sau nu. Asa ca la sfarsit de iunie e bine sa ai suba de oaie si sapca de astrahan, cu urechi. Dar sa lasam vremea.

Grand Place din Bruxelles este un fel de glob in care ninge cu baloane de sapun care se amesteca prin aer cu rasurile de calatori fericiti ca sunt pe taram belgic. Berea curge in valuri, belgiencele sunt delicat feminine si multe etaleaza pufi blonzi.

Mi s-a parut ca am dat peste o combintatie fericita de franta si germania, cu deosebirea ca belgienii sunt toti, fara exceptie, amabili si draguti. Bruxelles exceleaza in terase cu flori, vitrine pline de culoarea mov si oameni relaxati, care duc o viata buna.

Singura problema cred ca sunt vantul si ploaia. Pana la urma faptul ca noaptea nu vine cand te-astepti e un avantaj. Si ciocolata, combinata cu berea, piatetele aurii si caii vanjosi care trag cuminti trasuri pline sunt o foarte mare reusita.

Cireasa s-a fatait prin mare parte din Belgia, cu spor. A fost si la Bruges si la Anvers si la Gent. I-a placut extraordinar de tare. Belgia toata e intretinuta ca o bomboniera. Si e aurie pe alocuri, prin partile ei esentiale.
Cam asa arata viata de Bruxelles. Meteorologic ciudata dar desfasurata intr-un decor de vis si dantela.

pana la gat in ciocolata

iunie 18th, 2010

Asa o as umblu timp de 3 zile, incepand de maine dimineata, ora 10. Indesata pana la gat in rauri de ciocolata, incercand sa inaintez. Iar seara o sa fiu abtiguita de la atata bere belgiana.

Nu stiu altii cum sunt insa eu n-am vazut pana acum nicio bucatica de Belgie, cat de mica. Si cum nu se mai putea sa traiesc asa, in negura europeana, am zis sa remediez situatia. O sa incalec maine pe-o sa si o sa va spun la intoarcere povesti-asa.

Pana atunci insa, o sa ma tin de tot felul de ispravi turistice. Recunosc ca nu m-am documentat absolut deloc. Deci o sa ma las purtata de ale vietii valuri belgiene. Am sa caut cu lumanarea cartierul cu cele mai frumoase carciumioare si flori la feresti. Acolo unde, zice poneiul, gasesti fructe de mare la preturi aparent ridicole.

Apoi o sa caut repede un edificiu celebru in Bruxelles: magazinul H&M. Unde o sa ma arunc direct in cap si o sa inot printre rochii cu volane si franjuri si dantele si falduri. Si nu o sa mai ies din cabina de proba decat pentru inc-o ciocolata si inc-o bere.

Apoi o sa iau un tren rapid spre Bruges, ca sa aflu ce lucruri se petrec acolo. Tocmai am vazut de curand un film bun cu numele asta, In Bruges si m-a intaratat teribil. Mi-a placut acolo, ce sa zic.

Si in alta zi o sa iau un alt tren catre Antwerp, alt loc belgian la mare cautare. Se zice ca locsorul asta pe care nu stiu inca sa-l situez geografic inca pe harta, e un colt de rai diferit de Bruxelles si chiar Bruges. Si ca e a must see, daca tot ai timp de frunzarit Belgia timp de 3 zile.

Hai ca ar fi niste treaba de intreprins pe meleaguri Belgiene. Chiar daca habar n-am ce o sa gasesc acolo. Si nici vreo harta cumsecade n-am. Dar am alaturi doua femei de isprava si sper sa ma descurce ele si sa faca lumina in necunoscutul belgian.

Oare te poti pierde in Belgia? Ntz, ntz, ea e mama organizarii europene. Deci sanse mici de nereusita. Pe care din cele cine-mai-stie-exact-sute-de-feluri-de-bere trebuie sa le incerc, om vedea. Cred ca am nevoie doar de sete, care ma va calauzi eficient in acest drum initiatic.

Doamnelor, domnilor, sunt la Bruxelles, Bruges sau Antwerp. De-aia e liniste si amurg in livada. Revin cu povesti belgiene miercuri, 23 iunie. Dupa ce petrec 3 zile pana la gat in ciocolata, incercand sa-mi croiesc drum scurt catre bere.