octombrie 15th, 2010
“Parerea mea este una simpla. Cu cat faci sex mai mult, cu atat o sa ai parte de si mai bogate si glorioase harjoneli in alcov. Pe cand, daca te lasi pe tanjala si iti ingadui pauze senzuale aparent inofensive, am o veste proasta: doar cu greu vei mai putea sa intri iarasi in randul lumii. Va trebui sa depui mari eforturi ca sa faci sex si in alte zile decat sarbatorile legale.” ( The One, septembrie 2010, de Sana Nicolau)
Restul il puteti citi aici si zau ca e bine scris. Eu sunt la festivalul Comedy Cluj si sa stiti ca aici ma bate un soare orbitor, nemaivazut.
Tags: 2010, abstinenta, amor, barbati, comedy cluj, festival, fuck buddy, mercenar, nefe, sex
Posted in De dragoste si dor | No Comments »
octombrie 7th, 2010
Ale vietii valuri m-au adus deunazi in dormitorul meu conjugal. Un spatiu intr-o zona semicentrala din metropola, unde cireasa a consumat multe lacrimi dar nu neaparat de iubire.
Am urcat cu pasi sovaielnici scara nesigura catre dormitorul in care am petrecut 4 ani mari si lati din casnicia mea cu noduri si tuse si jughiuri. Am intredeschis usa cu grija si acolo era (trad. engl.: there it was). Sifonierul in care mi-am tinut lenjeria de culoare gri si pulovarasele de femeie maritata. Hainute nenumarate dar fara sare sau macar putin piper. Hainutele, ca-n viata.
Uite fereastra pe care o deschideam neincetat cu speranta albastra ca o sa vad prin ea ceva ce o sa ma izbaveasca. Uite fereastra pe care o inchideam la loc in timp ce imi tineam colturile gurii in jos, pentru ca nu gasisem nimic. Podeaua scartaie ca si atunci. Culoarea peretilor este aceeasi. Galben lamaie adormit cu nitel alb. Cireasa a ales-o, cireasa s-a bucurat de ea o vreme.
Dar astea sunt detalii lipsite de urgenta. Uite patul. Uite patul. Uite patul in care am dormit somn greu, de melasa. Somn prea linistit atatea nopti frumoase date de la Dumnezeu. Uite patul in care plangeam duminica de groaza ca trece totul pe langa mine ca si cum nici n-ar exista. Uite patul in care inginerul fara inima se odihnea in pace. E ciudat pentru cireasa sa se holbeze la un trecut asa de bine pastrat.
Dormitorul groazei e ca o camera de muzeu al ororilor matrimoniale. Mobila aceeasi, culoarea peretilor aceeasi. Si baia unde se mai consumau fapte sporadice de dragoste casnica e aceeasi. N-a uitat cireasa nimic. Ea trebuie sa ramana lucida despre ce a fost ca sa poata cladi ceva diferit in livada. Asa cum istoria roaga oamenii preocupati de consumism sa nu uite comunismul, ca sa nu cada iarasi intr-insul, cu nebagare de seama.
Dormitorul groazei este acum o camera de oaspeti. Nu doare nimeni somn regulat in el. El nu mai adaposteste mirari existentiale ale femeii minione si sforaieli cosmice de barbat cu gabarit spre marit. Am clipit repede peste privelistea asta asa de statuta in timp si am iesit tiptil. Sa nu trezim carecumva ielele care guvernau viata acestui lacas. Sa le lasam acolo, sa nu le dam noua adresa.
A relatat cireasa din dormitorul groazei. O mansarda intre doua varsta dintr-o zona semicentrala a metropolei. Unde cireasa si-a consumat ani buni in van. Dar pentru care i-au fost oferiti in schimb, drept compensatie, alti ani. Si mai multi si mai minunati.
Tags: casnicie, dormitor, inginerul fara inima, inima, lacrimi, lamaie, sforait, vise
Posted in De dragoste si dor | 8 Comments »
octombrie 6th, 2010
Si cand iti omori animalul de companie iti vine sa-ti smulgi parul din cap fir cu fir. Dar cand in joaca este insasi viata ta si modul in care o sa se desfasoare ea in continuare, miza se ingrasa.
