Stiti zicala aia de la Radio Guerrilla. Va plac carnea? Da, dar sa fie curata.
Ei bine, mie imi plac podurile dar sa fie de la departare. Adica, atunci cand ele sunt intr-un oras si eu trebuie sa ma cocot pe ele, ma apuca brusc panica. Atata lucru am invatat si eu. Ca e greu sa te urci pe un pod si mai ales greu sa te pogori pe unde trebuie.
Si totusi primesc o solicitare sa ma sui in pripa pe podul ala nou, podul Basarab. Una bucata cerere pe care, desi nu bausem vreo bere pentru a prinde curaj, ma hotarasc sa o onorez. Stiam ca o sa fiu greu dar nu am banuit cam cat de greu. Culmea e ca am reusit sa ma sui. Ba chiar a reusit sa-mi si placa, odata aflata pe el.
Era acolo multa lumina si se vedea misto orasul. Orbita insa de noua experienta, am ratat iesirea buna. Am trecut pe langa ea in tromba si am lasat sa-mi scape un regret nearticulat. Si uite-ma aterizata intr-un cartier complet necunoscut. In care e musai sa descurc sa ajung in locul ala misterios unde eram astepata sa descind. Zis si nefacut.
Am incercat din nou sa ma urc pe pod. Multe manevre complicate am facut cu sageata albastra in sensul asta. Ntz ntz. Am facut asa de multe manevre ca n-am mai inteles deloc de ce sunt unde sunt si mai ales de ce podul e acolo unde e. Am transpirat pe buza de sus.
Am reusit sa ma urc din nou pe el dupa vreo 12 minute de contorsiuni soferistice si multe explicatii primite in casca. Transmise cu mult calm de la expeditor si primite cu exaltare de catre destinar. Am reusit sa si ies pe unde trebuie dar ce sa vezi. La iesire drumul s-a bifurcat din nou si am luat-o pe cel prost. Prost de tot.
Si acum incepe sa simt cum imi creste. Parul, parul incepe sa-mi creasca. Am dovezi nenumarate. Oameni care m-au zarit in ziua aia la pranz si au fost de parere ca aveam parul scurt. Si apoi s-au holbat la mine si seara, cand s-au pomenit cu mine cu el valvoi.
M-am mai invartit o vreme in zona. Ba cu apa in stanga, ba cu podul in spate. Ba cu alt pod mai mic in fata, ba cu niste camine peste tot in jurul meu. In timpul asta parul meu crestea. De stres, bineinteles. Si m-am gandit ca e bine sa anunt si femeile ce nazuiesc sa aiba par lung.
Doamnelor, de vreti parul sa va creasca, faceti asa. Suiti-va in masina, urcati pe pod si incercati sa ajungeti undeva, de fapt oriunde in jur. Bineinteles, este esential sa nu stiti zona. Sa vedeti cum o sa iesiti de-acolo putin transpirate, poate si zvacnind spasmodic dintr-un picior si clipind mai redepe decat v-ati propus. Dar cu parul, cu parul mare.
Cireasa paroasa sta chezasie acestui fapt.
Tags: femei sofer, lipsa de orientare, pilozitati, podul basarab, stres
Mda, dar de la atata stress se poate intampla si reversul…
@lattina: sa-ti cada? nuuuuu. nu pe podul basarab, oricum:P
@irina: hah, ce bine:)