Asa ca imi vine greu sa potrivesc bine relatia cu gatul pe butuc. Si sa ridic apoi toporul ascutit cu grija in prealabil. Si sa-i aplic o lovitura izbutita. Mi-e frica sa nu o doara. In special cand relatia mai sufla si nu e moarta de tot, atunci e cel mai greu. Pare ca faci un lucru bun, si de ce sa ne mai chinuim asa. Dar de fapt, auzi voci in urechi care-ti susura rautacios. Ai gresit, o sa te caiesti.
Si totusi sunt pentru eutanasierea relatiei de dragoste. Cand tinde sa devina nedragoste si partenerii gafaie, ei trebuie sa ia satarul si sa-i faca de petrecanie. Chiar daca apoi te rasucesti ca un chefal pe plita, in asteptarea febrila de a deveni saramura. Operatia a reusit, pacientul e mort. Cam asa te gandesti tu despre ce ai facut.
Ma mira faptul ca eutanasierea unei relatii nu este impotriva legii. Pana la urma este la fel de sadica si la fel de generatoare de probleme emotionale si intrebari existentiale. Da, sange iti mai curge prin corp si poti vorbi. Mananci si dormi ca si cum nimic nu s-a intamplat, pe bune. Dar zau ca stii in fiecare moment ca ceva a murit prin tine, prin partile esentiale.
Mi-e greu sa omor cu sange inghetat o dragoste de care m-am bucurat cu voiosie ceva vreme. Dar mi-e si mai greu sa traiesc cu un corp conectat la aparate de respirat si sa-l numesc viata mea. Asa ca se ia o butugura, un topor potrivit de ascutit, un public dornic de sange proaspat, se alege o zi nici prea prea nici foarte foarte si se aplica lovitura finala. In deplin acord cu partenerul cu care ai intretinut un foc bun pana mai ieri.
Pe langa scrasnet de carne desprinsa si un horcait, se mai aude si un canticel. Moare relatia care se imbolnavise si lenevea pe catafalc. Dar se naste speranta ca mai bine asa decat altfel.
Tags: dragoste, eutanasie, relatii, sange, tristete
Posted in De dragoste si dor | 10 Comments »
septembrie 28th, 2010
Mersul la ginecolog nu e chiar punctul forte al ciresei. E drept ca, daca e sa facem o ierarhie a celor mai neplacuti doctori, dentistii ruleaza. Mai bine verifici partile mele intime cu o lupa si un bec si niste instrumente ciudate decat sa ma racai la dinti. Dar nici cu ginecologul nu mi-e rusine.
Asa stand treaba, stateam in salonul de dinaintea sfarsitului de lume nr. 2, pentru vizita anuala. Ma simteam cu chilotii jos. La figurat, bineinteles. Urmand ca apoi toata treaba sa se petreaca doh la propriu. Pleostita nevoie mare, simt cum ma incearca deodata o caldura necunoscuta. Dar nu sunt nici eu de ieri de azi pe lume. Dupa ce ezit putin, imi dau seama ca tocmai sunt cuprinsa de o dragoste pura.
Un sentiment insuportabil de viu in vintre si zona decolteului imbuibat imi inmoaie ochii. Incerc sa ma scap de el dar nu-i chip. Oare pe cine iubesc, ma intreb singura, cu voce mica. Sunt surprinsa de intorsatura aproape biblica a trairilor mele. Apare un doctor tanar, cu pantofi indoielnici. Ii zambesc sfios. Ce daca nu se uita. Poate o sa simta si el, prin halatul alb imaculat, magia, si o sa ma taraie de par in fata altarului, chiar a doua zi.
Doctorul displare grabit, fara sa para ca a inteles ca destinul lui e sa ma aiba in preajma de-a pururi. Ah, cat iubesc. Dragostea mea noua e insuportabila. Si tocmai acum m-a lovit. Cand trebuie sa intru la ginecolog si nu ma pot ocupa cum trebuie de urmarirea, incoltirea, izolarea de turma si infigerea dintilor in beregata noii mele pasiuni.
Dar apare o blonda spalacita si inalta ca o barza primavara si imi dau seama ca ce mai tura-vura. O ador. Deci nu a fost doctorul cel vizat. E blonda. Ma uit la ea cu sufletul la gura si ma bate gandul sa-i cer prietenia. Dar nu sunt eu genul. De obicei arunc o nada potrivita si vine vanatul singur la mine. Cu senzatia ca el a fost cu ideea. Acum insa sunt in criza de timp. Ce sa fac. Ce sa fac.
Ma simt perfect. In mintea mea incetosata de iubire pasarelele canta umar la umar. E vara si sunt fantani arteziene peste tot. Miroase prapaditor a tei si tocmai s-au abrogat taxele noi pe drepturile noastre de autor. Sunt intinsa pe iarba pe spate, cu mainile sub cap. Fac inventarul norilor si imi da cu minus. Unii dintre ei sunt oi.
Blonda spalacita intra la alt ginecolog. Si totusi eu nu sufar. Se suna de intrare si trebuie sa ma var in cabinetul doctorului meu. Cu putin regret, ma arat lui la fata. Cum il zaresc, cum inteleg. Mi-e drag ceva de speriat. Nu era nici primul doctor, nici blonda barza spalacita. Iubesc patimas si fara adresa universul intreg.
Tags: barbati, fantani, inima, iubire, sentimente, taxe, tei, univers
Posted in De dragoste si dor | 4 Comments »
septembrie 21st, 2010
Catava vreme m-am multumit cu ideea unui prieten imaginar.
Pentru cine intreaba, conceptul a fost pentru mine destul de real. Desi universul inconjurator ma ispitea cu ideea ca delirez, am pus mana pe el, pe prietenul I., de destule ori. Pentru cine cumpara, am ras si-am plans impreuna. Am impartit dimineti misterioase si seri de un verde absolut. Eu am gasit in el un sprijin fara seaman. Prietenul imaginar a gasit, imi imaginez, in cireasa, un suflet cald-clocotitor.
Apoi s-au impus niste schimbari. Un cataclism urmat de o clisma emotionala. Am placerea sa prezint noua formula in care cireasa intretine o legatura. Am un prieten imaginar care s-a transformat intr-unul de duminica. Acum imi mai imaginez ca suntem impreuna doar la sfarsit de saptamana. In restul timpului suntem prea ocupati cu alte acareturi.
Unii oameni sunt soferi de duminica. Ei iau doar la sfarsit de saptamana masina si ies cu ea pe drum. Cireasa are un prieten de duminica. Atunci ia ea dragostea si iese cu ea pe drum. Atunci impartim paine cu sare. Atunci ne strangem in brate si ne soptim sopate dulci, mieroase. Legatura se duce astfel la adapostul zilelor de odihna. Cu somn tarziu si mic dejunuri nesfarsite si nefacut nimic anume.
Cum se anunta lumina zorilor de luni, prietenul meu de duminica, I., se precipita precum vampirii. Strange totul in graba, da drumul ciresei si fuge in lume. Sterge urmele in urma-i si lasa in spate un nor de praf. Weekendul urmator, prietenul de duminica apare din nou. Ocupa garile, infige steagul in livada ciresei si pune randuiala in lucruri.
Dar, ca de obicei, cine sa ma creada. Dada, cireaso, lasa ca te stim noi. Ai mai avut tu si un prieten imaginar, parca. Acum e randul acestei noi iluzii, prietenul de duminica. Si intre timp eu ma stradui sa clarific situatia, sa o fac oficiala. Nu-mi place sa am un prieten de duminica si lumea sa creada ca n-am deloc.
Si frunzele cad si bruma se pregateste sa pice/Si cireasa tresalta si-i da toamnei bice/.
Tags: barbati, inima, prieten de duminica, toamna, weekend
Posted in De dragoste si dor | 2 Comments »
